duminică, 23 iulie 2017


Scriitorul zilei,  23 iulieAurel Sasu, n. 23 iulie 1943

      
    
Dintr-o familie de ţărani ardeleni, s-a născut la Oarda, jud. Alba, a urmat liceul la Alba Iulia, apoi Filologia clujeană, cu licenţa în 1968, devenind cercetător la Institutul de lingvistică şi istorie literară Sestil Puşcariu din Cluj. Doctoratul în 1974, cu teza Retorica ficţiunii. Au urmat lectorate în Statele Unite: Seatle, 1981-1982, burse Fulbright la Library of Congress, 1990, alte lectorate în 1993, 1995, 1998: Este profesor universitar la Filologia clujeană, din 2000 decan al Facultăţii.
Debutul publicistic în anul absolvirii, 1968 şi a urmat o serie susţinută de volume de critică şi istorie literară, de eseuri, jurnale de călătorie, poezii şi, lucru foarte important, colaborarea în echipa de coordonare a Dicţionarului Mircea Zaciu, împreună cu colegul Mihai Papahagi. A continuat pe linia dicţionarelor, când a rămas singur: dicţionare biografice, cronologice etc.

Opera critică:1972 - Progresii, eseuri;1976 - Retorica literară românească; 1978 - Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei, eseu, ; 1979 - În căutarea formei, eseuri; 1984 - Textul ipotetic. Contribuţii la o istorie a hermeneuticii româneşti; 1994 - Eul suveran, studiu de psihologie literară Bucureşti; 1993 - Cultura română în Statele Unite şi Canada (I, Presa; II, Nostalgia românească); 2002 - Cultura românească în Statele Unite şi Canada (III, Societăţile culturale); 1996 - George Pomutz. The Legend Lives On  (lucrare documentară despre generalul american de origine română, erou al Războiului civil american şi consul general al SUA în Rusia); 1999 - Strategia disperării. Jurnal american; 2001 - Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada; 2002 - Cazul Policarp Morusca (lucrare documentară); 2003 - Comunităţile româneşti din Statele Unite şi Canada; 2003 - Breviter. Întâlniri cu mine însumi, eseuri; 2006 - Dicţionarul biografic al literaturii române, vol. I-II, (colecţia „Marile dicţionare”); 2007 - Cartea mea de muncă (atelier critic), Despre noi şi despre alţii (interviu cu Valeriu Anania), Starea de excepţie. Valeriu Anania, omul şi destinul; Amiaza cea mare - corespondenţă cu Mircea Zaciu. Etc..

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Sasu
 http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Profesorul_Aurel_Sasu_nu_stia_ca_IPS_Bartolomeu_i-a_lasat_in_grija_manuscrisele_0_421158321.html
 http://www.gandaculdecolorado.com/interviu/8/1381-aurel-sasu--o-personalitate-de-exceptie-la-new-york



Poezia zilei: Ştefan Ioanid

Plin de lacrimi

Cine plin de lacrimi
se va prăbuşi în moartea
celuilalt? Fi-va
aceeaşi durere izbăvitoare?

Floare. Animal. Spirit?

Împotriva rănii
doar această sărăcie de pasăre.
Sălbatică. O, sălbatică!

Doarme o bucurie
o frumuseţe neîntreruptă
în acest trup fără piele

întunecând stelele
mistuitoarea lumină.

Floare. Animal. Spirit.

Un cuvânt numai spirit.

(din Prolegomenele morţii, Ed. Cartea românească, 1998)


Alţi scriitori:
Eugen Teodoru, n. 1924
Radu Enescu, n. 11 iulie 1925. d. 22 iulie 1994.


