Scriitorul zilei: 30 august: Al. Protopopescu,  n. 30 aug. 1942 - d. 20 oct. 1994

          

Fiu al unui profesor din Fălticeni, termină liceul în 1960, Filologia ieşeană în 1965 şi va fi preparator la Institutul Pedagogic din Constanţa, iar după 2 ani, redactor la nou înfiinţata revistă Tomis, 1967-1974, după care va fi bibliotecar la biblioteca judeţeană Constanţa şi câţiva ani profesor. Eliminarea de la revista Tomis l-a marcat pe fragilul poet, care s-a dedat unei vieţi dezordonate, sfârşind prematur, printre declasaţii boemei bucureştene, 1994. În 1978 îşi luase un doctorat în filologie cu Romanul psihologic românesc, dovedind remarcabile calităţi de interpret al fenomenului literar.

A debutat cu poezii în Iaşul literar, 1960, iar în volum cu Exilul imaginar, 1968, după care s-a desfăşurat mai ales în critică literară şi eseistică. Volumul şi esenţa, 1973, adună mare parte din cronicile literare privind literatura momentului. Serialul de dialog cu Cornel Regman a apărut în Tomis şi a fost reluat de mai vârstnicul critic într-un volum ulterior.

Alex. Ştefănescu  priveşte cu interes, deşi oarecum amuzat prestaţia poetică a lui A. P., găsindu-i „graţie şi bravadă", ceva între Labiş şi Dinescu; cronicile literare i se par compozite, nesigure ca abordare exegetică, impresionat totuşi de secţiunea despre Istoria Ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, vădind neaşteptate resurse  interpretative. Performant i se arată a fi studiul monografic despre romanul psihologic românesc. Marian Popa îl numeşte poet graţios zvăpăiat şi nu ia în serios decât prestaţia din studiul monografic, cu bune analize pentru autori ca Rebreanu, Camil Petrescu, H. P. Bengescu, Gib Mihăescu, Anton Holban, Eliade, M. Bleker, Mihail Sebastiasn, Felix Aderca. În Istoria sa, N. Manolescu îl citează cu temei în privinţa lui M. Bleker, a lui Gib Mihăescu şi a lui Al. Ivasiuc.

Citeşte mai mult: http://www.romlit.ro/alexandru_protopopescu

Poezia zilei, Al. Protopopescu

Întoarcerea

Acum se bat la maşină poeziile mele

Şi toate dactilografele tinere visează,

Eu mă întorc bătrân călcând pe pământ

Umbra unui rotitor băiat în ipostază.

Acum urăsc puţin înfăţişarea pe care-o port,

Desenu-absurd şi vechi de pe sacou

Şi-n somn ating fereastra părintească de susţinere,

Cu chipul iluzoriu de erou...

Mă trage luna-n munţii mei să mă ridic,

Nu mă potrivesc cu oamenii de lângă mare,

Nu mă potrivesc cu viclenia de a prinde peşti

Fiindcă nu mă potrivesc cu nimic.

Ajung acasă singur în crucea dimineţii,

Zărind cum ard pe faţa pământului bostanii,

Dar nu pot adormi, cobor în curte

Şi prind sticleţi cu vălul de mireasă-al mamii...

Adaos

Eu care mişc în toamnă această apă fumurie,

De o voinţă oarbă adus şi-ntunecat

La paznicul de lacuri noaptea sub fereastră,

Visez o flacără la gura puştii de vânat.

Afară viscolu-mi smuceşte din pripoane barca,

Păzeşte-o, Doamne, răstignită de pământ,

Să se trezească dimineaţa şi să plece

Copilul roş’ pe care-l port în gând.

Încolo nu mai are importanţă

Deliru-acesta înstelat venind,

Eu voi muri în pata de lumină

Pe care-o lasă luna răsărind.

(Ambele poezii sunt preluate prin de-acum celebra tehnică copy-paste din articolul lui Alex. Ştefănescu din Rom. lit.)

N.B.: Pe scriitorul de astăzi l-am întâlnit în compania lui Cornel Regman, probabil întâlnirea este relatată în Scene din viaţa literară, 2007. Peste ani, am pus o placă memorială pentru câţiva scriitori, toţi dispăruţi prea curând, printre care şi Al. Protopopescu.

Alţi scriitori:

Augustin Z. N. Pop, n. 1910

D. Matală, n. 1936                                                                                  

Gelu Vlaşin, n. 1966

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2007

O gafă, sau pe-aproape. Sun la Jean Grossu, îmi răspunde soţia şi mi-l dă pe marele traducător. La pat, cu hipertensiune. Aşteaptă să-i iasă la Târg vreo şapte cărţi. Adică nu degeaba s-a străduit, iată rezultatele, e încă în frunte. Îl întreb pe rînd, cu lista în faţă, despre vreo 12 scriitori, toți din generația lui; i-a cunoscut, a lucrat cu ei, aveau soţii frumoase; Cella Serghi se plimba prin Cişmigiu cu tinerei, locuia prin Sf. Constantin, avea soţ un profesor, nu-i ştie numele. Şi aşa despre toţi. Dar dvs câţi ani aveţi?, mă întreabă. Eu nu m-am învârtit printre scriitori, am avut altă profesiune. Mi-am scris cărţile şi asta a fost tot. Aveţi vreo carte la târg? N-am.

Merg să mă dumiresc ce e cu Mihail Dragomirescu, adresa este pe o alee identificată pe planurile vechi, acum probabil Călţuna 17. Din aproape în aproape, ajung la capătul unei străzi înfundate, chiar acolo este nr. 17 . De la poartă mi se dă telefonul proprietăresei, Magda Agopian, care în final refuză aprobarea. Ce-mi spune? Tânăra soţie a lui MD, cu 40 de ani mai tânără decât maestrul, a vândut casa tatălui acestei dne MA, a plecat la Paris şi după un an a murit de ftizie. Lumea e snoabă, nu vrea case vechi. Aici s-a filmat Cu mâinile curate şi majoritatea secvenţelor din Craii de Curtea Veche. Probabil doamna se gândeşte că dacă vom fixa placa, nu vor mai veni alţii să filmeze aici...

2 iunie 07. Aseară I. Cristoiu îi ia un interviu lui Adr. Păunescu despre Flacăra de pe vremuri. I s-a dat voie să o scoată, după vreun an de şomaj, îşi dăduse demisia de la România literară, ca să împace lucrurile. Toţi dăduseră în el, şi încă cum! El n-a dat niciodată în nimeni. I-a fost milă. Spune Dzeu să-l ierte de cel putin 4 ori, când a venit vorba de Geo Dumitrescu, de Niculae Stoian, de alţii. Dacă îl consider basarabean, atunci noi doi suntem cum nu se poate mai diferiţi ca fire, de pus pe două coloane, şi asemănători doar în ce priveşte mila şi neagresivitatea – dacă asaltul lui fără istov nu e tot o formă de agresiune.

Merg în Piaţa Filantropiei, identific blocul lui Emil Manu, în curtea din spate dau de un tânăr, este administrator, va acorda tot sprijinul, îmi dă telefonul mobil.

Va urma

Fotografii estivale... prostii la scară națională...
Globul pământesc de la intrarea parcului IOR...