Scriitorul zilei: : Nicolae Carandino, n. 19 iulie 1905 - d. 16 februarie 1996

      

Brăileanul cu ascendenţă grecească (tatăl medic), trăindu-şi copilăria şi adolescenţa în protipendada cosmopolită a Brăilei, şi-a făcut liceul în oraşul natal, apoi Literele la Bucureşti, avându-i profesori pe Iorga, Pîrvan, Densusianu, Micescu, Nae Ionescu; a făcut un doctorat după 3 ani la Paris. Gazetarul în deplinul înţeles al termenului, spunându-şi opinia cu tot curajul, s-a ilustrat în Interbelic drept cronicar dramatic şi de artă plastică, dar combătând pe toate paleirele publicisticii. A fost internat în 1943 în lagărul de la Tg. Jiu, alături de Victor Eftimiu, Zaharia Stancu, Arghezi etc. Fire de om al cetăţii, luptător, incomod, mereu militând pentru democraţie, ţărănist din convingere, l-a urmat nedezminţit pe Maniu, inclusiv în detenţie la Sighet, unde l-a servit în continuare pe liderul ţărănist.

9 ani de închisoare, apoi domiciliul obligatoriu în Bărăgan (Bumbăceşti, Rubla), sate noi, ridicate de "titoişti". I se oferise paşaport pentru Grecia, însă a refuzat. Revenit în publicistică după 19 ani de recluziune. Avea un foarte acut simţ a valorii şi considera numirea sa la direcţia Naţionalului drept supremul loc în cultura română, obţinut prin luptă. Cum a fost şi director timp de 3 ani al ziarului ţărănist Dreptatea. Recunoscut ca autoritate în gazetăria vremii, a fost vicepreşedintele societăţii ziariştilor, 1938-1944.

A scris despre Darcle, 1939, despre mari vedete ale scenei. Memoriile sale, Nopţi albe , zile negre, 1992,  au circulat în regim de samizdat. Traducător din franceză dar şi din greacă. Personaj coleric, franc, tranşant, ce nu putea fi trecut cu vederea în lumea literară, la restaurantul Uniunii...

Citeşte mai mult:

http://www.memoria.ro/?location=view_article&from_name=Interviuri+din+presa%2C+carti%2C+colectii+personale&from=bG9jYXRpb249YXJ0aWNsZXM%3D&cid=162&id=1175

Din ion lazu, Odiseea plăcilor memoriale

5 aprilie 2007: (...)

Ies în Piaţa Decebal, o iau pe Calea Călăraşilor ca să dau în Hristo Botev, dar realizez că numărul 22 nu este spre Piaţa Rosetti, ci înapoi. Acolo, după două restaurante, un imobil cu o singură scară, de 5 etaje, iar în dreapta intrării există o placă memorială dichisită, pentru Onisifor şi Octavian Ghibu. Intru fără probleme, e o casă cu firme? La etaj vorbesc cu dna Ghibu, spre 80 de ani, foarte scundă, slabă rău, faţa prelungă, ochi verzi-albaştri. Nu pare încântată de încă o placă memorială, mă previne că va trebui o aprobare de la comitetul de locatari, de la... dar pe a lor cum au pus-o?, întreb. Acum 11 ani, fără nici o aprobare. Să-l caut pe administrator, Radu Gheorghe, la parter. Cobor, nu-l găsesc. Dar coboară alt domn în vârstă, tot Radu, însă Octavian, acesta foarte cooperant, l-a cunoscut pe Nicolae Carandino, om fin etc, bine că ne-am gândit, el e de acord, ne sprijină, îmi dă telefonul lui, îl am şi pe al dnei Constanţa Ghibu. La apartamentul 16 stă un Căpuşan, acum nu e acasă. Între timp coboară şi dna Ghibu, îl căuta pe celălalt Radu şi după ce dânsa pleacă, domnul cumsecade îmi spune că e o femeie ranchiunoasă, dar că Nicolae Carandino merită, e o onoare pentru bloc. Iată un om simplu dar nu lipsit de bun simţ. Îl pozez la intrarea în imobil, apoi dăm mâna şi plec într-ale mele. ;ă gândesc la vajnicul gazetar interbelic, la felul lui de a fi dârz şi bătăios şi mă întristează acest sfârşit nemeritat.

(...)

 14 august 2007: Oprim pe Hristo Botev la nr. 22, pentru N. Carandino. Urc şi sun la etajul I, acolo o basarabeancă, vorbind destul de rău româneşte, ajunsă aici ca menajeră; ea nu ştie rosturile... urc la II, iese dna Ghibu, explic, mă invită înăuntru, stă în două camere, aflând că sunt basarabean şi ştiu de faptele lui Onisifor Ghibu de la Chişinău pe vremea Primului război şi a luptei pentru Unirea cea mare, îmi arată fotografia monumentului ridicat lui O.G. la Chişinău, autor Adoc, foarte frumos; acolo au şi o bibliotecă Ghibu. Pe merit, zic. Îi spun că am cartea de evocări şi memorii, că am urmărit interviurile TV cu Octavian Ghibu. Pe pereţi, icoane pe sticlă, un Băncilă. Câteva fraze cu această doamnă ce se dovedeşte agreabilă; îmi dă un ghem de sfoară, îl las să coboare prin balcon, C.C. leagă firul, bag ştecherul în priză, cobor împreună cu dna Ghibu, să vadă şi dânsa locul unde punem placa. Urc din nou, decuplez firul şi îl lansez pe geam. Ne despărţim cu bune vorbe. Înapoi la Uniune să descărcăm plăcile în plus şi ne despărţim, lăsând urmarea pentru joi la 12, căci la 10 sunt programat la dentist.

Alţi scriitori:

Ilie Constantin, n. 1939

C. Stoiciu, n. 1939

Mihai Grămescu, n. 1950

Victor Torinopol, m. 1985

Victor Kernbach, m. 1995

Poezia zilei : Ilie Constantin, n. 16 februarie 1939
Scribul subteran

Dintr-un garaj subpământean din Paris
 mă uit la cer
şi-mi vorbesc într-un amestec de limbi
ca un aievea turn al lui Babel.

Iată-mă sub cerul cel mai nebun
cel mai nestatornic din lume,
unde norii au ancore lungi -
aruncate la întâmplare, ele se înfig
adânc în inimă, pe totdeauna.

Visele nu vor să mă urmeze,
zăbovesc în trecut.

Totul mă sfâşie aici, trecutul
e o fiară la pândă, care tot sare
spre săracul, subteranul şi bolnavul de orgoliu -
aiuritul scrib în aşteptare.

(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)

Lidia Lazu - Cântece în aer liber

Floarea albă din  Tolo

http://youtu.be/qk7CEkPuqds

Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1997

24 apr. 97. Ieri la 13:00 lansarea revistei Aldebaran la U. Scr. Nu doar o după-amiază frumoasă, animată, consistentă şi de mare succes, ci o adevărată sărbătoare literară,iar pentru N.Ţone un real, meritat triumf. L. Ulici, H. Gârbea, Geo Şerban, Vladimir Pană etc, în sală Voica Vinea, N. Breban, Ernest Verzea, Alex Ştefănescu, soţia lui C. Crişan; s-au acordat premii, beneficiari: Petre Stoica, T. T. Coşovei, Aura Christi, Grigoraş Teslaru din Basarabia. Toată lumea impresionată de turul de forţă al lui Ţone, pe care cică l-am ajutat şi eu. Lidia, în formă, s-a împrietenit cu dna Ghelmez; dna Fianu scrisese foarte laudativ în Rom. lit., primul articol serios despre revista noastră, zice NŢ.

...

Ieri aflu că s-a pus placa pe mormîntul lui MC. Lidia a ascultat la radio o emisiune de Viorica Ghiţă Teodorescu, au vorbit Valentin Hossu Longin şi Maria Graciov O prind pe Rodica la telefon. Mergem sîmbătă la Bellu.

Azi la 16:30 la Fundeni, etaj 3 cam. 301 să-l vizitez pe Cezar Baltag. În capătul coridorului. Aud şoapte, ezit, apoi îndrăznesc. CB în patul de la uşă, îl văd din prima clipă. Apoi pe dna Doina şi un tînăr blondiu cu ochi albaştri, fiul cel mare, Alexandru. Îi spun că i-am adus revista Aldebaran. O are. Stau pe un scaun, la distanţă. Dna se pregăteşte de plecare. CB mă întreabă de ai mei. Îi spun că ieri a fost lansarea Aldebaran. A citit revista. SLD, o poezie excelentă. Şi într-adevăr, lumea nu e pregătită să asculte sub limita de detecţie. De exemplu Eliade, mesajul mistic, deci. Îi spun că mi se pare că lumea tocmai se pregăteşte ca să poată asculta acel mesaj. Îi explică fiului pe scurt ce e cu mine: basarabean, asemănările dintre destinele noastre. Apoi, brusc: Am leucemie acută. De altceva s-ar fi temut, dar leucemia nu are chiar nici o legătură cu acea boală. Eu: Nu e deci ceva în legătură cu colonul? Nu, leucemie acută. Tratament foarte greu şi complicat: Dau acum ultima luptă. Stă întins, îşi ridică puţin perna ca să mă vadă mai bine cînd îi spun de zăpada de 1 metru la Cîmpulung. Precizez: Eu pe el îl cunosc încă din facultate, îl citeam în Viaţa studenţească, am terminat în 61, cu Ilie Constantin, cu care am şi făcut armata la Caransebeş. El terminase în 60. Îi spun de cartea lui din BPT, formidabilă, puternică, toate etapele, mai ales de la Răsfrîngeri încoace, unele mi le reaminteam citindu-le. Roată, deal, inimă. Îi spune fiului să mai aducă exemplare din BPT; revin la lansare, ca să-i spun că în sală a fost Breban şi Aura Christi, spune că l-a vizitat la spital şi asta i-a făcut bine. Despre lansare, doar: Mă bucur - şi semne că nu îl interesează detalii. Revine la boală, la lupta dură. Nu fabrică leucocite, deci nu are cu ce se apăra, există pericolul oricăror microbi, “o candida mă poate termina”; că se evită vizitele, a spus că nici cei din redacţie să nu-l mai viziteze, numai secretara. Cum stă în pat pare foarte schimbat, slăbit mult, cu dinţii cam rari şi cu glasul mult alterat, sitivit, stins şi el, unele lucruri spuse nu le prea înţelegeam. M-am întrebat dacă nu are vreun parazit la corzile vocale. 

Spitalul Fundeni, Hematologie, la capătul troleibuzului 666: mahala, cîteva cocioabe ca-n Pătîrlagele, vreo două case mai domnoase. Primăvară întunecată. Copacii nu albi ci parcă vinovat-cenuşii. Cîteva statui mici în spaţiul prea larg al conacului. La poartă, tarabe cu fructe. Din troleibuz văd un dric  gol venind din cealaltă parte.

Cînd mi-a zis: leucemie, am rămas interzis, deşi aflasem, de fapt, dar se vede că nu eram pregătit să abordăm problema. Iar CB e prea prins de drama lui ca să mai evite discuţia. Îmi spunea pentru că nu mai are tăria să păstreze secretul. Şi pentru că poate aştepta un cuvînt de încurajare. O atitudine pozitivă. Eu nu am reuşit să zic decît: Ţineţi-vă tare! Păi trebuie să mă ţin tare. E ultima luptă.

Am, plecat foarte deprimat şi totodată nemulţumit de mine, cumva jenat că am venit în vizită, primejduindu-i viaţa. Mă ridic, urîndu-i sănătate. El: Paşte fericit! Tot el: Ne mai vedem! Şi eu, salutîndu-l din uşă: Ne mai vedem! Doamne-ajută!

Teribile poemele lui Cezar Baltag din Rom. Lit, datate aprilie, dedicate fiilor, Doinei, doctorilor ce-l îngrijesc. Podul care începe. Puternică emoţie.

Va urma

 Fotografii cu scriitori, XI, 22 02.2013

Aurel Ştefanachi, Victoria Milescu, Ioan Holban, Lidia Lazu, Gh. Schwartz, N.Gr. Mărăşanu, Lucian Vasiliu