consemnări, poezii, eseuri

Scriitorul zilei: Mircea Cojocaru, n. 21 iulie 1938 - d. 31 mai 1995

Mircea Cojocaru, Mircea Ciobanu.

Bucovinean din Cernăuţi, al şaselea copil din şapte ai unui pastor protestant, în timpul războiului familia s-a refugiat la Bucureşti. Face liceul Dimitrie Cantemir, absolvit 1959 şi va fi mecanic auto, apoi fotograf, cu un minuscul atelier pe str. Brezoianu, nu departe de locuinţa sa. La mijlocul anilor 80 s-a exilat la Detroit-Canada, unde nu s-a adaptat nicicum, dar nici nu a avut curajul să revină în ţară. A murit pretimpuriu, neiubit.

A debutat cu proză în revista Cronica, 1967 şi a scris 4 romane în doar 10 ani, ceea ce nu pare puţin. După romanul Minciuna, a dat o nuvelă mai amplă, Ramayana, după care, în următoarele două romane reia tema şi materia primului său roman, recombinând, rescriind, în căutarea unei structuri adecvate pentru scriitura sa de tip oniric: minciuna ca autoizolare de lumea agresivă, dar refugiul în imaginaţie se dovedeşte el însuşi o rea soluţie, cu tentaţii de cruzime şi diabolism, cu obstinaţia descrierii sordidului, a urâtului, într-o atmosferă de anxietate, echivoc, de sorginte kafkiană.

Prozele lui Mircea Cojocaru au fost bine primite de critica momentului, au scris M. Iorgulescu, G. Dimisianu, N. Manolescu, care consideră Minciuna "un roman interesant dar fără urmări, autorul dispărând literalmente...". În Istoria sa, Marian Popa vorbeşte de "complexe patologice psihanalizate", Despre "defulări onirice", amintindu-ne literatura interbelică.

Prieten din copilărie şi coleg de şcoală cu scriitorul Mircea Ciobanu, pe cei doi viitori scriitori se poate să-i fi apropiat nu doar firea meditativă, atracţia spre literatură, ci şi opţiunile religioase. M. Ciobanu îl va fi încurajat în scrierea şi îl va fi sprijinit în apariţia romanelor sale. Am asistat la lansarea romanului Risipa, la librăria Eminescu, prezentat de Mircea Ciobanu. Cu care ocazie redactorul a amintit că romanul era cât pe ce să primească premiul Uniunii scriitorilor. Pe internet, foarte puţine date despre scriitor, rubrica fiind acaparată de un pictor omonim, de un antrenor de fotbal... În mod ironic, cu privire la Mircea Cojocaru, fotograf profesionist, există doar 3 imagini, cele pe care eu însumi, împrumutându-le de la familia Ciobanu, le-am postat pe blog.

Opera literară: Minciuna (1968); Ramayana, Roman zadarnic (1970); Înapoi la Savina (1976); Risipa (1979; 1984)

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Cojocaru

http://www.crispedia.ro/Mircea_Cojocaru

Alţi scriitori:

Ion Biberi, n. 1904

Traian Chelariu, n. 1906

Violeta Zamfirescu, n. 1921

Corneliu Leu, n. 1932

Valentin Hossu Longin, n. 1939

Ion Caraion, m. 1986

Poezia zilei
Ion Caraion - Logos

Ajung cei ce nu se grăbesc.
Biruie cine știe s-aștepte.
Mereu e altfel. Cunoașterea e suferință.
Viața își urmează cursul ca o apa curgătoare.
Ai adormit pe flori sălbatice,
Sângele vântului picură prin copaci.
Plecăm din nou din lucruri, din cețuri și din șoapte,
Am văzut răsărituri și apusuri de soare, răsărituri si apusuri de lună.
Totul e unic. Mereu e altfel.
Cunosc paloarea și nebunia,
așa cum imi cunosc brațele acestea obosite de aduceri aminte.
Viața si-a urmat ei insăși ca o apă curgătoare...
Osemintele lunii intreabă de noi prin văzduh.
O gură s-a aplecat să bea apă din noapte..
Si din clipa aceea ai așteptat sfârsitul ca pe-o ademenire...și
Ti-au fost dragi păsările, apele si arborii,
Dar n-ai avut nici păsări, nici arbori, nici ape...

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001

14 sept. A trecut şi 11 septembrie, cu emoţii mari, însă fără evenimente, dovadă că americanii, de data asta, au reuşit să preîntîmpine orice posibilă diversiune. Că ea nu s-a produs la scară mare e clar, dar la fel de semnificativ este că în SUA nu au fost nici micile afronturi ce se produc mai mereu. Se spune că s-ar fi realizat un front comun de solidarizare împotriva terorismului islamic, o conştientizare a unităţii patriotice. Din această încercare tragică, America a ieşit întărită, mai unită sufleteşte, căci şi-a dat seama că, oricît de puternică, este vulnerabilă, ticălosul loveşte pe la spate, profitînd de orice moment de neatenţie. Faptul că n-au putut preîntîmpina a doua lovitură n-a fost explicat plauzibil, nici faptul că nu au putut apăra Pentagonul, lovit după vreo oră; în schimb s-a scos în faţă faptul că pasagerii din al patrulea avion, în cunoştinţă de cauză că vor constitui încă o bombă împotriva vreunui obiectiv de interes naţional, nu au ezitat să sară la luptă cu deturnătorii. Lumea democratică, vorbesc de cea creştină, a dat semne clare de simpatie pentru liderul mondial, ai noştri cu deosebire, oarecum în maniera Cântării României de data trecută. Desigur şi din dorinţa de a le cîştiga simpatia şi sprijinul pentru intrarea în NATO, poate chiar în toamna asta. Oricum, vecinii noştri est-europeni nu s-au prea grăbit să trimită trupe în Bosnia, în Afganistan. Or, americanii cu adevărat au nevoie de parteneri precum noi, care să sară imediat de partea lor. Deci 11 sept. a trecut cu bine, să fie la fel şi pe 9 noiembrie, pentru că se pare că există o semnificaţie a acestor cifre…

Ieri dimineaţă, mare supărare: după aşteptări de peste două luni şi după ce vorbisem luni cu BNR şi ASPEC, dau din nou telefon, mi se face legătura cu un domn de la Consiliul de administraţie BNR, acela ştia despre ce e vorba (sau i s-a spus în timp ce eu ascultam in extenso muzica simfonică din centrală), îmi spune că BNR nu poate acorda sponsorizări pentru că are un bilanţ anual negativ. Legal nu au voie să… din moment ce au dat publicităţii un bilanţ cu deficit de… milioane dolari. Ceea ce ştiam şi eu din presă, numai că solicitarea mea era anterioară. Dacă vicele ar fi respectat semnătura ex-preşedintelui, atunci una din două: ori ar fi urgentat aprobarea cererii mele, înainte de bilanţ, ori ar fi sugerat fundaţiei ASPEC să redirecţioneze dosarul, anume spre o bancă dintre cele care nu şi-au epuizat fondurile alocate sponsorizărilor pe acest an.

Va urma

Fotografii estivale