Scriitorul zilei: Ion Brad,  n. 8 noiembrie 1929

            

Primul fiu dintr-o foarte numeroasă familie de ţărani români de pe valea Târnavei, Pănade  - la 7 km de Blaj, - care se întâmplă să fi fost şi locul natal al lui Timotei Cipariu ; a făcut şcoala primară în satul său, liceul Vasile cel Mare din Blaj, 1940-1948, filologia de la universitatea din Cluj, 1948-1952, când a debutat editorial, după un debut poetic în revista Cîntec tineresc, 1947.  S-a raliat realismului socialist,- remarcat ca atare de Călinescu, care subliniază şi talentul dar şi aservirea ideologică -, totuși scrisul său se purifică în curând, orientîndu-se spre temele autohtonismului şi arhetipalului, în versuri atent cizelate, clasiciste, simple, lapidare, pe cât de inspirate, în urma modelului cotruşian. A cîntat viaţa tradiţională a satului, ambianţa blăjeană a copilăriei, mama ca figură tutelară a familiei, natura, trecerea inexorabilă a timpului, amintirea, valorile de temelie ale românismului.

A colaborat şi a fost redactor la principalele reviste literare ale vremii: Almanahul literar, Contemporanul, Gazeta literară, România literară, Flacăra, Scânteia tineretului, Steaua, Viaţa românească. A avut o carieră eclatantă: şef filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, 1953-1955, secretar al Uniunii Scriitorilor, 1962-1965, şef secţie Cultură şi Artă în Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, 1966-1968, vicepreşedinte al acestui for ceauşist, 1968-1973, după care a fost trimis ambasador la Atena, 1973-1982, nouă ani și mai bine, pe care îi foloseşte în mod salutar pentru relaţii culturale cu cei mai valoroşi scriitori elini, din care a şi tradus pe larg: Ioana Tsatsos, Tossizza, Dimos Rendis, Odiseas Elytis, apoi a editat antologii de poezie contemporană elină. Din 1984 pînă în 1990 director al teatrului Nottara. Din 1990 director al unei edituri Demiurg pe care a fondat-o.

Poet, romancier, eseist, dramaturg, traducător, a purtat o vastă corespondenţă cu scriitori ai vremii, material din care se nutresc numeroase volume de memorialistică, grupate pe cicluri tematice, interesante pentru cei ce vor studia atmosfera ideologică şi spirituală din anii regimului ceauşist. A scris despre figurile luminoase ale Şcolii ardelene, despre spiritul Blajului, despre frustrările credincioşilor "uniţi" greco-catolici, urgisiţi sub regimul comunist, nici până acum repuşi cum se cuvine în drepturile lor istorice. În cei aproape 10 ani la Ambasada de la Atena a dus o muncă neobosită pentru ajutorarea de către statul român și de Patriarhie a călugărilor athoniți, trimițând fonduri, alimente, materiale, tineri călugări, reușind să ridice din ruină schitul românesc Prodromul...
Aflat din prima tinereţe, prin liberă opţiune, în "fruntea bucatelor" pentru breasla scriitoricească, poetul Ion Brad este cazul rarisim al celui care, rămânând omenos în tot ce a întreprins, nu a cășunat cu dinadins vreun rău confraților şi de accea nimeni nu a avut motive să-i întoarcă spatele după 1990. A fost un om sub vremi, dar a rămas un om și un intelectual de vocație. Şi un poet ce merită atenţia cititorului onest. Căci e nevoie şi de onestitatea celui ce se împărtăşeşte de la lumina cuvântului.

Opera literară:  Cincisutistul, 1952;  Cu sufletul deschis, 1954;  Tânărul mecanic,  1954;  Balada împuşcaţilor, 1955;  Cântecele pământului natal, 1956;  Orele cântatului cu copiii satului, 1956;  Cu timpul meu, 1958;  Să citim cu voce tare,  1960;  Mă uit în ochii copiilor,  1962;  Descoperirea familiei, 1964;  În luna mai, 1964;  Fântâni şi stele, 1965; Cele patru anotimpuri, 1966;  Ecce tempus, 1968; Orga de mesteceni,  1970;  Poeme, prefaţă de Ov. S. Crohmălniceanu,  1970;  Emil Isac, un tribun al ideilor noi, 1972;  Zăpezile de acasă, 1972;  Noapte cu privighetori, ediţie bilingvă, traducere de Marcel Pop-Corniş, 1973;  Templul din afară - The Outlying Temple, ediţie bilingvă, traducere de Marcel Pop-Corniş,  1975;  Ultimul drum, 1975;  La zei acasă sau O călătorie lirică prin Elada,  1976;  Transilvane cetăţi fără somn,  1977;  Raiul răspopiţilor, 1978;  Ora întrebărilor, prefaţă de Aurel Martin, 1979;  Războiul cunoaşterii, cu ilustraţii de C. Piliuţă, 1979;  Muntele catârilor, 1980;  Cartea zodiilor, 1982;  Leagănul mării, 1983;  Audienţă la consul. Nu pot să dorm, 1984;  Întâlnire periculoasă,  1985;  Romanul de familie, I-II,  1986, 2010;  Oracole, 1987;  Proces în recurs,  1988;  Rădăcinile cerului, prefaţă de Irina Petraş, 1989;  Vase de Tanagra, 1993;  Icoana nevăzută,  1996;  Muntele, 1996;  O carte pentru toţi românii. Catolicism şi ortodoxie,  1997;  Monologuri paralele (în colaborare cu Monica Anton),  1999;  Al doilea suflet, 2000; Ambasador la Atena. Memorii şi biografii diplomatice,  2001;  Avatarurile diplomaţiei, 2002; Mamei, dincolo, 2002; Dialog epistolar (în colaborare cu Mircea Zaciu), ediţie îngrijită de Maria Cordoneanu, 2003; Acasă, printre ardeleni, 2006; Dincoace de munți, 2008; Poezii inedite; Cărțile prietenilor mei, 2014. 

Poezia zilei, Ion Brad (n. 8 nov. 1929, Pănade-Blaj).

Amiaza mediterană

De-atâta lumină

Toţi am ajuns transparenţi.

Ziua e-o simplă radiografie

Cu umbre fierbinţi.

Numai coloanele negre ale chiparoşilor

Veşnic prezeni

Mai măsoară distanţa pustie

Dintre noi şi părinţi.

În lumină căutăm cuvintele lor,

Ochii lor, mâinile lor,

Ca pescarii stele de mare,

Vietăţi fantomatice, de duhuri altoi.

Adâncul de sus, amăgitor,

Are gust de iod şi de sare,

De sărutul cu care suntem datori

Părinţilor ce-au evadat din noi

În mările-acestea solare.

Piatră de hotar

Stau piatră de hotar cu scrisul şters

Între surâsul tău şi univers.

Cine mi-a spus că eşti şi tu statuie?

Aud prin vine sângele cum suie

În braţele din care m-alungai

Ca să mă cauţi călărind pe cai

De foc, de ghiaţă - albele năluci

Pe care încă ştii să mă mai duci...

Cad... Mă ridic... Încremenesc... Aştept...

Urlu şi râd... Parcă mă ţii la piept...

Ţi-e frică ţie? Ori mi-e frică mie

De atâta uragan în armonie?

Alţi scriitori:

D. Micu, n. 1928

D. Bălăeţ, n. 1935

Mihail Diaconescu, n. 1937

George Munteanu, m. 2001

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 2003

10 august. La telefon cu Jan Andreiţă: soţia e la Roma, el a venit din cauza unor drame de familie. Ce? Fratele mai mic, profesorul de sport etc, acel bărbat fermecător: cancer galopant, la plămîni şi la coloană, nici nu se ştie unde a apărut mai întîi. I se fac raze cobalt.

Telefon lui I. Iovan, spune că e într-o pasă foarte rea, de-o vreme. Ce e? Cu sănătatea, desigur, cineva dintre ai lui a făcut infarct, iar el însuşi are probleme grave cardio-vasculare. Dar şi greutăţi financiare, cu acte de proprietate, cu procese. Ce mai e la ţară, casa lui de la Topoloveni, grădina lui japoneză unde a investit timp, bani, pasiune, ingeniozitate.? Nu mai e nimic, paragină! Garduri sparte, vecini răi, ţigani, geamuri smulse, lucruri furate. Din toate cele 4 părţi, manele date la maxim, pînă dimineaţa. Cine nu e de la ţară, nu înţelege şi nu poate crede, nu mai e ce-a fost, nu poţi trăi acolo. Cartea mea a citit-o de atunci, am spus foarte multe lucruri trăite, importante, iar nu imaginaţii, născoceli… Mare implicare, lucruri foarte grave, inclusiv inserturile de jurnal. I-a vorbit Lidiei la telefon, apoi mie. N-ar vrea să scrie cîteva rînduri? Dar ce, zice, ai văzut să se scrie despre vreo carte importantă? Se mai laudă tinerii, între ei. A aflat că la Observatorul cultural nu le mai plăteşte colaborările, la R. literară şi mai rău, alte reviste nu cumpără, nu are bani, nici nu ştie de suplimentele literare ale Zilei, Adevărului. Îi spun şi-l felicit pentru că a fost nominalizat la premiile U. Scr. pentru Mateiu Caragiale. Nu ştie, n-a aflat, n-a văzut, nu i s-a spus. Cartea mea o ţine la căpătîi, cu alte cîteva cărţi, în ideea că-i vor da curaj să reînceapă a scrie, asta l-ar mai reechilibra, speră. Nu poate scrie despre romanul meu, nu a încercat niciodată, nu-i merge; de luni şi luni Iolanda Malamen i-a dat întrebările unui interviu, a încercat să răspundă, pare simplu, dar nu i-a ieşit nimic, îi caută telefonul să-i spună că a renunţat. Despre litaratura pe Internet, ei fac o treabă interesantă, cu biografia, bibliografia, poza autorului şi fragmente din volumele apărute. Ceva de care dacă editurile ar şti să profite… dacă am Veneticii pe dischetă, va fi simplu să mă bage pe Internet, acum au îngheţat lucrurile pe moment, nu au sponsorizări, trebuiesc ceva bani pentru menţinerea site-urilor pe reţea. A fost la Topoloveni, luni pleacă iar, cu acte, cu semnături, ştampile…

Îi vorbesc Lidiei de acest vechi şi bun prieten, scriitor deosebit, încercat pe de altă parte de boala soţiei, de moartea ei. Luăm Ultima iarnă în parc, dar L. nu  agrează un stil aşa de amănunţit, îl preferă pe Gellu Naum, cu Zenobia lui. În timpul ăsta eu recitesc din Pavese, Noapte de sărbătoare – impresie excelantă, un foarte mare scriitor, fraze esenţiale, nimerind în plin. Pavese, Aitmatov, Asturias, Cehov şi ceva din Th. Mann, aici merg preferinţele mele, disponibilităţile mele.

Va urma

Fotografii montane... Bușteni, La Funicular...