Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2006

5 ian.  Îl întîlnisem pe A.E. cu cîteva zile înainte. Lipea afişul la Muzeul literaturii; mi-a spus că romanul lui a apărut cu un an înaintea lui Dan Brown. Care, zic, nici nu se ştie dacă e un simplu autor, sau o trupă de negri-Brown… La lansare, nu se prezintă Şora, ci doar Tudorel Urian, care scrisese şi prefaţa. Omul cu microfonul, de data asta C. Vică, vechiul nostru colaborator de la Vinea: I-am scos o plachetă de versuri şi a făcut copertele la cîţiva debutanţi – acum din cîte-mi spune Ţone, consilierul de imagine al editurii Polirom, începe prezentarea: o carte de succes, care a stîrnit vii comentarii etc, dar este întrerupt din sală de Elena Vlădăreanu, care cu nişte foi în mînă îi ia microfonul şi, “ca să ştie lumea despre ce e vorba!”, dă citire unor e-mailuri primite la redacţia Averea, unde e ziaristă. Domnişoară, am aflat că vreţi să prezentaţi Sigma lui A.E., dv scrieţi bine, vă urmăresc cu atenţie, însă nu ştiţi că acest individ… e evreu, e sectant, se laudă singur cu succese în străinătate despre care nimeni n-a auzit etc, etc. Stupoare în sală, disconfort, unele interpelări, E.V. nu dă curs, revine în scaunul ei. Dorel Urian spune că romanl e scris pe două paliere, unul ideatic-religios şi altul din actualitate, cu un autor care se zbate în greutăţi şi neînţelegeri, încercînd să relateze despre cineva din perioada Renaşterii care, avînd acces la Arhivele Vatianului etc etc. Şi iniţiază un dialog cu Ecovoiu, întrebîndu-l cum i-a venit ideea să scrie o astfel de carte. După care autorul nu se mai opreşte explicînd cum în ultimii 28 de ani a întors Noul Testament pe toate părţile, găsind inadvertenţe, scenarii care se contrazic şi se anulează. Par erezii, admite el, dar şi Tolstoi a fost excomunicat şi nici astăzi nedreptatea nu a fost ştearsă etc. Că vînzătorul lui Iisus n-a fost Iuda, ci tocmai Ioan, cel iubit; că Pavel îl omorîse pe sf. Ştefan etc etc. Şi că, desigur, Sigma a apărut cu un an înaintea Codului lui Da Vinci, deci. Şi că în Israel a fost tradus şi a avut succes, dar în Franţa a venit o traducătoare care apoi a bătut în retragere: să nu-i înfurie pe catolici, pe protestanţi, pe… Ia cuvîntul o doamnă din sală, vorbind foarte adecvat şi la obiect, dar după primele fraze, Vică îi ia microfonul din mînă şi doamna vorbeşte singură; ia cuvîntul preotul de data trecută, deşi n-ar avea voie să se exprime în public. E.V. preia microfonul şi se explică: a fost o făcătură, e-mailurile le-a măsluit ea însăşi, ca să tulbure apele… Iar cînd ridic mîna să spun eu însumi ceva, Vică încheie soareaua. Cu aplauze. Şi-i spun lui R. Voinescu: Cu A.E. e ceva, vorbeşte ca un reformator al religiei creştine, chiar pe afiş a pus fraze de genul: Mai putem crede într-o religie care… Şi în schimb nu s-a vorbit chiar deloc despre celălalt palier al romanlui, cel în care se încorporează talentul autorului. Pe mine, cînd am citit Sigma acele speculaţii cu privire la dogmă m-au interesat, m-au incitat, mi-au ţinut trează atenţie, chiar m-au convins pe anumite porţiuni, însă la scurt timp după lectură am uitat toate acele speculaţii, altfel un eşafodaj nu cu adevărat nou, căci anual apar pe piaţa de carte a lumii măcar cîteva cărţi are abordează tema veridicităţii creştinismului; apar filme despre viaţa privată a lui Iisus etc; eu am rămas cu sentimentul că e un roman bun despre situaţia de acum şi din totdeauna a scriitorului… Nimic despre acest aspect, singurul decisiv cînd e vorba despre o ficţiune! Etc.

Va urma 

Poezia zilei: Ion Lazu

Uneori

Lui Aurel Gagiu

Prin sufletul nostru nu se mai vede

Ca printr-o fereastră prea veche.

Te uiţi uneori şi nu-ţi vine a crede,

De parcă-ai privi cu-o ureche.

Prin sufletul nostru nu se mai trece

Ca printr-o uşă bătută în cuie;

Ajungi uneori ca lângă-un perete –

Ai trece dincolo, dar trecere nu e...

1968


ATENȚIONARE:
Un număr de 20 cărți semnate ION LAZU sunt accesibile pe internet dând clik pe:
http://www.librariapentrutoti.ro/ebooks.html