Anunț: De poimâine, pentru 5 zile, la Mare, invitați de prietena noastră sibiană-avrigeană. 
Ca să aproximăm ce ne așteaptă, recitim NOTA de anul trecut:
În perioada 14 - 22 iulie a.c. (anul trecut!) am fost cu Lidia la Mare, în stațiunea Neptun, găzduiți de o prietenă care a avut amabilitatea să ne ia de acasă cu mașina de serviciu a fiicei sale.  Am stat pe Aleea Trandafirilor, la nici 300 m de Mare. Ieșeam pe Faleză chiar în dreptul gardului care desparte plaja oamenilor de rând de cea prezidențială. Cele două companioane (sau cum ar fi mai corect să le numesc pe cele două doamne al căror baddy-guard zelos am fost în tot acest răstimp?), s-au dedat la bălăceală intensă în preajma anunțului cu ”trecerea interzisă” (spre Preș), iar subsemnatul (înotător lipsit de aplomb) am făcut nenumărate excursii de-a lungul falezei, cap-compas fiind de fiecare dată Cazemata (devenită clasică în scrierile mele, pe cât de necunoscută altfel absolut tuturor celor de pe plaja Olimp-Neptun și în general...). Voi da în zilele următoare un fotoreportaj al acestor deambulări  ce ar putea să pară cel puțin extravagante, dacă nu sunt totuși prea firești în cazul unui fost geolog terenist... Vizitatorii acestui blog își vor putea face singuri o părere. Am să alternez seriile de fotografii cu plaja (lume cât cuprinde, valuri înspumate, adevărate herghelii albe-încomate...), cu  serii ale celor 6 răsărituri și respectiv apusuri de soare, cu altele ale tot atâtor răsărituri de Lună... Altceva? Pentru menținerea interesului, vor fi postate imagini cu pietre (nicio mirare...), cu păsări, pești, delfini (nu sunt pești!), flori și fluturi, nuferi, cu amintita cazemată, pe care de data asta am avansat-o în ierarhie: Cazemata I, căci în mod ne-mai-sperat am ajuns și la Cazemata II, dincolo de plaja 23 August și de Cherhana... Câtă asemănare între dânsele, veți vedea, dar și câtă deosebire -, ca între doi frați gemeni și militari, însă unul ajuns general, iar celălalt rămas simplu ostaș...
În plină caniculă aflându-ne, vizitatorii acestui blog au scăpat de plictiseala unui jurnal ad-hoc, lăsat pentru altădată; le voi face surpriza prezentând în schimb o parte din sonetele scrise cu exact un deceniu în urmă și rămase inedite -  nicio mirare într-aceasta! Sunt texte în ton amuzant-dezinhibat, dintr-o ”gâlceavă a sonetelor de la Neptun”, scrise în parteneriat cu prietenii poeți Ion Murgeanu și Gheorghe Istrate, toți trei beneficiari ai unor burse extra-sezoniere USR la Vila scriitorilor Zaharia Stancu, unde amicii mei fuseseră clienți constanți în deceniile precedente (era să scriu: în veacul precedent!), pe când eu însumi am ajuns acolo pentru prima (și deocamdată ultima) oară. Pentru rezon de simetrie (ca să folosesc o exprimare a profesorului meu de mineralogie acad. Virgil Ianovici), ar trebui să vin cu o completare: amicii mei I.M. și Gh.I. se făcuseră remarcați prin volume de poezii sonetiste, pe când subsemnatul se avânta pentru prima dată, imprudent (ca să-l citez pe IM), în marea clasicistă a Sonetului. Ce va fi ieșit din astă întreprindere hazardată veți vedea singuri... La noroc! vorba francezului...
Semnează, resemnat(?), Ion Lazu



Ion Lazu - Rămășițele Mănăstirii Văcărești expuse la Palatul Mogoșoaia, 2













                            Va urma

sâmbătă, 22 iulie 2017


Scriitorul zilei: I. I. Mironescu, n. 13 iunie 1883 - d. 22 iulie 1939

     
            
