marți, 10 februarie 2015

Scriitorul zilei: Mariana Marin


ilazu.blogspot.com/2014/02/blog-post_10.html

Poezia zilei: Constant Tonegaru

 

Februarie mistic

Din umbra învelită cu vată
pomii în larg
au de sticlă câte-o cravată.

Tot mereu gloria, nu stiu cine,
pe depărtări şi zăpezi vag
se aude că vine.

N-am la îndemâna-un ochian
dar după mersul care cutează treapta
pe claviaturi la dreapta
trebuie sa fie neapărat un pian.

E însă 13 din luna Februarie,
domnule Vladimir Streinu,
naşterea mea când m-a salutat

Luna roşie cum e rubinu'
şi de-atunci am rămas
ca vântul prin păduri despuiate
numai glas.

Mult vorbareţ strig, scriu, oricum;
deopotrivă femeia cu pisica înşală,
durata noastra este o îndoială,
căci noi suntem cenuşe puţină şi mult fum.

Cu inima de cretă dau îndemn
şi unde bat în locuri părăsite
lasă viitorimii semn.

Pâna totul ajunge o colină,
cerul cu găuri de site
presară pe dânsa făină.

Deci mâine, mâine dintr-o pâine voi creşte
şi-mi voi asculta trilul prin flora
care astăzi dospeşte.

În scorburi mierea a îngheţat cu cea din urmă rouă,
mă îndoiesc dacă se-ntoarce ora
când Soarele sclipeşte ca o potcoavă nouă.

Mi-aduc vocea să şterg
numele ce mi l-am scris pe pământ,
Februarie e numele meu întreg,
un cântec subţire, un vânt. 




Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006
30 ianuarie. Termin de corectat pe calculator Cîştigul…, reducînd cîteva citate din Jurnal şi din Sălbaticul, reduc partitura mea cu vreo 3 pagini. Selectez cîteva tronsoane pe care le-aş propune celor de la Rom. literară.
La apusul soarelui, iau o gură de aer în parcul IOR. Patinatori pe gheaţa lacului, deci pîlcul de păsări sălbatice a fost redus drastic, nu cumva prezenţa lor aici este ameninţată, sau chiar existenţa lor fizică? Ţiganii… Două trei mici cîrduri, zburînd foarte sus, fără o direcţie precisă, poate îşi caută refugii pentru noapte..
Revin, vai, prin smogul infernal pe care îl crează traficul de la ora 18… Acasă văd eşantioane de la Ocna de Fier şi mi se face dor să bîntui pe haldele ştiute. Ce-o mai fi pe-acolo? Totul s-a închis, s-a terminat? Să-i duc, totuşi, o carte lui Puby? Se va supăra şi el, toţi se ofuschează, oricât de corect i-ai descrie. De parcă l-ai denigra cu dinadins... Oare să aibă omul despre sine o imagine atât de diferită de ceea ce se vede cu ochiul liber?…
31 ianarie. Toată noaptea îl visez pe C., mai întîi cam supărat că publicasem un reportaj în care îi pusesem în seamă o serie de afirmaţii pe care nu le făcuse. (În acest vis, probabil reminiscențe din ceea ce gândeam ieri despre Puby ot Bocșa Montană.) Eu jenat şi nedumerit, el stătea pe scaun, părînd că se relaxează, dar între timp trăgea cu ochiul la textul din ziar, pe care apoi mi l-a şi arătat. Numele meu era scris mare, într-un chenar. I-am explicat că fusesem pe la Andreiţă şi avusesem o discuție oarecare, iar el a publicat în ziarul lui acest articol fără să mi-l arate. Merg la Andreiţă şi el îmi arată ziarul, făcut numai de el, cu multe poze color dintr-o zonă de cîmpie (probabil așa îmi imaginez eu satul soției lui A., unde cei doi dispar cu săptămânile.). Revin la C. şi, de data asta, la masă cu mai mulţi, îi spun: De ce vorbim noi de ideologii, de ce nu sesizăm faptul că oamenii se polarizează după firea lor, după temperemente, unii pragmatici, alţii metafizici, alţii imitativi. Mi se părea că am dat de o idee importantă şi aşteptam să-mi spună părerea lui.

Iar de dimineaţă la Radio ni se spune că Freud a descoperit nevroza, lucrînd asupra subconştientului individual, iar Jung a descris  psihoza, care lucrează asupra psihicului colectiv – deci există aspecte de boală psihică pentru colectivităţi umane. Hitlerismul, fascismul, stalinismul… De unde se dau drept ideologii, sunt psihoze de masă.
Va urma




Fotografii de iarnă...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu