luni, 31 octombrie 2016


Scriitorul zilei: Duiliu Zamfirescu, n. 31 oct. 1858 - d. 3 iunie 1922

             
            
Dintr-o familie cu ascendenţă bizantină, primul fiu dintre cei opt copii ai  unui arendaş din zona Vrancea, viitorul scriitor, diplomat şi academician s-a născut la Dumbrăveni (înrudit cu intelectuali ai vremii, printre care arhitectul Ion Mincu şi pictorul Ştefan Mincu, cu alţi unchi care i-au asigurat o educaţie aleasă), a făcut şcoala primară şi gimnaziul la Focşani, liceul la Matei Basarab, cu bacalaureatul în 1876 şi Facultatea de Drept la Bucureşti, cu licenţa în 1880, după care va fi magistrat la Hârşova, transferat în 1881 la Târgovişte, de unde renunţă la cariera juridică după câteva luni. Câţiva ani de profesorat la Liceul Sf. Gheorghe şi la pensionul de fete al Elenei Miller-Verghi. Prin concurs intră la Ministerul de Externe în 1885, din 1888 va fi secretar de legaţie la Roma şi va rămâne ca ambasador timp de 18 ani, deci până în 1906, cu două detaşări la Bruxelles şi Haga, 1892-1894. La Roma se căsătoreşte cu fiica unui potentat şi va avea trei copii, dintre care Alexandru va face carieră diplomatică şi scriitoricească. Din 1906 revenit în ţară va fi secretar general al Ministerului de externe, disponobilizat în 1913 de Titu Maiorescu, cu care fusese în foarte bune relaţii şi din prietenia cărora ne-a rămas cea mai importantă corespondenţă între scriitori. Se retrăgea la vila sa din Faraoanele-Odobeşti. A devenit ministru de externe în guvernarea Averescu, 1920.
După un prim eşec la Convorbiri literare, a debutat în 1877 cu poezii în Războiul lui Gr. M. Grandea, a publicat apoi schiţe şi a continuat o colaborare intensă la revistele vremii, titular al rubricii de cronică literară, de teatru şi arte: România liberă, dar şi la LiteratorulViaţa românească, semnând cu pseudonime dintre cele mai ciudate.  Debutul editorial în 1883 cu Fără titlu, o culegere de versuri, schiţe, portrete literare. A început să frecventeze cenaclul Junimea, împrietenindu-se cu Titu Maiorescu.
În 1884 îi apare în foileton romanul În faţa vieţii. Dar partea substanţială a scrierilor sale literare, inclusiv cele cinci volume ale ciclului Comăneştenilor, cea mai redutabilă scriere  romanescă de acest fel din literatura noastră, se  raporteză perioadei de diplomaţie în Italia, a cărei limbă o cunoştea la perfecţie. A tradus din Leopardi, dar şi din Victor Hugo, fragmente din Hernani. În 1898 devine membru corespondent al Academiei, iar membru titular în 1908. Însă discursul său de recepţie din 1909, despre poporanismul în literatură, a stârnit violente reacţii, căci atacase de-avalma literatura română cu tematică rurală, îl desfiinţase pe Ion Slavici şi făcuse multe alte afirmaţii scandaloase, ce au încheiat relaţia amicală cu Maiorescu. Un alt dicurs, din 1911 amplifică ripostele violente împotriva lui D.Z. A continuat pe aceeaşi poziţie de contestare a poporanismului sub toate aspectele sale,. dar şi să publice la revistele ce-l contestaseră, Convorbiri... Viaţa românească.
În 1916 a fost ales Preşedinte al Socoetăţii Scriitorilor Români; în aceeaşi toamnă este ales vicepreşedinte al Academiei Române. În mod simptomatic, a ajuns în conflict cu cei alături de care mersese ani mulţi. Devenise depresiv, după moartea soţiei sale italience, în 1906, iar moartea fiului său Lascăr, într-un duel, în 1921, a agravat lucrurile. S-a sfârşit din viaţă în timpul unei excursii la Agapia şi a fost înmormântat la Focşani. A lăsat o moştenire literară inestimabilă, mai cu seamă prin ciclul romanesc al Comăneştenilor.
Opera literară:  Fără titlu, Bucureşti, 1883;  În fata vieţii, Bucureşti, 1884;  Prea târziu (în colaborare cu Ştefan Vellescu), Bucureşti, 1884;  Novele, Bucureşti, 1888;  Alte orizonturi, Bucureşti, 1894;  Lume nouă şi lume veche, Bucureşti, 1895;  Novele romaneFrica, Bucureşti, 1895;  Imnuri păgâne, Bucureşti, 1897;  Viaţa la ţară, prefaţa autorului, Bucureşti, 1898;  Poezii nouă, Bucureşti, 1899;  Temps de guerre, traducere de Dem. J. Ghica, Paris, 1900;  În război, prefaţă de autorului, Bucureşti, 1902;  Tănase Scatiu, prefaţă de autorului, Bucureşti, 1907;  Îndreptări, Bucureşti, 1908; Poporanismul în literatură, Bucureşti, 1909; Miriţă, Bucureşti, 1910;  Anna (Ceea ce nu se poate), prefaţa autorului, Bucureşti, 1911;  Furfanţo, Bucureşti, 1911;  Lydda. Scrisori romane, Bucureşti, 1911;  Metafizica cuvintelor şi estetica literară, Bucureşti, 1911;  Câteva cuvinte critice, Bucureşti, 1916;  Pe Marea Neagră, Bucureşti, 1919;  O muză, Bucureşti, 1922;  Poezii alese, prefaţă de Mihail Dragomirescu, Bucureşti, 1922;  Poezii, ediţie îngrijită şi prefaţă de Mariana Rarincescu, Craiova, 1934;  Romanul Comăneştenilor, I-V, ediţie îngrijită şi prefaţă de Mariana Rarincescu, Craiova, 1935-1938;  Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884-1913), ediţie îngrijită şi prefaţă de Emanoil Bucuţa, Bucureşti, 1937;  Nuvele, ediţie îngrijită de Mariana Rarincescu-Zamfirescu, Craiova, 1939;  Poezii alese, ediţie îngrijită de Ion Pillat, Bucureşti, 1942;  Viaţa la ţară. Tănase Scatiu, ediţie îngrijită şi prefaţă de G. C. Nicolescu, Bucureşti, 1956;  Poezii şi nuvele, ediţie îngrijită şi prefaţă de Al. Săndulescu, Bucureşti, 1961;  Scrieri alese, I-II, prefaţă de Mircea Zaciu, Bucureşti, 1962; Scrisori inedite, ediţie îngrijită şi introducere de Al. Săndulescu, Bucureşti, 1967;  Cele mai frumoase scrisori, ediţie îngrijită şi prefaţă de Al. Săndulescu, Bucureşti, 1974;  Opere, vol. I-IV, ediţie îngrijită şi prefaţă de Mihai Gafiţa, Bucureşti, 1970-1974, vol. V-VI, ediţie îngrijită de Mihai Gafiţa şi Ioan Adam, Bucureşti, 1982-1987, vol. VII-VIII, ediţie îngrijită de Al. Săndulescu, Bucureşti, 1984-1985;  Romanul Comăneştenilor, prefaţă de Aureliu Goci, Bucureşti, 1993.


Alţi scriitori:
Eugen Lovinescu, n. 31 oct. 1881 – d. 16 iulie 1943.
Corneliu Antoniu, n. 1940
Ştefan Borbely, n. 1953
Petre Duflu, m. 1953
Onisifor Ghibu, n. 31 mai 1883 - m. 31 oct. 1972.



Poezia zilei: Clelia Ifrim

De dragoste

Nu mai sunt lacrimi.
Pietricelele s-au topit
în măduva spinării.
Uneori, când este lună plină,
număr aceste mărgăritare
și apoi le pun la loc.
Durerea este o perdea de lumină,
ce se revarsă printr-un paravan de mătase,
într-un spital.
Nu ai să înțelegi niciodată această lumină
ce alunecă pe șira spinării,
în fiecare dimineață.
Nici o cămașă nu poate să o acopere.
Nici o mângâiere nu poate să o atingă.

(preluare din revista Argeș, nr. 10/2014)



Poezia zilei: Corneliu Antoniu, n. 31 oct. 1940


Mecanisme de apărare
(1) 

În faţa barului e un paznic
Din care curge un timp făinos
E ora la care încep să ascult
Concertul numărul 4 în si bemol major (de Bellini)
Care trece pe partea dreaptă a trotuarului
Cântând la pian cu o singură mână
Iar cu cealaltă ducând la gură
Una câte una
Cărămizile cu corzi ale catedralei gotice
Ascult muzica lui Bellini şi beau
Cafeaua de dimineaţă, fierbinte
În faţa barului din care curge un timp făinos
Iar din cenuşa neagră plină de cratere împărăteşti
Se ridică steaua Felipa şi alte câteva întâmplări 

(preluare din România literară)




Mihai Nenoiu

Pe un fotoliu

Pe un fotoliu verde, leneş,
Şedeai cu pantalonii roşii,
Cu mâinile atârnătoare
Visând bărbaţii domni, frumoşii...,

Erai un puls atât de leneş,
La putred trup atât de caldă,
Că-n mâinile-ţi atârnătoare
Otrăvuri începeau să ardă.

Şi pe covorul de nămol
Curgeau din degete subţiri
Cercei de lene şi alcool,
Topitele împotriviri.

Erai cu pantalonii roşii
Pe un fotoliu leneş, verde,
Şi-n ochii tăi, întunecoşii,
Ştiam că lumea se va pierde.

(preluare de pe Internet)





Ion Lazu - Toamna în parc...





duminică, 30 octombrie 2016


Lidia Lazu, Recital Blaga
ziuă verde, duh de nuc:


Scriitorul zilei: Barbu Solacolu, n. 5 martie 1897  - d. 30 oct. 1976

         
Bucureştean, fiul unui magistrat, a făcut clasele primare la o şcoală din cartietul Antim, liceul început la Gh. Lazăr şi terminat la Sf. Sava, unde s-a împrietenit cu Al. Protopopescu şi Ion Vinea, iar prin aceştia cu Tudor Vianu şi Ion Barbu; a particiapt la campania din 1917-1918 şi abia după aceea şi-a luat bacalaureatul, înscriindu-se la Drept şi la Litere şi Filosofie. A participat la Cenaclul Viaţa Nouă, împrietenindu-se  cu Ovid Densusianu, de care se va îndepărta ulterior, dintr-o neînţelegere minoră. În 1920 pleacă la perfecţionare în Germania, aprofundând filosofia, economia, geografia; luându-şi doctoratul la Berlin şi revenit în ţară, va ocupa funcţii înalte la Ministerul Finanţelor, la Ministerul de Externe, la Camera de comerţ, fiind prin pregătire unul dintre tehnocraţii vremii.
Începuse cu poezii şi cronici literare încă din liceu, debutând în Flacăra, 1912, cu versuri simboliste-moderniste, care l-au situat în filiaţia Iosif-Pillat; alţi exegeţi l-au apropiat de Bacovia. A continuat să publice inclusiv traduceri din Maeterlinck şi din marea poezie a lumii, a scris un studiu despre Dostoievski, a tradus piese de Shakespeare,  a scris o comedie Coţofana, ce s-a aflat în repertoriul Naţionalului, însă după 1925 s-a concentrat asupra unor scrieri de economie şi finanţe. Abia în 1968 îi apar poeziile, volumul Umbre pe drumuri, iar în 1974 memorialistica: Evocări. Confesiuni. Portrete, cu un cuvânt înainte de Al. Marghiloman şi o postfaţă de Mihai Gafiţa. Nu se putea ca un "fost" să nu suporte interdicţiile regimului comunist. Faptul că a trăit până spre 80 de ani şi a "prins" destinderea ideologică de la începutul ceauşismului l-a ajutat să-şi vadă publicate scrierile din Interbelic.



Poezia zilei, Aurel M. Buricea, n. 30 oct. 1943

Număr impar

Retras în vis ca broasca-n carapace
De lumea plinã de patimi exilat
Am trudit pânã la moarte într-un sat
Ascetul din mine nu-mi mai dã pace

Şi-ar vrea sã colinde peste mãri şi ţãri
În trupul meu sã creascã câmpuri de maci
Sã fiu tras în verbe de cârduri de raci
Sã nu mai cânt în sonet triste-nserãri

Vin zeii sã-mi cearã autografe
Pe-o carte scrisã de-un sihastru bãtrân
Cu pagini prinse cu sacre agrafe

N-a fost sã fiu în lume ce-am vrut sã par
N-am reuşit sã fiu propriul meu stãpân
Şi-am sã mor iarna într-un numãr impar


Exod

Gata sunt de marea cãlãtorie
Lumea de aici vorbeşte douã limbi
Ziua şi noaptea, în zadar vrei s-o schimbi
Visul se desfrunzeşte-n poezie

Patru anotimpuri bat în trupul meu
Zãpezi eterne se-aştern peste sonet
Mi-a fost aceasta viaţã târziu regret
Gândul soarbe lumina din Dumnezeu

O noua naştere cântã luna mai
Natura vede-n mine drum de searã
Respire florile miresme de rai

Umbra toamnei îmi cere sã-i dau vamã
Uimirea din vers a-nceput sã piarã
Se-aud în cuvânt clopote de-aramã


Calea de ulmi

Dupã nimic faptul de-a fi în lume
În piatra magicã a esenţei cat
Semnul ce-a pus taina în gând şi pãcat
Hãrãzit de nu ştiu cine anume

În şiruri de numere pare se pierd
Cu mâna lui Adam rup mãrul din pom
Drumuri nevãzute se-nchid în atom
Copilul ce-am fost îl caut sã-l dezmierd

Plânge-un bãtrân singur în calea de ulmi
Rãpus de vise şi rãnit de vreme
Ninsori de-amurg se cern pe albastre culmi

Vine noaptea vine apocalipsa
Litera din vers de moarte se teme
Şi-n acest sonet, mama, iţi simt lipsa

Poezii preluate din Revista Nouă, octombrie, 2008



Alţi scriitori:
Mircea Florian, m. 1960



Ion Lazu - O pagină  de jurnal 2008
   
15 ian. 08. Fiind ziua lui Eminescu, primesc de la IM două texte şi le retransmit amicilor. Frăţia Eminescu. Telefon de la secretara lui Chifu, precum că NM a decis să fie schimbată placa din Apolodor. Dumitru S., nu Dolfi. Mă cam supăr. Păi nu ei mi l-au dat pe listă pe Dolfi?! Dar fiind pe banii lor, treacă de la mine. Nu vreau să-l înfrunt pe NM, de a cărui aprobare depinde celălalt proiect, mult mai important decât orgoliul meu. Seara la TNB, recită Ion Caramitru, Ov. Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, iar Aurelian Octav Popa improvizaţii la clarinet. Sala plină, mult tineret. Câteva postume. Şi în încheiere textul lui Geo Bogza: Dumnezeu şi Sf. Petru. 
19 ian. 08. Aseară, la Adriana Lecouvreur, operă în concert, muzică de-mi merge la inimă, interpreţi străluciţi: Nely Milicioiu venită de la Londra, un tenor italian, dirijorul neamţ, Hărăşteanu, Tumanian şi alţii – muzică de zile mari. Noi, Iordanii, Moscu, Greta şi Mariana P. La întoarcere tăiem prin Cişmigiu, pe ştiutul traseu pe sub spalierii cu glicine mov de pe vremea studenţiei noastre, prin faţa clădirii de pe Schitu Măgureanu unde făceam repetiţii la dansuri, exact locurile descrise de mine în Ruptura, până la staţia de metrou Izvor. Cine ar fi crezut posibil un asemenea drum alături de M.P., după aproape 50 de ani?
Am primit adeziuni la Frăţia Eminescu şi le-am retransmis la Oradea, însă nu potopul de adeziuni entuziaste la care ne-am fi aşteptat. Merg la Rom. lit. şi dau cărţile lui D.C. Enache, apoi intru la Al. Istrate, făceau listele pentru filiale, rog să adauge o frază privind obţinerea aprobării de la colocatari. Le arăt proiectul scriitorilor încarceraţi, macheta şi aş zice că l-am câştigat pe Director în favoarea ideee mele. Trimit oferta pietrarului Tamaş cu două variante privind dimensiunile - şi-mi răspunde pozitiv, cu preţuri sub cele estimate în proiect, de doar 325 milioane.

Mihaela Ghiţescu îl propune pentru placă pe Banu Rădulescu, Intr. Nopţii, 7, între anii 78-98. O voi contacta şi pentru confirmarea încarceraţilor.
Va urma



Ion Lazu - Toamna la... Sinaia













sâmbătă, 29 octombrie 2016


Lidia Lazu - Recital Blaga:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii:




Scriitorul zilei:  Ştefan Baciun. 29 oct. 1918 – d. 7 ian. 1993

Fiul unei familii de profesori de limba germană, a urmat liceul Andrei Şaguna din Braşov, avându-i profesori pe Emil Cioran şi Octav Şuluţiu, după care se înscrie la Drept, cu licenţa în 1941. A fost colaborator asiduu la diverse reviste literare, Gândirea, Universul, Libertatea, după care urmează o carieră diplomatică, ataşat cultural la Berna 1946-1949, după care merge la Rio de Janeiro, la Seatle, ca profesor de hispanică, stabilindu-se în final la Honolulu, Hawaii. A colaborat şi a condus diverse reviste de literatură hispanică, dar s-a remarcat prin revista sa Mele, unind semnăturile unor exilaţi români de pe toate meridianele.
Debutase cu poezii, a debutat editorial la 16 ani cu Poemele poetului tânăr, premiat de Revista Fundațiilor Regale şi de SSR; au urmat Poeme de dragoste, 1936, remarcate de G. Călinescu şi de Pompiliu Constantinescu. Îşi perfecţionează stilul poetic în Drumeţ prin anotimpuri, 1939 apărută în acelaşi an cu Căutătorul de comori.
A fost căsătorit cu scriitoarea Mira Simian, din Rm. Vâlcea; muzeul judeţean vâlcean funcţionează în vila familiei Simian.
După Decembrie 1989 poemele lui Ş.B. au fost intens reeditate, autorul căpătând renumele pe care l-ar fi meritat din interbelic și în jumătatea de secol comunist.
                                                                    


Poezia zilei, Ştefan Baciu

Poemul poetului tânăr

E-atât de bine să stai uşor în zi. Să cânţi încet, să nu auzi
Cum ierburi cresc, să muşti din traiul ca un măr
Să mergi pe drumul neted lângă pomii uzi
Şi să visezi cu palma rătăcită-n basme şi în păr.

Prin lanuri să păşeşti cu munţii – şal pe umeri
La gât, fâşii de zări să-ţi legi cravate,
Germanice balade să scandezi, să numeri
Fântânile de secetă şi sete deşertate.

Prin cucuruzi să-ţi legi deschise răni adânci
Cu frunze ude de scuipatul cald de îngeri
Să treci prin şanţuri mici cu inima pe brânci
Să râzi când sufletul îţi spune: sângeri.