Fiu de învăţător, s-a născut la Tazlău, jud Neamţ (nume la naştere: Eugen Mironescu), a făcut şcoala primară în satul natal şi la Piatra Neamţ, apoi Liceul Internat de la Iaşi, înscriindu-se în 1905 la Facultatea de medicină din Iaşi. A urmat o carieră medicală ascendentă, în eforia spitalelor, apoi la catedra universitară ieşeană, luându-şi doctoratul în 1912. A devenit şef de catedră şi director de clinică. S-a remarcat şi ca practician dar şi în cercetarea ştiinţifică medicală de laborator, abordând dermatologia şi imunologia. A stăruit pentru ridicarea unui sanatoriu în comuna natală Tazlău, unde s-a retras în anul morţii.
A debutat cu proză scurtă în revista Viaţa Românească, (La o cumătrie) 1906, şi a rămas colaboratorul ei fidel în toată perioada ieşeană, până în 1933. S-a format ca scriitor sub îndrumarea lui Garabet Ibrăileanu, dar era prieten şi cu ceilalţi condeieri din cercul Vieţii Româneşti, vizitat la Tazlău de Ibrăileanu, Sadoveanu, Topârceanu, Otilia Cazimir, Panait Istrati etc. 
S-a specializat în schiţe şi povestiri din viaţa de la ţară, oarecum în maniera D. D. Pătrăşcanu. A cultivat însă şi anecdoticul, folosindu-se de vorbirea populară şi a scos bune efecte din folosirea cu umor a acesteia. 
La un an după decesul scriitorului a apărut volumul Tulie Radu Teacă, prefaţat de Mihai Sadoveanu. Alte culegeri de povestiri, Scrieri alese, reeditări etc au apărut în 1953, 1959, 1961, 1968, ultima în 1987, moştenirea literară a scriitorului, nu neapărat modestă dar nici excepţională, considerându-se că face parte din valorile lăsate de Viaţa Românească.
În 1969 în casa unde s-a născut medicul şi scriitorul a fost deschis un muzeu memorial, cu obiecte personale, fotografii, corespondenţă, manuscrise, mobilier. Fără ghid plătit, ci în regim de voluntariat. În acest an însă, moştenitorii au decis să vândă casa şi grădina, desigur la un preţ modic. Însă nici primăria locală, nici Judeţul, nici Ministerul Culturii nu se arată dispuşi să investească...

Opera literară:  Oameni şi vremuri, 1920; Într-un "colţ de rai", 1930, Catiheţii din Humuleşti, (dramatizare după Ion Creangă).

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_I._Mironescu
 http://www.evenimentul.ro/articol/medicul-si-scriitorul-i.i..html
 http://www.viziteazaneamt.ro/2009/12/casa-memoriala-%E2%80%9Ci-i-mironescu%E2%80%9D-tazlau/
 http://www.ziarulceahlaul.ro/?p=10016
 http://www.barfasaptamanii.ro/iasul/cultura/inca-un-muzeu-se-pierde-in-uitare/#.UAvYT6DMSE8


Poezia zilei, Ana Blandiana

Afară pe coline

Afară pe coline sufletul
Îşi regăseşte respiraţia,
Verdele ierbii îi face bine,
Rostogolit prin otavă
Jumătate iarbă, jumătate mireasmă.
Primăvara care trece prin el
Curăţindu-l de spaime.

Culcată în pajiştea-naltă
Văd norii pe cer lunecând
Ca mirosul de fân peste dealuri,
Iar ochii şi nările mele
Descoperă taina:
Rotire dulce şi neobosită în haos,
Înfăşurând pe fusul văzduhului
Miresme şi nori.

În timp ce sufletul
Se obişnuieşte cu pământul
Şi respiră adânc.

(din volumul Patria mea A4, ed. Humanitas, 2010)


Ion Lazu: Un comentariu la I. I. Mironescu:
În chiar prima mea campanie ca geolog, în vara lui 1962 (căci luna petrecută pe valea Cernei, în noiembrie precedent, deşi foarte dificilă, nu poate fi considerată o campanie, ci mai degrabă o aventură...), s-a întâmplat să ne aciuăm în comuna Tazlăul Mare, plasată în centrul zonei de lucru. Cam greu cu aprovizionarea... ne aflam la 15 km de Buhuşi, unde se întâmpla să nu găsim mai nimic de mâncare sau să nu avem cu ce ne întoarce la Tazlău, seara (deci: pe jos!)... Localitatea este situată la ieşirea dintre munţi a râului omonim, şi zilnic, lansându-ne pe traseele noastre, treceam prin faţa casei unde aflasem că a trăit doctorul şi scriitorul I. I. Mironescu. Literatura lui îmi era foarte proaspătă în minte, nuvelele sale fuseseră reeditate de curând. O casă ceva mai răsărită decât a megieşilor, ceea ce mi se părea de înţeles, tatăl scriitorului fusese învîţător în sat. Fiul, mare medic şi profesor universitar. Aflasem şi de prietenia sa cu cei de la Viaţa Românească, scriitori pe care îi ţineam foarte sus în aprecierile mele. Nu am pătruns niciodată în ograda unde era de înţeles că nu mai locuieşte nimeni, de mulţi ani. Am reluat lectura cărţii, dar despre scriitorul din Tazlău nu am întrebat pe nimeni, nimic. Murise înainte de război... Treptat mi s-a strecurat în minte ideea că, pe cât de accesibilă este opera  după ce a fost publicată, tot pe atât de dificil este să pătrunzi în ograda şi în casa şi în viaţa celui care a scris-o... Încercările mele literare se aflau abia în faşă, totuşi, una sau două dintre poeziile scrise în acea vară au apărut, însă mai târziu. Mă menţineam deoparte, drumul spre literatură şi spre actanţii ei mi se părea insurmontabil, de neabordat. Şi aşa au rămas lucrurile pentru un întreg deceniu. Este chiar decalajul între debutul meu şi cel al colegilor de generaţie....



Alţi scriitori:

G. Moroşanu, n. 1911 




Ion Lazu: 
La Palatul Mogoșoaia, o expoziție cu fresce recuperate de la distrugerea mănăstirii Văcărești, 1986, 1
















 

Va urma

vineri, 21 iulie 2017



Scriitorul zilei:  Mircea Cojocaru, n. 21 iulie 1938 - d. 31 mai 1995 (SUA)

    Imagini pentru mircea cojocaru imagini
Mircea Cojocaru și Mircea Ciobanu

Bucovinean din Cernăuţi, al şaselea copil din şapte ai unui pastor protestant, în timpul războiului familia s-a refugiat la Bucureşti. Face liceul Dimitrie Cantemir, absolvit 1959 şi va fi mecanic auto, apoi fotograf, cu un minuscul atelier pe str. Brezoianu, nu departe de locuinţa sa. La mijlocul anilor 80 s-a exilat la Detroit-Canada, unde nu s-a adaptat nicicum, dar nici nu a avut curajul să revină în ţară. A murit pretimpuriu, neiubit.
A debutat cu proză în revista Cronica, 1967 şi a scris 4 romane în doar 10 ani, ceea ce nu pare puţin. După romanul Minciuna, a dat o nuvelă mai amplă, Ramayana, după care, în următoarele două romane reia tema şi materia primului său roman, recombinând, rescriind, în căutarea unei structuri adecvate pentru scriitura sa de tip oniric: minciuna ca autoizolare de lumea agresivă, dar refugiul în imaginaţie se dovedeşte el însuşi o rea soluţie, cu tentaţii de cruzime şi diabolism, cu obstinaţia descrierii sordidului, a urâtului, într-o atmosferă de anxietate, echivoc, de sorginte kafkiană. 
Prozele lui Mircea Cojocaru au fost bine primite de critica momentului, au scris M. Iorgulescu, G. Dimisianu, N. Manolescu, care consideră Minciuna  "un roman interesant dar fără urmări, autorul dispărând literalmente...". În Istoria sa, Marian Popa vorbeşte de "complexe patologice psihanalizate", Despre "defulări onirice", amintindu-ne literatura interbelică.
Prieten din copilărie şi coleg de şcoală cu scriitorul Mircea Ciobanu, pe cei doi viitori scriitori se poate să-i fi apropiat nu doar firea meditativă, atracţia spre literatură, ci şi opţiunile religioase. M. Ciobanu îl va fi încurajat în scrierea / şi îl va fi sprijinit în apariţia romanelor sale. Am asistat la lansarea romanului  Risipa, la librăria Eminescu, prezentat de Mircea Ciobanu. Cu care ocazie redactorul a amintit că romanul era cât pe ce să primească premiul Uniunii scriitorilor. Pe internet, foarte puţine date despre scriitor, rubrica fiind acaparată de un pictor omonim, de un antrenor de fotbal... În mod ironic, cu privire la Mircea Cojocaru, fotograf profesionist, există doar 3 imagini, cele pe care eu însumi, împrumutându-le de la familia Ciobanu, le-am postat pe blog.


Opera literară: Minciuna (1968); Ramayana, Roman zadarnic (1970); Înapoi la Savina (1976);  Risipa (1979; 1984)

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Cojocaru
http://www.crispedia.ro/Mircea_Cojocaru


Poezia zilei: Mircea Ivănescu, n, 26 martie 1931 - d. 21 iulie 2011
 
E cu ochii plecați

E cu ochii plecați însă vorbește
Cu o participare pe care chiar nu i-o știu,
Căci de obicei își așează vorbele grijuliu
În grupuri încetinite, ca în jocul în care vrăjitorește

Își mișcă tăcerile pe o tablă înțelepțește,
Îmi cobor și eu privirile spre mâna ei – am să fiu
Atent acum la jocul degetelor ei – mai târziu
Să reconstitui linia melodică pe care, firește,

O au închipuit pe fața de masă, îmi spun și surâd,
Fără să vreau, lumina de amiază se strânge urât
În pietrele inelelor ei, și degetele ei stau nemișcate,

Alungite subțiri, e ca în sculptura reprezentând
O catedrală – două mâini înălțate, ținând
Între ele aerul – însă acum aici răsturnate.
(Aceleași versuri, Dacia, 2002)



Poezia zilei: Ion Caraion, 24 mai 1924 - 21 iulie 1986 
 Logos

Ajung cei ce nu se grăbesc.
Biruie cine știe s-aștepte.
Mereu e altfel. Cunoașterea e suferință.
Viața își urmează cursul ca o apa curgătoare.
Ai adormit pe flori sălbatice,
Sângele vântului picură prin copaci.
Plecăm din nou din lucruri, din cețuri și din șoapte,
Am văzut răsărituri și apusuri de soare, răsărituri si apusuri de lună.
Totul e unic. Mereu e altfel.
Cunosc paloarea și nebunia,
așa cum imi cunosc brațele acestea obosite de aduceri aminte.
Viața si-a urmat ei insăși ca o apă curgătoare...
Osemintele lunii intreabă de noi prin văzduh.
O gură s-a aplecat să bea apă din noapte..
Si din clipa aceea ai așteptat sfârsitul ca pe-o ademenire...și
Ti-au fost dragi păsările, apele si arborii,
Dar n-ai avut nici păsări, nici arbori, nici ape...



Alţi scriitori:
Ion Biberi, n. 1904
Traian Chelariu, n. 21 iulie 1906 - d. 4 noiembrie 1966.
Violeta Zamfirescu, n. 1921
Corneliu Leu, n. 1932
Valentin Hossu Longin, n. 1939
Ioana Diaconescu, n. 1947



Cu amicul Nikon prin București, Km Zero - 1