marți, 29 septembrie 2015


Poezii din Basarabia: 
Dumitru Crudu - La revedere, Tată


***
M-am așezat în genunchi lângă tine
și m-am pus pe ascultat.
chiar dacă nu te mai mișcai din pat.
stăteam în genunchi și așteptam să reînvie
trecutul mut,
marea ta slăbiciune.
o poveste izbucnind din tăciuni
sub ochii mei.
o lumânare care să se aprindă singură.
sub ochii mei.
un pahar
să se bea singur.
m-am pus pe așteptat.
acum-acum se va întâmpla ceva.

***
tatăl meu uneori dormea
în cimitir
culcat lângă mormântul
mamei
ziua în amiaza mare,
vara,
pe covorul de iarbă verde
și soră-mea îmi spunea
lasă-l
nu-i tulbura somnul,
lasă să-și împlinească somnul,
o să se trezească
atrunci când o să-și refacă puterile
și noi discutam
despre una, despre alta
în timp ce tata dormea între noi,
încolăcit sub vișinul
înflorit,
deasupra mormântului mamei
ca un prunc în burtă,
nu sforăia,
nu vorbea în somn,
pur și simplu dormea
și se trezea înainte
să plecăm
și mergeam acasă
să ne apucăm de făcut
una sau alta, dormea,
pe locul unde
acum
zace sub pământ.






Scriitorul zilei: Ernest Verzea, n. 5 oct. 1917 -  d. 29 sept. 2003

       Imagini pentru ernest verzea imagini
Fiu al unui subdirector de minister, s-a născut la Bucureşti, a început liceul în Capitală, l-a continuat la Călăraşi, întrerupându-se pentru a deveni ucenic la Griviţa, apoi mic funcţionar tot acolo. Urmează studii de arte plastice, în atelierul lui Jean Al. Steriadi. Va deveni redactor la revista Vieaţa a lui Liviu Rebreanu, 1941-1944. Frecventează cenaclul Sburătorul, dar şi cursurile de perfecţionare în franceză de la Institutul Francez. La recrutare, a fost selectat pentru a lucra la editarea unui studiu coordonat de N. Iorga.  În 1944, publicând un poem defetist, prezentat ca traducere din Li-Tai-Pe, a fost trimis în lagărul de la Tg. Jiu. Între 1945-1948 este şef de cabinet la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, apoi şef de cabinet al lui Ştefan Voitec. Concomitent, urmează Literele şi Filosofia, absolvite în 1948, iar în 1950 devine licenţiat şi în Drept. În 1950, este exclus din PMR, pentru cu alţi 15 scriitori, învinuiţi de a nu fi lăudat corespunzător realizările noului regim. Vizitat de un unchi fost deputat PNŢ, este arestat împreună cu soţia, deţinut între 1950 şi 1955. (Nu excludem ipoteza că în acest mod josnic, Şt. Voitec s-a debarasat de un colaborator inflexibil.). Eliberat, va lucra vreme de 12 ani ca paznic în parcul Herăstrău. Oricum, revine în lumea publicisticii abia în 1968. Între timp îşi desăvârşise cunoştinţele de pictură murală medievală la Patriarhia Română. Din 1968 până la pensionarea în 1977 a fost redactor la revista Forum.
A debutat încă în anii de dinainte de război, publicând cronici literare, teatrale, cinematografice şi de artă plastică, reportaje, interviuri, anchete. Cele trei plachete de versuri apărute înainte de război, în tiraje confidenţiale, n-au stârnit ecoul meritat. Ca de altfel şi cărţile editate după cele două decenii de interdicţie. A scris totuşi o poezie  elevată, de talent, intimistă, clară, sobră, calmă, neostentativă în vreun fel, "pură, palidă, în vârful picioarelor", după verdictul lui Geo Dumitrescu (care ştia el ce ştia...). 
S-a întâmplat să-i fiu lector la volumul Itinerarii oxidate, editat la Vinea în 1999, cu o prefaţă de Emil Manu, un portret de N. Hilohi şi un desen de Vasile Dobrian.  Am moderat lansarea volumului, în prezenţa autorului octogenar şi a câtorva supravieţuitori ai ceauşismului, la Rotonda Muzeului Literaturii Române, în pragul anului 2000. Un om de o modestie, urbanitate, delicateţe şi cumsecădenie prea rar întâlnite la actanţii vieţii noastre literare. Însă precizez imediat: o delicateţe a demnităţii, a unei înalte păreri despre menirea Artei şi despre rostul artistului în societate, cu respingerea oricăror compromisuri şi malversaţii. S-ar explica astfel de ce nu s-a străduit să-şi facă un loc în faţă, în lumea literară şi artistică a vremii (precum colegul de generaţie Geo Dumitrescu, , comentat iezi la Scriitorul zilei...), dar şi de ce a făcut lagărul de la Tg. Jiu şi apoi 5 ani de puşcărie atroce, dejisto-stalinistă.Incompatibilitatea cu structurile dictatoriale.

Opera literară: Îngeri de lut,  1933; Fugarnice, 1935; Uzina umbrelor tangente. Cântece mecanice, 1937; Alter ego!, 1942; Grădina cu portocali din norul 43, cu un portret de Eugen Drăguţescu, 1943; Portative pe sol, în văzduh şi pe ape, cu un portret de Silvan, 1944; Experienţe, 1949; Sub suliţele stelelor,  1950; Litoral sintetic, cu cromaje, coperta şi 14 grafointuitive ale autorului, 1968; Pasărea inimii, cu ilustraţii de Vasile Dobrian,  1979; 10 poeme,  1979; Combustii, cu un portret şi desene de Alexandru Ţipoia, 1980; Crepuscularia, prefaţă de Gh. Bulgăr, cu un portret de George Tomaziu, 1992; Itinerarii oxidate, prefaţă de Emil Manu,  1999; Îmblânzitorul muşcătoarelor nelinişti, prefaţă de Valeriu Râpeanu, postfaţă de George Anca, cu un portret de Dragoş Morărescu,2002. Antologii: Creaţia în artă văzută de Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Lucian Blaga...,  1994.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ernest_Verzea
 http://agonia.ro/index.php/author/0035677/index.html


Poezia zilei, Ernest Verzea

Mirajul sfertului de pâine

Ce-o fi cu sfertul meu de pâine azi?
Împrăştie o boare delicată:
o trag în piept, şi parcă mă îmbată
ca freamătul pădurilor de brazi…
Mă uit atent şi nu-mi vine să cred
cât e de mic! Dar ce nu-mi aminteşte!
piftii, sarmale, saramuri de peşte,
şi mă calific: un vulgar biped.
Pe dinafară, coaja ruginie
mă ispiteşte s-o ciupesc neîntrerupt…
ori, să-l înghit având, dedesubt,
pufos şi proaspăt miezul mă îmbie.
Ce praznice o să trântesc cu el!
şi aprioric jubilez în gând
că mă vor delecta, în fine, rând pe rând:
cârnaţi, salate, sau costiţe de purcel!
Acum, mă simt aproape fericit -
şi cum îi sorb aroma încă-odată,
îmi pare că miroase… a ciocolată!
deci, voi avea şi-un “dulce” la sfârşit.
Dar, într-o clipă, insolitul vis gingaş
s-a risipit: vii, aburii de pe culoar
vestesc hârdăul care ne aduce iar,
aceeaşi porţie de… H2O cu arpacaş!


Copacii din văzduh

Pe orizontul noptatic jefuit,
Copacii de cristal, aerieni,
Neîncetat agită, pianizate frământări:
În paradisul oscilant al ramurilor
Vibrează lung super-melancolii autumnale…
Sub stele însă,
Mai departe de marile uzine siderale,
Sticlesc înfiorate linişti, elegii.
Atunci,
Întruchipare rece,
Ochiul mi-l desfac din lut
Şi vibratil îl urc pe cer, în grădina lui cu portocali
Din norul 43
În vreme ce ascult
Cum şuieră adânc Necunoscutul, în glasuri tremurânde!


Interior

Vreau un cântec înalt
Şi subţire ca un delir de fum rătăcitor…
Să se ridice sus,
Din drum…
Peste moarte, peste văi, să sboare lin,
Peste frunzişul anilor tăi,
Şi ca o pasăre bolnavă
Să se stingă’n pelin…
Pe bărăganul gândurile noastre de venin,
E frig… Nici o lumină
Şi noaptea asta adâncă-i atât de străină.
…………………
Da, striveşte-mi sufletul în mână: e bine…
Şi soarbe însetată din el ca dintr’un ciorchine
Licoarea tuturor tăcerilor de seară înturnată
În mătasea anilor tăi de-arătare ciudată.
Luminat de melodia înaltă a unui cuvânt
Să cresc zâmbet de zăpezi târzii
La rădăcina unui gând, prin livezi,
Vezi,
E atât adânc sub fiece întindere de pleoapă
De par’că ar prăvăli
Torent de urlete ‘nfundate,
O mână uriaşă, poate-o groapă!…