În seară să te-afunzi cu părul netezit
De palma calmă a curentelor de munte
Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit
Şi-apoi să-ţi scrii poemele ţâşnind din frunte.




Poezia zilei: George Theodor Popescu

Zicere I

! cum treci,
învrăjbind aerul acestei seri
spaima își face cuib în oasele mele,
și-mi adumbrește ochiul,
uit cuvintele,
îmi asum visele,
las- să-mi plângă nenorocul în streșini

! ești viața mea care se amână
și-mi doresc șansa aerului pe care-l respiri
 - o respirația ta
în care totuși atât de blând se moare -

(din volumul La ruina luminii, ed. Victor&Victor, 2000)



Alţi scriitori:

Radu Cosaşu, n. 1930
Titus 


n. 16 mai 1930 - d. 29 noiembrie 1994.
Constantin Crişan, n. 21 nov. 1939 - d. 30 oct. 1996



De-ale Toamnei...



 







vineri, 28 octombrie 2016




Lidia Lazu, Recital Bacovia:

acorduri, arpegii, armonii...:




Scriitorul zilei: Andrei Ciurunga,  n. 28 oct. 1920 - d. 2004

       
       
Dintr-o fanilie de colonişti germani, fiu de învăţător, s-a născut la Cahul, unde a făcut şcoala primară, apoi a urmat liceul din Bolgrad, cu bacalaureat în  1939, după care a fost pedagog la diferite şcoli din Basarabia şi redactor la reviste din aceeaşi regiune. Debutase în revista liceului din Cahul, iar primul volum i-a apărut în 1936, Melancolie. După război s-a stabilit la Brăila, ca redactor la reviste locale, până se mută la revista Flacăra din Bucureşti. A fost arestat pentru motive politice în două rânduri, mai întâi între 1950-1954, (pentru volumele de poeme apărute în 1944 şi 1947), când a suferit la Canal, apoi din nou între 1958 şi 1964, de data asta pătimind la Balta Brăilei şi Jilava. În perioada detenţiei a compus numeroase poezii în formă folcorică, pentru că erau mai lesne de memorat şi de transmis în lumea deţinuţilor. Începuse cu poezii de mare simplitate a expresiei, nesofisticate, impresionând prin sinceritate şi dramatism; după detenţie poezia sa a câştigat în profunzimea mesajului. A scris şi poezii pentru cei mici, dar şi memorialistică de lagăr.

Opera literarăMelancolie, 1936;  În zodia cumpenei, Bolgrad, 1939;  Poemele dezrobirii, Chişinău, 1943;  Cântece de dor şi de război, Chişinău, 1944; Poeme de dincoace, Brăila, 1947;  Decastihuri, Bucureşti, 1968;  Vinovat pentru aceste cuvinte, Bucureşti, 1972;  Argumente împotriva nopţii, Bucureşti, 1976;  Micul meu atlas, Bucureşti, 1976;  Echivalenţe, Bucureşti, 1978;  Imn pentru flacăra fără sfârşit, Bucureşti, 1982;  Gestul împăcării, Bucureşti, 1983;  Toată ţara-i şcoala mea, Bucureşti, 1989;  Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori, Bucureşti, 1992;  Poemele cumplitului canal, Bucureşti, 1992;  Lacrimi pentru Basarabia, Bucureşti, 1995;  Ceasuri fără minutarePoeme din închisoare, Bucureşti, 1996;  N-aveţi un surâs în plus?, Iaşi, 1996;  Poeme cu umbre de gratii, Bucureşti, 1996;  Versuri pentru Ina, Bucureşti, 1996.

Citeşte mai mult: www.crispedia.ro/Andrei_Ciurunga



Poezia zilei, Andrei Ciurunga

Desprimăvărare

Când vom ieşi din beznă şi ruină
şi raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate — şi vom fi
desfiguraţi de prea multă lumină.

Vom trece pragul spre surata viaţă
împovăraţi, necunoscuţi, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceaţă.

Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi şters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaştem iar, deşi bătrâni,
vom merge cu plăcuţele la şcoală.

Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un  ghiocel curat
să ne înveţe zâmbetul uitat
şi să ni-l scrie fără greş pe buze.

În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
şi-i vom  citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.

Din înfrăţirea şoimului cu zarea
vom şti să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.


Aşteptare

Iubito, astă seară te aştept
cu stelele pe cer îmbobocite
şi ca să poţi intra pe nesimţite,
deschid fereastra care dă în piept.

Să nu te temi că sârma dimprejur
Va sfâşia în ghimpi mătasea rochii.
Tu treci hotarul dincolo de ochii
Înveninaţi ai paznicului sur.

Aşa cum ştiu că poţi veni acum
Eşti o lumină numai, o părere,
Întruchipată toată din tăcere
Când pleacă magii somnului la drum.

Am văruit pereţii cu argint,
În aer simt aripi de libelulă
Şi-acum presar goaroafe prin celulă
Cu bucuria crudă că te mint.

Aşează-te uşor şi nu-ncerca
Să rupi cu şoapta armonia sfântă.
Claviatura sufletului cântă
Când o atingi cu-apropierea ta.

Dar zorii bat în gene. Mă deştept,
Acelaşi gol din adâncime suie
Şi ca să pot ascunde tot ce nu e,
Închid fereastra care dă în piept.

Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”, alcătuită de Mihai Rădulescu


Alţi scriitori:
M. N. Rusu, n. 1938
Ion Mărgineanu, n. 1939
Peter Neagoe, m. 1960
Petre Solomon, m. 1991
Mihail Sorbul, n. 1885



Orestis - grafica viitorului...




joi, 27 octombrie 2016


Scriitorul zilei:  Bogdan Amaru, n. 6 apr. 1907 - d. 27 oct. 1939
Fiu de ţărani din satul vâlcean Budele, comuna Tetoiu  (numele real Alexandru Pârâianu), a făcut şcoala primară la Nenciuleşti, liceul la Al. Lahovary în Rm. Vâlcea, câştigându-şi subsistenţa ca funcţionar la Episcopie, a urmat apoi 3ani la Litere şi Filosofie în Bucureşti, după care s-a transferat la Conservator, secţia artă dramatică, 1930-1933. Concomitent impiegat la Ministerul Culturii. Sărac, bolnav de plămâni, cu o tentativă de sinucidere, şi cu opţiuni de stânga, a frecventat Cenaclul Sburătorul, făcându-se remarcat de marii scriitori ai vremii, începând cu Eugen Lovinescu și George Mihail Zamfirescu dar și Mihail Sadoveanu, susținători care au intervenit pentru angajarea lui pe la ministere și redacții.
A scris poezii, piese de teatru, dintre care cea mai cunoscută este Goana după fluturi, proze inspirate din viaţa satelor sărace (Mizeria satelor de provincie) şi din mahalalele înfometate (Iarna la periferie), a scris publicistică şi reportaje, apreciat de Mircea Eliade pentru un roman ce s-a pierdut în timpul unui bombardament(Amor vagabond, 1934); scrierile sale, risipite prin publicaţiile vremii, nu au fost editate decât în 1973, de Mircea Handoca: Goana după fluturi. Drama scurtei sale vieţi de scriitor a emoţionat, intelectualii din judeţul Vâlcea îl evocă cu insistenţă; o stradă din Rm. Vâlcea îi poartă numele, casa părintească din Budele-Tetoiu a devenit Casă memorială. Există un festival de teatru Goana după fluturi. 

                                            

Poezia zilei, Ion Lazu

În rumoarea

Nu a fost încă rupt
nu s-a oprit definitiv
dar tot mai stins se aude
glasul poetului
în rumoarea crescândă a lumii
devenită vacarm,
unde nu mai încap decât ţipete strigăte urlete
şi blestem şi chin şi insulte -
ci glasul de taină al poetului
abia de se mai aude

dacă n-ai fi sigur că este pe undeva -
cum e drumul sub paşii absenţi
cum e gâza în iarba-ncropită,
cum e râul în noaptea adâncă,
cum sunt toate ce nu se mai văd
dar sunt şi sunt încă

dacă nu l-ai şti acolo,
ai crede că demult au răpus
cu bulgări de ţipăt
sub maluri de vaier
glasul de taină al poetului.

Ai zice că
doar convingerea ta
îl mai ţine
răstignit
în aer.

1986



Alţi scriitori:
Al. Brad, n. 1938
Alice Botez, n. 22 septembrie 1914 - d. 27 oct. 1985.




Clubul de proză al Filialei București.

În ședința lunară din ultima miercuri a lui Octombrie a fost prezentată cartea Taine în vis a Cameliei Pantazi Tudor, apărută de curând la noua editură Astralis, a cărei directoare este chiar autoarea numită mai sus; au comentat Lucian Gruia și Iustin Moraru, iar din sală Ion Lazu, care fusese adus în discuție ca autor al Odiseei plăcilor memoriale, o carte care nu pleacă de la pretextul vizitării unor muzee și case memoriale din București (precum cartea aflată în discuție), ci de la inițiativa punerii unor plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruți.
S-a discutat despre Premiul Nobel pentru literatură, atribuit în această toamnă lui Bob Dylan, care ar fi declarat că nu intenționează să țină un discurs de recepție la Academia suedeză, ceea ce echivalează cu a refuza Premiul!... Aurel Maria Baros a opinat că poate fi vorba de o frondă, cantautorului american, care se scaldă în bani, nepăsându-i de cei 900.000 euro, cât reprezintă Premiul. Și că în fapt Premiul Goncourt este cu mult mai mare. Emil Lungeanu a lansat ideea că acordându-se premiul literaturii unui cântăreț pop, de fapt se deschide o cutie a Pandorei, după care ne putem aștepta la surprize descurajatoare. Ștefan Dimitriu a punctat că Premiul Nobel se acordă dintotdeauna pe criterii obscure, dacă nu de-a dreptul conjuncturale/politice, iar nu neapărat ca răsplată/recunoaștere a valorii, dând exemplul marelui Tolstoi, care a fost dat de-o parte. 
În ce mă privește, am supralicitat un pic, lansând supoziția că Bob Dylan a sfidat juriul pentru bunul motiv că Premiul nu i s-a acordat în anii 70, când cariera cantautorului se afla la apogeu. AMB a revenit, amintind că totuși BD este un poet, a publicat aproape 20 de cărți de poezie. La care eu am punctat: Și măcar fiecare dintre noi cunoaște pe dinafară versuri din Bob Dylan, ceea ce nu se întâmplă în cazul altor laureați Nobel.  În acest context, am sugerat să se discute pe scurt despre cazurile scriitorilor care au refuzat premiul Nobel. Sunt câteva cazuri: Pasternak, poate și Șolohov, dar mai cunoscut este cazul lui Jean Paul Sartre. Care, ne precizează Emil Lungeanu, a venit cu această motivație: Nu este de acord cu instituționalizarea scriitorului, care în opinia sa trebuie să rămână un om liber, neînregimentat. La care observații, AMB a venit cu precizarea că în fiecare caz de refuz al Premiului Nobel este vorba de scriitori din est sau aflați sub dominația ideologică/financiară a Moscovei. Se cunosc acum prea bine adevăratele motive, deși atunci refuzul lui Sartre a putut stârni nedumeriri...






Protagoniștii seratei: Aurel Maria Baros, Camelia Pantazi Tudor, Lucian Gruia, Iustin Moraru



 



 
Ion Lazu: Toamna la munte...