sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2005

8 septembrie. Dintr-un anumit punct de vedere, după ce te-ai mărturisit/trădat în poezie (prin sinceritate absolută), a trece la proza autoreferenţială a persoanei I nu e decît floare la ureche. Totuși, nu mulți poeți se înhamă la proză…această floare la ureche trebuie purtată cu grijă, cu răbdare.
N-am avut niciodată pornirea instincuală de a lua în stăpînire un teritoriu, de a controla situaţia într-o anumită zonă socială (cum o controla Nichita pe cea din literatura contemporană), simțindu-mă cumva un venetic, un autsider; dar nici pornirea de a mă atașa celor cu aptitudini de lider. Atitudinea mea a fost o prelungită espectativă, aspirând la independența personală.
Trăiam oarecum în starea de spirit de neagră dezamăgire cu privire la comunism, pe care o inducea ascultătorilor ei fideli Europa liberă, însă personal nu ascultam aceste emisiuni, tocmai pentru că ştiam eu însumi prea bine cum stau lucrurile, eram întru totul de acord cu susţinerile respective și nu aveam nevoie de confirmări, iar pe de altă parte, faptul că nu se putea face nimic împotriva a ceea ce mi se părea evident, bătător la ochi, mă cufunda în cea mai neagră depresie, mă îmbolnăvea literalmente. Alţii, ascultau cu un fel de religiozitate acele emisiuni...
Din prima copilărie, istoria cu un soldat care s-a adăpostit în burta unui cal ucis în luptă – într-atît de frig era în stepa rusească.
Dacă era să mă fi luptat cu cineva din mine, m-am luptat cu comoditatea, cu amînarea, cu nerăbdarea aşteptării – iar ca să folosesc un termen care nu-mi place: m-am luptat cu demonul mediocrităţii mele bine constituită şi instituită.
Nu am avut nicioată extravaganţa să cred că odată cu mine se sfîrşeşte lumea…
Valentin ar fi vrut o cronică la V. în Rom.lit., eventual scrisă de însuşi N. Manolescu (dar eu n-aș fi vrut?!). Probabil argumentele aceluia ar fi avut în ochii colegului V. mai multă greutate decât ale mele, din roman, mai ştii? Îi spun: Aceşti corifei ai criticii noastre se feresc să scrie despre cărţile mele, ar fi nevoiţi să explice în vreun fel de ce nu au scris niciodată în aceşti 40 de ani.
 Va urma



Poezia zilei: Ion Lazu 
Cuvinte deasupra apei            

În câmpia de-acum
Toate par firesc aşezate
Numai omul ceva mai târziu
Decât toate.

Un singur loc ştiu
Nu departe de-aici:
Fântâna. Să mă aplec
Vorbe deasupra să spun
Până voi trezi iarăşi jocul nebun
Al monedei pe care văzum
Chipu-mi târziu

Din câmpia de-acum.

1979


Petru Ursache: 3. Etnofrumosul sau Cazul Mărie,  în Seria ETNO, la editura Eikon , 2014, serie ce apare sub îngrijirea scriitoarei Magda Ursache. 





































Petru Ursache, 3. Etnofrumosul, sau Cazul Mărie, ed. Eikon, 2014






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu