sâmbătă, 24 octombrie 2015



Scriitorul zilei: Cornel Moraru, n. 24 oct. 1943
 
Vâlcean din comuna Pietrarii de Sus, a făcut liceul Al. Lahovary din Rm. Vâlcea, apoi Filologia Universităţii din Bucureşti, 1961-1966, urmând şi Filosofia la fără frecvenţă, 1968-1974. Profesor la Făgăraş, devine redactor la revista Vatra, în 1979, apoi redactorul şef al acestei reviste. A făcut o carieră universitară, la Braşov şi la Tg. Mureş.  A debutat cu cronică literară, în 1972,  în Vatra.
Cărţile sale sunt culegeri de cronici literare privindu-i pe scriitorii contemporani, trataţi cu destulă obiectivitate, fără diagnostice tranşante, fără prefeninţă pentru o direcţie anume în mişcarea literară a vremii. A editat şi câteva monografii, insistând asupra operei filosofice a lui Lucian Blaga, subiectul tezei sale de doctorat. A colaborat cu articole la Dicţionarele Zaciu.
Cărţi publicate:Semnele realului. Secţionări critice convergente, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1982; Textul şi realitatea, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1984; Obsesia credibilităţii – prozatori, critici şi eseişti contemporani, Ed. Didactică şi Pedagogică, colec. “Akademos”, Bucureşti, 1996; Constantin Noica – monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2000; Titu Maiorescu - monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2003; Lucian Blaga – monografie, Ed. “Aula”, Braşov, 2004; Lucian Blaga. Convergenţe între poet şi filosof, Editura Ardealul, Tg. Mureş, 2005.
Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Cornel_Moraru
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Cornel_Moraru


Alţi scriitori:
Andrei Mureşanu, m. 1863
Veronica Porumbacu, n. 1921
Darie Magheru, n. 25 oct. 1923 -  m. 25 oct. 1983



Poezia zilei: Darie Magheru

Pastel cu pietrari

stă muntele-n amurg ca un cioban,
încremenit în vreme şi în piatră.
încep să iasă stele la păscut.
zăvozii lunii de pe steiuri latră...

la cină, lângă foc, pietrarii spun
de un flăcău subţire şi înalt,
că stânca îl momi ca o muiere,
strivindu-l între coapse de bazalt.

când spre-alte vremi îi mână-arar un gând,
şi sus pe stei zăvozii bat la lună,
pietrarii-n ochi au parcă dinamită,
şi pumnu-atunci parcă ciocan s-adună...

că fu orândă când sleiţi trudeau
doar pentru-o ceapă şi un coltuc uscat.
stăpân pe stânci era atunci un grof...
în ochi mocniri de exploziv se zbat!

şi oamenii aceştia, care-n palmă
frământă muntele ca-un aluat,
vorbesc de viaţă şi a scârbă scuipă...
zăvozi la lună, de pe steiuri bat...

stă lângă foc pietrarul. stele ies
să pască 'nalt păşuni de căi lactee.
el mângâie, cu mâini de-ndrăgostit,
bazaltul cald, ca şoldul de femeie.


1953, Arad


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2008

6 01. 08. Ieri telefon de la G. Istrate, vorbeşte cu Lidia. Mi-e teamă că IM este iar în derivă, omul care nu face faţă nici bucuriei, cum nu face faţă nici durerii, supărării, nerealizării. Fac plicul cu cărţile pentru V.I. Buciu din Craiova.
8 ian. 08, marţi. Ies în oraş şi trec pe la ASB să las cărţi, merg în Romană şi printez proiectul Memorialul scriitorilor încarcerați, merg spre USR şi pe drum îl ajung din urmă pe Radu Cârneci, ne oprim la chioşc, în inventar, las doamnelor o floare, mă salut cu Rodian Drăgoi şi N. Sineşti; când NS mă întreabă dacă am venit cu vreo cerere, îi spun că niciodată nu am cerut ceva Uniunii şi că niciodată nu am trăit din scris. Aflu că el însuşi a fost strungar în oţeluri speciale. Am fost la cenaclul lui G. Călinescu? Nu, pe-atunci nu combăteam pe câmpiile literaturii. Zicea G. C. despre poezia lui NS: Mie îmi ies aşa de greu metaforele, pe când acestui ciocănar...; Ce să-i fi spus? G.C, un oportunist, ca-ntotdeauna. Se dădea bine pe lângă clasa muncitoare, dar ticălos până la capăt, nu se abţinea să-l facă ciocănar! Ca să nu mai vorbim de faptul în sine că a-l întrece în poezie pe un poet „făcut” precum G.C. nici măcar nu era cine ştie ce performanţă! N.S. îmi spusese că scriitorii sunt săraci, trebuiesc deci ajutaţi, asistaţi. Îi spun: sunt săraci pentru că sunt beţivi, şi nişte neisprăviţi, care se complexează în faţa unei clanţe defecte. Uită-te la ăştia, sunt pensionari ca şi mine, însă ei beau tot, mai şi cerşesc tot ca să bea. Tapează pe oricine le iese în cale... Nu sunt sigur că nu m-a crezut un ins cu inima de piatră...

Urc la Uniune şi nefiind Dna Adriana, pe hol atmosferă dezolantă, gen azil de nebuni: G. Chirilă, prăbuşit în scaun, sugând dintr-o sticloanţă, duhnind trăsnitor, apoi G.G. care cere 1 leu cu nonşalanţă, dar urcă şi N.Sineşti. Nevoit să rămân, căci A.S se întorcea. Care declară că nu dă mâna cu nimeni din motive de gripă. Se bulucesc cei 3-4, îi aştept, ca să predau Proiectul; îi şi spun în mare ce cuprinde şi  dna Stoica exclamă: Am să-l pun primul, deasupra celorlalte! Revin la Chioşc, cu gând să-i dau lui Radu Cârneci cărţile noastre, dar plecase... Mă întorc la Bibl. Academiei, dar e prea târziu, nu mai e cine să-mi vizeze permisul. Mâine dimineaţă! Poate mai simplu aş rezolva direct la redacţia Memoria. Şi să-i dau listele aduse la zi lui Al. Istrate. Mă uitasem la soclul vacant de la MLR, dar există unul şi la Uniune.
(din Câștigul și Pierderea, în manuscris)
Va urma



Ion Lazu - Fotografii de toamnă...







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu