consemnări, poezii, eseuri

Scriitorul zilei: George Mărgărit, n. 27 ian. 1923 - d. 29 aug. 1961

Fiu al unui învăţător din comuna Tomeşti, jud. Iaşi, face Liceul Internat ieşean, apoi Literele, cu licenţa în 1945, după care, pentru scurt timp este asistentul lui G. Călinescu şi colaboratorul său la Jurnalul literar, divinul critic apreciindu-i producţia lirică şi în textele critice "intuiţia fantastică şi expresia amănunţit plastică". A devenit profesor la Liceul Naţional din Iaşi, s-a strămutat la liceul din Botoşani, până în 1950. Din 1953 este redactor şef-adjunct la Iaşul literar şi profesor la Cornul Caprei. A practicat o intensă publicistică, la mai toate revistele literare moldoveneşti ale vremii, dar şi la cele din capitală. Minat de alcoolism, de tare psihiatrice, de TBC, a sfârşit prin a avea cancer la limbă.

La un moment dat a descins în capitală şi s-a amestecat în boema acelor vremi, împreună cu Pâcă, Ahoe, alţi marginalizaţi ai epocii.

O lirică învălmăşită, fantasmatică, mâloasă-neguroasă, atestând o neagră stare spirituală. Destin zdrobit de firea nestăpânită, stihinică, reuşitele sale lirice s-au redus drastic prin încercarea de a împrumuta din tonul festivist al realismului socialist al anilor 50.

Opera literară. Vulturii amiezii, poeme, 1971

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/George_Margarit

Poezia zilei: George Mărgărit

Crepuscul

Pescari de larg cu bărci smolite şi sitelci

Se rânduiesc arar şi greu la vâslă,

Aduc nisetri graşi în suc de melci,

În seara asta cu tăceri de pâslă.

Le suflă briza bărbile de-aramă,

Pescarii-s osteniţi şi trag tabac,

Iar valurile blânde clipocesc sub ramă

Şi marea toată-i poartă în hamac…

Ca să vestească ţărmului ale sale comori,

Comori cu purpură de raci, cu peşte străveziu

Peste bulboane ei au fost păstori

Cu ochiul adumbrit şi ager şi târziu.

Natura

Natura e-un perete de sticlă şi cristaluri

Şi cupe cu polen îi sunt coroane şi portaluri,

Cimitir sub oglinzi de unde crinii ies din sere

Roduri ale pământului, mărgele şi coliere.

Oceanele clistire ce fierb esenţe şi fiinţe moarte,

Iarbă verde, bumbac presat-n file de carte,

Pădurea templu cu pilaştri şi boltă cerească

Licuricii candelabre aprinse de răşini şi iască.

Azur ca mantii-albastre cu bumbii de metal

Deşertul scoicii japoneze, a smalţului astral,

Sufletul zboară prin florile de gheaţă

Ehee! Ehee! Azur sidefat de corali şi ceaţă.

Rugăciune

Părinte, sunt marele fiu rătăcit

Care venind la tine boema nu şi-a pocăit,

Părinte, sunt fiul beat de infinit!

Nu mă-ntorc, pasul meu nu calcă drum

Ci scârţâie prin paradisul lui de fum,

Părinte, am o naştere, sunt eu

Rătăcitul, dementul ateu

Ce ia cărbune să se-ncălzească de foc

Eu, tată, am seva măduvii de soc.

Trăiesc apă mută ce nu curge

Din ea nimic nu se scurge;

În urmă păşeşte groaznicul afet:

Se stinse lunatecul poet.

Mister

Lângă tine fecioară lume de ceară,

Tăcerea ochi de căprioară

Clipeşte lumină rară

De brăţară -

Pe fildeşul mâinii de cridă

Ca diamant-n umbre de firidă

Uitat cu scoici japoneze

Şi grăuntele de faleze,

Părul în vânt

N-a sărutat pământ.

Vine amurg pătat de buze

Şi contempli meduze

Cu suavitate de pisică,

Pe sân mugure: mărgică

Se topeşte ciubuc de gheaţă

În primăvară şi dimineaţă.

Nu sunt agavă ori coloare

Să-ţi mângâie fruntea boare

Ireală. Am picioare.

M-am atins de genele de-ametist

Fecioară şi Crist.

Dumitru Augustin Doman, n. 29 august 1953

sâmbătă, 30 august 2014

Vineri, o zi... (filă de jurnal)

Răcoarea zorilor şi iarba înrourată care plăcut mă înviorează. * Ştiind ea că sunt matinal, mama mă firitiseşte înainte de 7,00. Îmi aminteşte că m-a născut vinerea, ca acum. Se pregătea să plece la nedeie la Izvorul Bârzii, fiind hramul Mănăstirii Topolniţa. * Scriu o cronică despre romanul Damele din pălărie de InimăRea. * Ion Lazu îmi pune poza de om deştept pe blogul său, la născuţii scriitori ai zilei. E un domn. * Mesaje de mulţi ani pe mail de la Fleure de Marroniere, Ioan Viştea, Vasile Spiridon, Lucia Negoiţă şi SMS de la poetul Dan Rotaru şi...ORANGE, care-mi oferă 10 minute de ziua mea. Să fie primite! * Cu Va şi Vi la Călimăneşti, la fosta vilă a USR, acum pensiune a nu ştiu cui. Baie în bazinul de apă cu clor, sulf, iod, magneziu şi alte elemente din Tabelul lui Mendeleev, apă la 39 de grade Celsius. Pe terasa vilei mâncăm mititei eu, sandviş de acasă Va şi cartofi prăjiţi vegetarianul Vi. Şi bem bere. * Poem cam nefiresc pentru Nichita Danilov cel neoexpresionist, cel neoromantic târziu, "crud" adesea, de data asta găsesc în volumul lui pe care-l citesc pe şezlong un poem luminos, Lumină de primăvară: "Frumoasa doamnă educatoare/duce la plimbare/ţinând de mână/o întreagă ceată de copii/ca şi cum ar duce/ţinând de aripi/un întreg stup de albine.//Şi pretutindeni e pace/şi pretutindeni e/o dulce lumină de primăvară". * Mai de dimineaţă, când ieşi din bazinul cu apă la 39 de grade Celsius, cerul este senin-senin între cei doi versanţi de pe Valea Oltului. Apoi, apar pe cer nişte nori alburii, unul mai mare chiar deasupra noastră. Îl provoc pe Vi la un joc gen Hamlet-Polonius: "Uite norul ăsta, e ca o cămilă!" "Hm!" mârîie Vi. Parcă ar fi totuşi o nevăstuică!" "Ce nevăstuică, domnule?!" "Sau pare o balenă" "Fugi de-aci!". Nu-mi merge... * Ne oprim la Mînăstirea Cozia. Lume multă. Ne închinăm, punem lumânări, la morţi, la vii... Mircea cel Bătrân e în mormânt cuminte. "Tu eşti Mircea?" întreb în şoaptă. "Care Mircea? vine un vag răspuns. Eu sunt Umbra lui Mircea. De la Cozia". Ieşim pe malul Oltului murdar, dar liniştit, liştinit...La ieşire, pe o bancă doi ierarhi, unul bătrân cu o barbă albă, ca a lui Dumnezeu, altul tânăr şi fălos, cred că e noul arhiepiscop al Vâlcii.* Reprize de somn de după-amiază cu telefoane de firitisire: Tavi Doclin, Vasile Mandric, Viorel Teodorescu, Elvira St., Marian Popescu, Radu Cange, Gică Petricu, Radu Gârjoabă...* Seara, cu paharul de vin în mână, mereu plin, dar şi mereu gol (au!), văd înfrângerea Simonei Halep la US Open: 6-7, 2-6 la nr. 121 mondial Mirjana Lucic. Mai beau un pahar de vin şi mi se pare că nu e o tragedie. E nevoie din când în când de revenirea cu picioarele pe pământ! meditez eu ca un înţelept. E bine să mă gândesc la asta în timp ce plutesc spre patul conjugal... Nu înainte de a-mi recita acest Autoportret încrustat pe o lacrimă al lui Nichita Danilov: "Orice/lacrimă/e un mormânt/în care zac/Eu/mortul!"

(preluare de pe blogul scriitorului Dumitru Augustin Domaan)

Alţi scriitori:

N. Dunăreanu, n. 1881

Th. Constant, m. 1975

Dumitru Augustin Doman, n. 29 aug, 1953

Ion Lazu: O pagină de Jurnal, 2003

3 ian. Sfîrşit de an şi început de nou an relaxat, pe-acasă, odihnindu-ne. Zile frumoase, de iarnă cu zăpadă şi nu prea frig. Revelionul la Didi-Miţi, iar Andrei acasă, cu ai lui ortaci. La miezul nopţii, feerie în cartier, iar la tv imagini frumoase cu oameni veseli prin marile pieţe ale oraşului. Însă a doua zi deja auzim de inundaţii, nu numai la noi, căci Europa e aici. Urîtă veste, a murit D. Tinu într-un accident rutier, singur în maşină.

Cîteva ecouri foarte favorabile din partea celor care au apucat să citească romanul. Horia, Nicoleta lui Edi, Rodica lui Caius, Florica etc, iar Corjos a citit-o cu pasiune, spune că sunt un mare scriitor, că am cîştigat pariul cu proza modernă şi mă pune alături de marii sudamericani; mă văd cu el să-mi dea videocaseta cu lansarea; pare interesat de un serial tv după Veneticii, o să se uite din nou pe scenariile mele. Vorbesc cu Ţone, îi spun de bunele ecouri, zice: Ai cam prins aripi. Îi spun că pe 11 vine fratele, să mai pregătim vreo sută de exemplare. Întreabă dacă senatorul RFA a dat vreun semn. Apăi ei în vacanţe se lăfăie, nu glumă. În sensul că eu am continuat să buchisesc, ieri mai ales.

După amiază trec pe la geologul pensionar Iancu Drăghici să-i dau cartea, unde și despre el am povestit, apuc să-i spun, (în sensul unei observaţii de-a lui, precum că din păcate nu ne-am cunoscut mai bine pe cînd lucram la Prospecţiuni, căci multe ar fi avut să-mi spună despre…, iar eu): Tocmai acesta este mesajul meu, că vremurile au fost constrîngătoare, încît doi oameni de probitatea noastră intelectuală nu au putut, nu au avut curajul să discute liber despre... şi iată că în 45 de ani nu s-a vorbit despre Basarabia, despre frontul de est. Îmi spune cum a decurs foarte drastica lui operaţie, dar eu mă grăbesc să ajung la alde V., unde voiam să vedem caseta de la lansare. Ne sfătuisem să ajungem la ei pe la 17:30, dar primim telefon pe la 12 să venim mai devreme. Ce se întîmplase? V. începuse să ia viteză şi nu mai avea răbdare să se desfăşoare, să-şi dilate la nesfîrşit personalitatea (accentuată rău, după cum se vede cu ochiul liber). Preambulul durează cam mult pentru mine, nerăbdător să văd caseta, în fine aduce player-ul, dar mai trece vreun sfert de oră pînă să-şi dea seama că nu băgase mufele din tv în player şi invers. Îşi dă şuturi în fund, cu o dexteritate de invidiat, explicînd: Ca în Tom şi Jerry!

Va urma

Ion Lazu - Fotografii cu scriitori