Mal du siècle

Dantelată îți prelingi făptura,
Cercuri, văluri și priviri adiacente,
Ritm spumos între jupoane indecente,
Frânge pieptul, rotujindu-ți gura.
Sub balcoane vechi rugina șterge anii,
Mor atâtea primăveri pe sânii tăi,
Sau în ierni topite, lunecând pe sănii zurgălăi,
Suni cadențe moarte peste flăcări stranii!
Luna-ți pune diadema rece-n păr,
Un pian împrăștie dureri mărunte
Mâinile aleargă albe – și se aștern brumate -
Peste clape, peste frunte,
Cine plânge acum, Chopin sau Weber?…
Te-ai întors din drum când l-ai văzut aseară,
Luneci iar din vis în ireal…
Peste orele-ți bolnave, sufletul se scurge gol, banal
Lâncezind dureri adânci în ochii mari de domnișoară.
Frigul toamnei mătură alei pustii,
Parcul solitar începe încet să moară,
Vântul suflă’n lumânări de ceară
Peste goana frunzelor, uscate melodii…
Rece poleind cu-argint copacii; noaptea,
Te răsfrânge clar în unda apei grea,
Boala verde a apelor inundă sufletu-ți de catifea,
Și te-adoarme încet, în umed paradis, albastru, moartea…

(din Itinerarii oxidate, ed. Vinea, 1999)


Alţi scriitori:
Iorgu Iordan, n. 11 octombrie1888 -d. 20 septembrie 1986
Virgil Ierunca, n. 16 august 1920 - d. 28 septembrie 2006.


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007 
  

19 nov. 07. Celelalte exemplare din Himera n-au sosit la Tîrg, dna Cristina Chiriac promite că mă va anunţa imediat ce apar la stand. Aura Christi l-a programat pe IM la un interviu TV Cultural duminică la 12-12:30; ar fi grozav, numai să fie IM în formă, ceea ce nu prea cred; căci, dându-i amicului un al doilea telefon, fiindcă la primul mi-a răspuns cu Dvs. şi că lucrează, nu poate conversa..., de data asta îmi spune că n-a văzut cartea şi nu ştie dacă va apărea la târg. Dar că cu Himera am scos un rahat de carte. Iată omul, cu litere mici de tot. Mai exact neomul. Boală psihică fiind, curată patologie să nu te poţi bucura, cu cartea în mână, nici de momentul fugar al apariţiei sale, nici de copertă măcar. Doar a exclamat: Şi cu câtă fervoare am scris la ea! Iar acum, blocaj afectiv total.

Însă care să fi fost pretextul supărării sale, nu motivul propriu-zis? Oare faptul că soția i-ar fi spus că partea mea e mai interesantă şi mai măiestru scrisă? Nu-l duce mintea că o soție se simte incomodată de câte ori bărbatul ei face incursiuni în tinerețea sa?
(din Cîștigul și pierderea, în manuscris)
Va urma


Ion Lazu - Fotografii basarabene, III: Voevozii...




Locul acțiunii. Crama domnească










 












luni, 28 septembrie 2015



Scriitorul zilei: Valeriu Râpeanu la 80 de ani, n. 28 sept. 1931

Consemnare:  Duminică dimineaţa, la sala Euterpe a Universităţii Spiru Haret,  în cadrul unei emisiuni cu înregistrare ce se va transmite pe TVRM, a avut loc întâlnirea cu Valeriu Râpeanu, sărbătorit la împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani. Pentru a evoca diferite aspecte din actiivitatea prodigiosului om de cultură VR, spirit enciclopedist, renumit critic şi istoric literar, editor, critic de teatru, realizator TV, critic de arte plastice, au fost convocaţi poetul Ion Brad, el însuşi octogenar, cunoscându-l pe sărbătorit încă din anii 50, când s-a reînodat firul Festivalului internaţional George Enescu;  şi mai tânărul scriitor şi om de Radio Costin Tuchilă, unul dintre merituoşii colaboratori, discipoli şi continuatori ai  maestrului.  Care şi-a început mărturisirea prin a sublinia rolul decisiv al şcolii în formarea viitotului intelectual. S-a născut într-o familie de învăţători, practic a făcut primii paşi în şcoală, considerată ca un loc sacru. A avut învăţători şi profesori eminenţi; de exemplu, încă din clasa I-a primară a avut profesor de muzică pe compozitorul şi muzicologul Danielescu. Le-a insuflat şcolarilor dragostea de muzică, socotită a fi una dintre manifestările esenţializate ale spiritului uman.  Exista un cor al şcolii, cu două repetiţii săptămânale şi un altul, al bisericii; şi a fost o dramă pentru colegii care nu aveau voce şi nu puteau participa la aceste forme de instrucţie.  Apoi, la liceul Petru şi Pavel din Ploieşti a avut profesori străluciţi, mari somităţi ale învăţământului şi ştiinţei, un Nicolae Simache, istoric redutabil şi infatigabil animator cultural, cel care a izbutit, în condiţii improprii, ca intelectual format antebelic, mereu obstrucţionat, supravegheat etc,  totuşi a reuşit să înfiinţeze muzee de istorie nu doar în Ploieşti, ci şi în Câmpina, Văleni, Rm. Sărat, Buzău etc.  Trăind el însuşi în condiţii de sărăcie la limită, dăruindu-şi timpul şi energia pentru binele obştei. Suntem, spune prof. Valeriu Râpeanu, generaţia care la începutul războiului aveam 13-15 ani. Generaţia care a dat jos din perete nu mai puţin de 5 şefi de stat, începând cu Carol II, apoi Antonescu, Regele Mihai, Gheorghiu-Dej, Ceauşescu. O experienţă teribilă, iar în fapt ultimele 6 decenii ale secolului XX, corespunzătoare unei istorii zbuciumate, necruţătoare.
Lucrări de referinţă:  
 George Mihail Zamfirescu, 1958; • Noi şi cei dinaintea noastră, 1966; • Vlahuţă şi epoca sa, 1966; • Călător pe două continente, 1970; • Interferenţe spirituale, 1970; • Pe drumurile tradiţiei, 1973; • Interpretări şi înţelesuri, 1975; • Cultură şi istorie, 1979; • Cultură şi istorie, vol. II - Nicolae Iorga - Gheorghe I. Brătianu, 1981; vol. III - Nicolae Iorga - I.G. Duca, 1989; • Ţărmul unde nu ajungi niciodată, 1983; • Memoria şi feţele timpului, 1983;• Scriitori dintre cele două războaie, 1986; • Nicolae Iorga. La vie de l’histoire et l’histoire d’une vie, 1989; • Nicolae Iorga - Mircea Eliade - Nae Ionescu, 1993; • Nicolae Iorga, 1994; ediţia revăzută şi adăugită, 1999); • Enescu Contribuţii documentare, Reconstituiri, Interpretări, 1998; • Orientări în cultura română modernă, 2001;• Nicolae Iorga - 1940-1947, vol. I, 2001.

Ediţii critice, studii introductive, note, comentarii...


Citeşte mai mult: www.crispedia.ro/Valeriu_Rapeanu

Alţi scriitori:
Vasile Pârvan, n. 1882
Chiril Tricolici, n. 1924



Poezia zilei
Ion Lazu - O pagină de Jurnal 2007
 12 nov. 07. Aseară, telefon lui Iane. Cuc şi altă pasăre. Ca şi Didi, care făcea pe zmeul şi durul – dar e vorba de slăbiciune, de laşitate, de un suflet de muiere, fără vână, prea milos de sine însuşi. Martiriul de a trăi lângă un asemenea om.
Îmi telefonează pietrarul Ionescu, precum că CC e de negăsit; nu-i răspunde nici lui Tamaş, vărul lui. Ce om! zice. Şi a luat banii. În rest, a fost prea frig în atelier, plăcile vor fi gata în 2-3 zile.
Dă telefon Aura Christi şi aranjăm lansările de la Târg, o pune şi pe Lidia să recite din Bacovia, iar lansarea mea şi a lui Murgeanu va fi sâmbătă la orele 13. O pun printre vorbitori şi pe Mara Magda Maftei, ASE-ul o presează să-şi dea teza. Neîmpliniri în viaţa personală.
Ilinca D. vrea să vorbim despre placa memorială pentru părinţii ei – şi despre altele. Mâine să duc la printat interviul tv cu Marian Drăghici. Rezolv cu fragmentele din recitalul Lidiei, trimit câtorva amici prietenilor, inclusiv lui Alvaro Giraldo din Columbia şi imediat răspunde M. Lăzărescu de la Sibiu, cu frumoase cuvinte. Ceea ce mă încurajază să trimit alte fragmente, altor amici.

15 nov. 07, joi. Mare succes al Lidiei la Galaţi, în faţa unei săli de peste 80 spectatori, așa că înainte de începere s-au mai adus două rânduri de scaune. O sală foarte receptivă, care apoi a aplaudat în picioare. Lidia în mare formă, recitalul ei durând aproape o oră, în cele trei limbi. S-a filmat tot şi s-au făcut numeroase fotografii pe care le aşteptăm la Târg. Tare inimoşi oameni la Casa Corpului Didactic, o secretară ucrainiancă, părinţii deportaţi, insistă să-i dau o carte cu autograf. Un critic şi poet Viorel Ştefănescu, cu care discutăm în acest timp, se dovedeşte în miezul vieţii literare. Directorul Nazarie a reuşit o mobilizare de zile mari, iar receptivitatea sălii i-a dat aripi Lidiei, spre admiraţia verişoarei mele. 
Va urma



Ion Lazu - Fotografii de la sărbătoarea poeticească din Basarabia, I : Drumul; prima zi...








Întîlnirea cu cititorii de la Universitatea Ion Creangă:

Citește Mircea Bârsilă

Daniel Corbu

Ion Lazu

Maria Pilchin


Teo Chiriac

Nicolae Spătaru

Monumentul scriitorilor încarcerați, deportați, uciși...



duminică, 27 septembrie 2015


ATENȚIONARE: Începând de mîine voi posta pe blog imagini de la Sărbătoarea poeticească de la Chișinău _ Orheiul Vechi, 24-27 sept. 2025.
De asemenea voi posta copertele cărților primite cu autograf și câteva poezii selectate.


Scriitorul zilei: Grigore Hagiu, n. 27 sept. 1933 - d. 1 februarie, 1985


Dintr-o familie de ţărani, s-a născut la Tg. Bujor, lângă Galaţi, a făcut şcoala primară în satul natal, liceul la Bucureşti, s-a înscris la Institutul de Cinematografie; eliminat după un an, devine student la Filologia bucureşreană, secţia germană. Va fi redactor la Drum nou-Galaţi, apoi la Gazeta literară şi la Luceafărul. Debutase ca licean, în 1950, redebutat în 1952 la Tânărul scriitor; debutul în volum, 1962, cu Autoportret în august, versuri plătind tribut poeziei aliniate a acelor vremi. Se va detaşa în Sfera gânditoare, 1967, optând pentru o lirică de introspecţie, a somnului şi "visului din vis", dar şi cu referiri insolite la realitatea imediată.

În prima tinereţe a format un cuplu de zile mari cu poeta Vera Lungu, apoi s-a căsătorit cu poeta ardeleancă Ana Mureşan, cu ascendenţe memorandiste (care, şocată, a părăsit ţara la câteva săptămâni după dispariţia poetului). Considerat ca făcând parte din generaţia şaizecistă, a resurecţiei poetice, colegii săi de drum i-au apreciat nu doar talentul (mi-l aminesc pe Ilie Constantin enumerându-l printre marile speranţe ale poeziei tinere din acel moment), ci şi delicateţea, spiritul lipsit de agresivitate, generozitatea, înţelepciunea, tactul şi umorul. A frecventat intens boema literară a vremii, în nesfârşite reprize dionisiace, cu Velea, Pucă, Petre Stoica, Fănuş Neagu, Mircea Micu, Virgil Mazilescu; încă de la debut a format un grup elitist împreună cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Nicolae Breban şi Matei Călinescu, acesta prefaţîndu-i şi primul volum. Antologii din poezia acestui "boier al literelor romîneşti", cum îl numeşte Petre Stoica, tot aşa cum s-a ocupat de editarea poemelor sale, în ultimii săi ani de viaţă, celălalt poet suprevieţuitor al grupului, Cezar Baltag, cu care la început a împărţit un demisol pe str. pictor Stahi. A iubit artele frumoase (sora lui, pictoriţa Gina Popa i-a ilustrat câteva volume) şi a scris despre spectacole de teatru, despre vernisaje, ateliere de artă, muzee din Bucureşti, deţinător al unei rubrici de specialitate, texte reunite apoi în volumul Bucureştiul artistic, 1984.
Poetul a murit într-o noapte din cumplita iarnă 1985, încercând să se încălzească la aragaz...Gazele s-au oprit, au pornit din nou, după ce poetul adormise, asfixiindu-l , altfel o cruce de bărbat...
O şcoală gimnazială din Tg. Bujor îi poartă numele, un festival de poezie la Galaţi şi în târgul natal îi omagiază poezia.


Opera literară: Autoportret în august, prefaţă de Matei Călinescu, 1962; Continentele ascunse, 1965; De dragoste de ţară, 1967; Sfera gânditoare, 1967; Poezii, 1968; Spaţiile somnului, 1969; Nobleţe de stirpe,1969; Nostalgica triadă, 1970; Cântece de stemă, 1971; Poezii, 1973; Miazănoaptea miresmelor, 1973; Zenit de anotimpuri, 1974; Sărbătorile anului, 1975; Descântece de gravitaţie, 1977; Sonete, 1978; Fantastica pădure, 1980; Alte sonete, 1983; Desemne pe sticlă, cu ilustraţii de Gina Hagiu, 1983; Bucureştiul artistic, 1984; Zilele, vârstele, anii. Mărturii despre mine însumi, prefaţă de Cezar Baltag, 1985; Poeme, prefaţă de Fănuş Neagu, 1986; Cristal de primăvară, prefaţă de Gina Hagiu, Galaţi, 1991; Liniştea versului, prefaţă de Cezar Baltag, 1997.


Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Hagiu
http://petrestoicaremembernecesar.blogspot.ro/2011/05/grigore-hagiu.html
http://www.memoria.ro/index.php?location=view_article&id=1123
http://www.bvau.ro/manifestari/2010/0200/grigore_hagiu.pdf
http://www.crispedia.ro/Grigore_Hagiu




Poezia zilei, Grigore Hagiu

Sămânţă de stele

Din nou să punem ordine în gânduri,
să mai gândim odată ce-am gândit
cu un cuvânt mai lin şi-ncetinit,
dând loc priveliştii de printre rânduri.

Din tot ce inima mi-a dovedit
un ram, un spic să scot la vârf de cânturi,
mormane de păduri şi de pământuri
înalte-n urma mea am cheltuit.

Să fie limpede acum foşnirea,
să fi înduplecat încremenirea
cu-o patimă, cu-o linişte, c-un dor ?

Pe sus cocoarele urmându-şi firea
şi-n ceruri largi vâslind nemărginirea
îmi par şi azi sămânţa stelelor !


Portret uitat

în nemişcare
vag îngîndurată
numai poteca pe care stai
alunecă departe

şi te trezeşti în bătaia de raze
cum te-ai izbi deodată
de marmora afroditei
frumoasa cea fără de braţe

sînt împăcate
subţirimile toate
cuvântul şi gândul

oasele tale încap
în două trestii de lac
pe care le scutură vîntul. 




Alţi scriitori:
Crina Bocşan Decusară, n. 1941
Ion Biberi, m. 1990
Gellu Naum, m. 2001
Iustin Panţa, m. 2001


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007

 
 9 nov. 2007, continuare: Dacă am fi puşi să scriem despre toate prieteniile noastre dintr-o viaţă, cu spaimă şi jale ne-am da seama că nu avem la îndemână decât un caz-două, mai rar vreo 4-5. O dovadă în plus cât de greu este să construieşti o prietenie. E mai lesne să scrii 5-10 cărţi decât să întemeiezi o prietenie-două? Spre a treia parte a vieţii, constaţi că unii dintre colegii de-o viaţă se îndepărtează de tine fără echivoc şi fără regrete – şi înțelegi cu tristețe că a fost vorba de o însoţire conjuncturală, de oportunitate, în lipsă de altceva: asta îţi induce un fel de neputinţă şi o amărăciune greu de reprimat. În rest, pe mulţi dintre cei cu care ai fost apropiat ţi-i răpeşte moatea – mai înainte de a apuca să le spui lucrurile cele mai importante – în cazul meu Mircea Ciobanu, D. Alexandru, C. Popovici, Petrică Lungu, Sile Stănescu – şi te trezeşti fără veste stingher şi cărunt de-a binelea, printre străini care te privesc cu animozitate: ăsta cine mai e şi de ce mai încurcă lumea?!. Așa că ești gata să faci gesturi exagerate, să umpli cumva un timp ostil şi fără devenire.
Cei de la Bibl. Jud. Galaţi ne trimit afişul pentru recitalul Lidiei, îl retrimit cu mici modificări. Ileana Costea va merge la Las Vegas, va vorbi acolo cu cei interesaţi. La ICR NY o doamnă Oana Radu foloseşte în convorbirea telefonică stilul obstrucţionist, discreţionar. Asta descurajează orice iniţiativă culturală. În nota tuturor celor de pe la ambasade, legaţii, consulate care încearcă să scape de tine, să te demobilizeze, român aflat în altă ţară,  unde el este reprezentantul nostru, al meu, al Lidiei. Mii de oameni vin de la mii de km ca să se programeze la consulatul din Italia, Spania, SUA, vin din nou peste 1-2 luni şi stau ore în şir la cozi, plătind apoi 90 euro pentru un act – şi la atâţi bani plătiţi, consulatul nu pune la ghişeu decât un funcţionar, care desigur se arată excedat. De ce nu pun 10 funcţionari, la banii care se adună de la puhoiul de solicitanţi?
10 nov. 07. Aseară, telefon de la Greta Dinescu; ieşind la pensie, la 70 de ani, a făcut o criză din care cu greu a ieşit, după câteva luni. Încerc să-i strecor că abia după pensionare m-am putut ocupa cu adevărat de ale mele. Zice: dar ăsta e domeniul tău. Cu înţelesul că ea, care s-a ocupat de cercetare științifică, rămâne în aer. Se pare că a pus prea mare temei pe cariera ei ştiinţifică, pe doctoratul ei, pe faptul că era şefa unui grup de cercetare etc., iar acum simte că totul s-a sfârşit. Să sperăm că şi în viaţa ei vor surveni surprize bune, e posibil orice. Îi trimit pe net vreo 8 filmuleţe cu frumuseţi din toată lumea. Spre mirarea mea, văd că aveam mailul în calculatorul meu, iar eu lucrez pe al lui A, când e vorba să trimit ceva. Îi trimit Gretei şi coperta Himerei, pentru că mă întrebase ce carte mai scot. Dă telefon Victor Stoleru, a citit cu interes Sălbaticul vrea să-mi mai dea altă carte de-a lui, Reliefuri literare, evocări de la Vianu încoace.
11 nov. 07. Îi chemasem pe net la recital pe Edy, Mariana Lungu, Greta, nu apare niciunul.  Aseară vorbesc cu V. Râpeanu şi Ion Brad, f. entuziasmaţi de recital. Îi spun lui IB, care se mirase că venim mereu la Ilinca: Lidia a dat un recital cu Ilinca pe texte de Bacovia. Se arată impresionat. Iar VR de programul Plăci memoriale. La metrou, Claudia Ilie despre Ion Sofia Manolescu, căruia îi făcea injecţii în ultima perioadă. Mare crai, ceea ce n-aş fi bănuit să mă tai, exclamă sora medicală și poetă totodată. Replica mea: Dar parcă talentul i-l bănuiai? Alde Geo Dumitrescu şi ai lui îl puneau să stea în cap şi să execute alte figuri pe care ISM le ştia de la circ. O mînă de omuleț urgisit... de unde să-i bănuiești  virtuțile?!
Va urma


Ion Lazu: Fotografii din Basarabia natală., I.

