Lidia Lazu - Grecia, 6. Cântece în aer liber: 
https://search.yahoo.com/search?ei=utf-8&fr=ytff1-&p=youtube.com%20%20lidia%20lazu&type=

Poezia zilei: Odysseas Elytis
Catârgii 
VIII

Au venit

cu fireturi de aur

zburătoarele Nordului şi fiarele Orientului!

Şi carnea mea împărţind-o în două

şi în cele din urma sfădindu-se pe ficatul meu

au plecat.

„Pentru ei, grăit-au, fumul jertfei,

şi pentru noi al faimei fum,

amin.”

Şi ecoul trimis din trecut

cu toţii l-am auzit şi cunoscut.

Ecoul l-am cunoscut şi din nou

cu glas uscat am cântat:

Pentru noi, pentru noi fierul însângerat

Şi întreita trădare,

Pentru noi zorile în alămuri

şi dinţii cei încleştaţi până-n ultima clipă

viclenia şi nevăzuta capcană,

Pentru noi târâtul pe pământ

jurământul tainic în întuneric

a ochilor neîndurare

şi nicicând, nicând vreo răsplată.

Fraţilor, ne-au înşelat!

„Pentru ei, grăit-au, fumul jertfei,

şi pentru noi al faimei fum,

amin.”

Dar tu în mâna noastră opaiţul stelei

cu cuvântul tău ai aprins, a nevinovatului gură

                poartă a Paradisului!  

Puterea fumului în viitor o vedem

                jucărie a răsuflării tale

şi stăpânirea şi împărăţia lui!

(preluare de pe Internet)

Scriitorul zilei: Ilarie Chendi, n. 14 nov. 1871 - d. 23 iunie 1913

          

        

                   

Ardelean el însuşi, cu doar 4 ani mai vârstnic decât scriitorul zilei de ieri (Şt. O. Iosif), dar decedând în acelaşi an cu acesta, ambii foarte tineri; Ilarie Chendi, fiu de preot de pe Târnava Mică, îşi face şcoala primară la Bandul de Câmpie, începe gimnaziul german din Mediaş, continuat la Sighişoara, între 1891-1894, urmând apoi Seminarul teologic din Sibiu; din 1894 trece în Regat, făcând Literele şi Filosofia, cu licenţă în 1898. Lucrează la editarea Enciclopediei româneşti de la Sibiu, apoi în redacţia revistei Tribuna poporului de la Arad. Din 1898, timp de 11 ani, va lucra efectiv la Biblioteca Academiei Române. Cunoscător de maghiară şi germană (ca şi Şt.O. Iosif de altfel), a tradus, a preluat metode de studiu, a cercetat  mişcarea literară din Transilvania, dar şi Istoria presei de dincolo de Carpaţi; este primul cercetător al manuscriselor lui Eminescu, după predarea lor de către Titu Maiorescu la Academie. A editat primul volum din postumele eminesciene, în 1905. A înfiinţat în 1906 revista Viaţa literară şi va fi între redactorii Sămănătorului, împreună cu M. Sadoveanu, Octavian Goga şi Dimitrie Anghel. Ideologic, s-a distanţat de sămănătorismul lui Nicolae Iorga, savantul dovedindu-se refractar la înnoirile literare. Practic este criticul literar care l-a impus pe Octavian Goga ca mare poet. N. Manolescu îl consideră primul critic literar profesionist din literatura noastră. Strânse în volume încă din timpul vieţii autorului, sub titluri nepretenţioase: Preludii, Foiletoane, Fragmente, Impresii etc, scrierile sale critice, de mare acuitate şi cuprindere, au fost reeditate în Interbelic, iar postdecembrist s-au bucurat de cercetarea lui Dumitru Bălăeţ, care a iniţiat o serie de Scrieri, în 10 volume.

Se sinucisese în 1913, din cauza unei boli nervoase, la nici 42 de ani...

Casă memorială şi stradă în Arad, idem în Sighişoara, o stradă în Bucureşti, şcoli, licee ce-l omagiază, săli de bibliotecă, numele lui Ilarie Chendi merită din plin păstrat în panteonul culturii noastre.

Opera: S-au dus în Ţară (nuvelă), Sibiu, 1893; Începuturile ziaristicii noastre (1789–1795), Orăştie, 1900; Zece ani de mişcare literară în Transilvania (1890–1900), Oradea, 1901; Preludii. Articole şi cercetări literare, Bucureşti, 1903; Foiletoane, Bucureşti, 1904; ediţia a II-a, 1925; Fragmente. Informaţiuni literare, Bucureşti, 1905; Impresii, Bucureşti, 1908; ediţia a II-a, 1924; Portrete literare, Bucureşti, 1911; Schiţe de critică literară, Bucureşti, 1924

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ilarie_Chendi

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Chendi

Poezia zilei,  Valeria Grosu, n. 22 iunie 1950

Ars poetica

Dind cu capul în zid, pentru a ne trezi

Intr-un vis inşelător ca mâna caldă a unui asasin,

Ne-am intrebat, fiecare, ce este, ce-o fi

Acest stres de cuvinte, eşuat şi divin?

Scursă de pe crucea rastignirii,

aceasta miere eretică,

Aceasta hărţuială sadică intre mare si vânt,

Aceasta picătură de rouă in bravadă bezmetică.

Suliţe suave zvirlind in bezna crescând.

Aceasta cântare a cântărilor pe muchea abisului,

Acest Hercules grăjdar, in sirenă deghizat,

Acest stupid de posibil inec pe loc uscat

Despre care nu ştii nimic,

Intrând in panica scrisului.

Alţi scriitori:

Viola Vancea, n. 1943

Ion Roşu, m. 1996

Ovidiu Papadima, n. 1909

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2000

14 dec. 2000, continuare: Tata, suflet zbuciumat, plin de avînturi generoase, de căderi şi alean. Îl va fi avut întru sine pe Dumnezeu? Poate da, în momentele cînd sufletul i se încălzea de dragul alor săi.. În momentele de milă faţă de obidiţii lumii, în cele de dragoste faţă de vieţuitoarele pămîntului…Şi tocmai el, ironie amară, nevoit să lucreze la o carmangerie...

Nu le-am dat mai nimic alor mei, nu le-am fost un real sprijin material, dar nici invers. Şi ce e sigur: le-am dat prezenţa mea, i-am pus în situaţia să facă pe tot parcursul vieţii lor proba iubirii necondiţionate pentru cineva care nu le este nici mai mult nici mai puţin decît un fiu cumsecade şi în rîndul lumii. Şi ei m-au iubit pentru simplul fapt că am fost carne şi sînge dinei, plămădit din pasiune, crescut cu devoţiune, dar fără răsfăţ, fără efuziuni sentimentale. I-am lăsat să se desfăşoare după cum le-a fost voia, să-şi arate că pot iubi fără să aştepte vreo răsplată sau o confirmare. M-au iubit cum au iubit Basarabia din sufletul lor – fără să spere, fără să aştepte ceva – pentru că nu puteau altfel. Poate s-au şi supăprat din cauza mea, la început, poate s-au şi mîndrit cu mine, mai apoi, dar nici una nici alta nu au fost niciodată în prim planul relaţiei noastre.

15 dec.  Lumpenul: M-aţi minţit de la un capăt la altul. Ziceaţi că sunteţi buni şi miloşi. Uite că eu nu mă feresc să spun că sunt mizerabil, mă expun în faţa voastră, îmi clamez nimicnicia, iar văd că vouă nici că vă pasă! 

Va urma

                              

Fotografii ateniene, X.