Scriitorul zilei: Virgil Gheorghiu, n. 22 martie 1903 - d. 7 martie 1977

                

Viitor poet, pianist, compozitor şi muzicolog V.G. se naşte la Roman, face studii de Conservator la Bucureşti, 1928-1930, continuate la Viena şi Paris. 

Debutează cu poezii în 1925, se raliază grupării avangardiste de la revista "unu", de unde este exclus pentru că avea colaborări  şi la alte reviste, diferit orientate: Bilete de papagal, Adevărul,  Cuvântul liber. Importantă se dovedeşte a fi nevoia de armonie în artă, poetul se va individualiza printr-un stil expresionist, iar în final  recurge la prozodia clasică a sonetului şi rondelului. Debutul în  1930, cu Cântările răsăritului.

Alte titluri: Febre,1933; Marea vânătoare, 1935, Tărâmul celălalt,1938;Pădurea adormită, 1941. După 1944 se menţine în espectativă,  revenind abia în 1966 cu Poeme, după care urmează Poezii, 1968,  Trezirea faunului, 1973 şi Sonete, 1975. În volumul postum  Poezii, 1986, este inclusă o secţiune de rondeluri. 

***

Am pus o placă memorială în str. C.A.Rosetti, imobil pe faţada  căruia pre-exista o placă memorială cu basorelief, pentru Cezar Petrescu. Încercările de a-i pune o plcă memorială la adresa  din Str. Şcoalei nr. 8 s-au dovedit infructuoase. Între timp,  a dispărut însă placa memorială a lui Cezar Petrescu, smulsă  probabil pentru refolosirea metalului.

N.B.Aceste lucruri se  întâmplă la nici 100 m de artera principală a Capitalei, bdul  Bălcescu-Magheru. Fără comentarii.

Completare: În locul plăcii lui C.P. smulsă, a apărut de curând o altă placă memorială, tot de marmoră, ce-i drept mai modestă ca dimensiuni şi desigur fără basorelief, însă cu acelaşi text. Colocatari inimoşi, simţindu-se cumva vinovaţi ..

Alţi scriitori:

Al. Balaci, m. 2002

Poezia zilei: Virgil Gheorghiu

  Ars poetica 

Înalţă-te, poete, păstrând cu tine lestul!

La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!

Îmbrăţişarea lumii, privirile şi gestul,

Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.

Să cânţi suflarea vie, lucire de oglindă,

Nu lenta pleşuvie-a cununilor de laur.

Năvod aruncă-ţi viaţa şi inima, să prindă

Din crişuri de imagini, poeme, peşti de aur!

Sonet

Lucra Manole meşterul cu trudă

Şi fără spor la zidul legendar,

Că-n faptul nopţii, piatra de sub var

Smintea din loc cu tencuiala udă.

Dar n-a mai fost istovul în zadar,

Când a zidit cu desnădejde crudă,

În temelii, nu om străin, nici rudă,

Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.

S-a-năbuşit năprasnic fericirea,

Dar întărită-i schela. Turnuri sfinte

Sclipesc urcând în soare mânăstirea.

Asemeni lui, purtând un vis în minte,

Poeţii îşi ating desăvârşirea

Zidind iubirea vieţii în cuvinte.

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

Deja 3 mai, ne-am întors de pe 29 aprilie din excursia în Toscana şi cu greu ne adunăm pentru a relua cursul firesc al vieţii de aici. Poate şi din cauză că Lidia a intrat într-o criză de coloană cu două zile înaintea plecării şi nici acum nu s-a refăcut cu adevărat. Iar peste două zile facem lungul drum spre Lancrăm, unde se vor desfăşura Zilele Blaga şi Lidia va da un recital bilingv chiar în ograda marelui poet. Deci emoţii. După care, revenind în Capitală, va da recitalul Blaga fagotissimo la Tinerimea română, pe 9 mai, de ziua naşterii poetului. A mai survenit şi plecarea lui Andrei la Mare, pentru două trei zile, de vineri pînă luni, nepregătit, pe vreme friguroasă, nevoit să doarmă în cine ştie ce cort, căci pe al lui, în graba plecării nu l-a găsit – şi nu-şi amintea cui îl împrumutase.

Ca duminecă după amiază să apară Lidia cu fratele Cornel, cu care ne-am „încontrat” pînă după miezul nopţii, la început pe o temă religioasă, el citindu-ne dintr-o broşurică englezească pe tema Alegerii. Or, în esenţă, această aşa-zisă Doctrină, numită astfel impropriu şi abuziv, pretinde că nu indivizii aleg la un moment dat - sau nu aleg calea credinţei, cu tot ce se înţelege prin asta, inclusiv răsplata cu raiul, (nu tîlharul din dreapta lui Hristos a ales credinţa, care credinţă îl va aduce diseară în Rai, cum i s-a promis la faţa locului…), ci Dumnezeu este acela care de la început îi alege pe ai săi, omul fiind exclus de la opţiune. Că nu am citit Biblia, doar declar faţă de alţii. Şi îmi citeşte primele paragrafe din Facerea, apoi cîteva din Grădina raiului şi se arată nedumerit: Dzeu a făcut raiul, l-a dus pe Adam acolo şi i-a explicat: să o lucrezi şi să o păzeşti. Face analistul C.: De cine să o păzească, doar Adam era singurul om pe-atunci?... Îi spun că a păzi are mai multe înţelesuri, şi îi citesc din DEX, apoi îl atenţionez că traducerile sunt şi ele aproximative. Textele iniţiale fiind scrise numai cu consoane. Că nici traducerea „şi a fost o seară şi a fost o dimineaţă”  poate nu s-a referit la seară ci la noapte. Etc.
Va urma


Fotografii...