Scriitorul zilei: Alexei Mateevici, n.14 martie 1888 - d. 24 august 1917

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri infundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

                                  

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte,

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,

Când de vânt se mişcă vara;

În rostirea ei bătrânii

Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunza verde,

Zbuciumul din codri veşnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-s vechi izvoade,

Povestiri din alte vremuri;

Şi citindu-le-nşirate,

Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slavă-n ceruri,

Să ne spuie-n hram ş-acasă

Veşnicele adevăruri.

Limba noastră-i limbă sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng şi care-o cântă

Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul

Ruginit de multa vreme,

Ştergeţi slimul, mucegaiul

Al uitării-n care geme.

Strângeti piatra lucitoare,

Ce din soare se aprinde,

Şi-ţi avea în revărsare

Un potop nou de cuvinte.

Nu veţi plânge-atunci amarnic

Că vi-i limba prea săracă

Şi-ţi vedea cât îi de darnic

Graiul ţării noastre dragă.

            

Răsări-va o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

          Chişinău,17 iulie 1917

***

Născut  la Căinari, sat pe malul drept al Nistrului, ca fiu al unui preot şi al unei fiice de protopop, familia se mută după 5 ani în satul Zaim, unde viitorul poet îşi petrece copilăria, într-o ambianţă românească, păstrătoare a tradiţiilor neamului. Va face şcoala primară în localitate, apoi şcoala teologică de la Chişinău, absolvită în 1902 "cum laude": Urmează seminarul, terminat în 1910 după care merge la Academia teologică din Kiev, unde îşi desăvârşeşte pregătirea telogică dar şi cercetările privind moştenirea culturală românească, până în anul 1914, când revine la Chişinău, deja căsătorit. 

Încă din 1907 publicase poezii şi articole pe teme de folclor, limbă şi credinţă. O activitate febrilă, mai ales în anul 1917, când scrie numeroase poezii, studii telogice şi filologice. Limba noastră este scrisă pe data de 17 iulie, iar după nici o lună va deceda, la numai 29 de ani, bolnav de tifos exantematic, în condiţiile războiului.  N-a mai apucat să trăiască, precum ar fi meritat din plin, bucuria Unirii din anul ce avea să vină, nici celelalte bucurii şi pătimiri ale neamului urgisit din care s-a ridicat şi pentru care a vibrat ca nimeni altul. Poezia Limba noastră este nu doar capodopera poetului basarabean, ştiută pe dinafară de toţi românii de pretutindeni, murmurată în clipe de adevărată spiritualitate, ci este poate cea mai frumoasă odă ridicată limbii române, de când s-a ivit pe pământ şi până astăzi.

Un cult al acestei poezii este întreţinut de intelectualii basarabeni, în nădejdea redeşteptării conştiinţei naţionale a românilor dintre Prut şi Nistru. Bustul poetului, sculptat de unul dintre foştii colegi de seminar, se află la Chişinău, pe Aleea clasicilor.

***

Poezia zilei: 
Marta Petreu, n. 14 martie 1955

Ziua miniei

Deschide-ti Doamne ochii si ma priveste-n ochi
destupa-ti narile - respira
Desfunda-ti Doamne urechile de ceara
si-asculta: iti vorbesc. Iti poruncesc. Iti urlu
Iti bat cu pumnii in timpane

Deschide-ti Doamne gura ofilita
fa un efort: si scuipa in tarina
framinta lut
si modeleaza Stapine intre falange
a doua oara lumea

Oho. Fa Doamne o lume ce accepta sa existe

Iar de nu poti s-o faci
deschide
deschide Doamne gura ta natinga
si-ntunecata ca izvorul beznei
deschide Doamne gura ta - si-nghite
pe roaba ta
asa precum balena l-a pus la adapost cindva pe Iona

Da. Gura ta batrina si stirba si gingava
gura ce-articulase Verbul

Deschide-ti Doamne gura ta ce pute

Macar in felul asta-mi vei raspunde:
deschide gura ta si ma blestema

6. Virsta de fier (inedite in vol. Falanga, 2001)

Dupa cadere

Apropie-te
inveleste-ma in privirea ta ca-ntr-o placenta albastra
cuprinde-ma strins
asa cum teaca adaposteste sabia

Eu iti dau tircoale eu te adulmec
ca pe un cimp proaspat cosit
Da. Te recunosc: esti barbat
deci amintirea mea de dinaintea caderii
Da. Esti pur si simplu originea
coastele tale arcuite sint matricea frumoasa calda
sint spatiul meu natal
Oho! inca inainte de a fi fost facuta
ti-am ascultat izvorul singelui susurul singuratatii
eu am trait mirarea cu care cutreierai gradina
Le recunosc mi le-amintesc
imi amintesc bezna de catifea a carnii tale
Te-adulmec acum
si-mi amintesc unitatea

Da. Te cunosc
esti intr-adevar originea
esti carnea din care am fost extrasa
smulsa modelata
si aruncata in aceasta padure inzepezita
sa-ti fiu parte sa-ti tin tovarasie

Esti chiar originea din care am fost extrasa
cind tu dormeai somnul cel greu divin

Esti barbat
fii deci adapostul meu
fii mierea neagra a dorintei
fii buruiana cea rea si laptoasa a dragostei
si implinirea
acum
dupa cadere

(preluări de pe internet)

Alţi scriitori:

Al. Macedonski, n. 1854

Al. Paleologu, n. 1919

Marta Petreu, n. 1955

 Ion Lazu: Statui de scriitori, IV