joi, 24 septembrie 2015



Scriitorul zilei, Dumitru M. Ion, n. 26 sept. 1947
         

  Fiul unui preot din Brăteşti - Muscel, a început o şcoală de meserii, a continuat cu liceul Negru Vodă din Curtea de Argeş (1962-1967); a venit la Filologia din Bucureşti pe care a schimbat-o cu Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de critică de teatru, film şi TV, absolvită în 1971. Nu a fost niciodată angajat, însă a avut colaborări şi rubrici permanente de critică teatrală.
Debutase în 1960, într-un ziar local, a redebutat cu succes în Luceafărul şi în Gazeta literară, trecând memorabil prin Cenaclul Nicolae Labiş, condus de Eugen Barbu, care l-a promovat pe adolescentul poet şi şi l-a revendicat apoi. Criticii l-au încadrat în lirica balcanică, pe filiera Anton Pann-Ion Barbu, apoi evoluţia liricii acestui poet, lansat din vremea liceului şi semnând ca la catalog, a prilejuit reconsiderări: neoexpresionism, onirism, ezoterism; în fapt, adorbările poetului s-au schimbat mai ales cu volumul Ioan Metafora, editor Mircea Ciobanu; volumele lui D. M. I. capătă de-acum coerenţă, sunt atent construite, valorificând superior stilul îndelung elaborat, cu asociaţii de cuvinte care uneori scot scântei şi impresionează. Un poet care a trăit numai pentru scris. Fantezia debordantă, scriitura proteică, multifuncţională, dovedind perfecta stăpânire a celor mai noi tehnici scripturale, asociaţiile de idei neaşteptate, incitante, fac bună impresie în textele de proză, în cele adresate copiilor.
În Istoria critică nu este măcar pomenit; Marian Popa îi acordă 3 coloane şi jumătate, cu analiza evoluţiei realizate de la un volum de poezie la următorul. Numeroase premii de poezie, naţionale şi internaţionale.  Un poet singular, poate chiar un poet exemplar, cu vocaţia multiculturalităţii - cum rar se află în România.
Opera lirică:  Iadeş,  1967; Vânătorile, Bucureşti, 1969; Farfurii zburătoare Bucureşti, 1969; Balcanice. 100 balade, Bucureşti, 1970; Pastele cailor, 1970; Templul otrăvii, 1970; Poeţii de douăzeci de ani (Covor românesc), 1972; Fals tratat de vânătoare, 1973; Povestea minunatelor călătorii, 1973; Sir şi Elixir,  1973; Orgolii, 1973; Culoare şi aromă. Melanholii,  1974; Imnuri, 1974; Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976; Meteoritul care a uitat să cadă, 1977; Elfi la Brusa, 1979; Vânătorile, postfaţă Al. Condeescu, 1981; Babilonul, 1981; Scribul şi închipuirea, 1984;  Ioan Metafora 1986 ; Faraonul 1996; Evanghelia după Ioan Metafora, 1997.
Proză: Paştele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul şi închipuirea, 1984 pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj.
A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii şi traduceri din lirica poeţilor spaţiului balcanic, dar şi din zona caucaziană, fiind vorba despre zeci şi sute de poeţi, inclusiv câteva antologii: din poezia gruzină, 1979, din poezia chineză, 1980, cu o amplificare a lucrării, în două volume, 1995; din limba armeană, 1981, din cea georgiană, 1985, din macedoneană, 1990. A tradus nenumărate cărţi din română în limbi de circulaţie europeană. Un total de peste 60 volume de traduceri în şi din româneşte. Mă întreb dacă nu e vorba de un record... A înfiinţat fundaţii culturale, a condus Şcoala de poezie de la Curtea de Argeş, a asigurat desfăşurarea unor largi forţe lirice internaţionale în apreciatele Nopţi de poezie de la Curtea de Argeş, editând antologii ale acestor manifestări.

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_M._Ion
 http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=325:spectacolul-literaturii&catid=75:revista-arges-decembrie-2006&Itemid=112
 http://www.crispedia.ro/Ion_M__Dumitru

                      
Poezia zilei, Dumitru M. Ion

***
Minunile noastre-aburind în cuvinte
Peste gorganele vechi ceartă-oseminte:
Boabelor grase de porumb le dau dinţii
Acolo, în luturi, unde beau apă prinţii.
Zamolxe în grâu ochii albaştri şi-i ţine -
Numără orele câmpului în poamele bune;
Certuri lungi, de sănătate şi de culori
Curg prin şiştare de fulger din nori.
Pe Bărăgan arde un abur de pâine de casă
Fiinţe-n fiinţe sămânţa îşi lasă -
Oamenii trec de la o margine-a humii,
Le scârţâie-n vorbe cumpăna Lumii.
Când merg peste câmp cu femeile grele,
Neamul se-nduplecă şi cântă în ele.
(din Iadeş, 1967)

Vânătorile sincere

Cobora un zeu tânăr şi beţiv
Cu lumânările din era cunoaşterii,
El era vraciul dintr-un neam de efebi
Care făceau prăpăd în lumea urâţilor.
Mă-aşeza pe un pat de mâl ca pe-o sămânţă,
Şedea cu genunchii pe duhul meu
Şi striga că vede ce boală am.
Apropiaţi-vă, le spunea dobitoacelor -
Vedeţi banul acela care mişcă în el?
Se-ncruntau, trimiteau soli să-mi vadă inima -
Numai aşa putea trăi omul sănătos.
Dar prin minunea care mereu ne ocoleşte
Rămânem pe dealurile noastre
Să râdem şi să plângem
De sărbători.
(din Vânătorile, 1969)
 


Alţi scriitori:
Dan Bottan. 26 septembrie 1907  - d. 13 ianuarie 1958
Cleopatra Lorinţiu, n. 1957
Dan Duţescu, m. 1992



Ion Lazu: Cărțile prietenilor mei, P. Neamț, sept. 2015: