luni, 9 decembrie 2013

Scriitorul zilei: Gheorghe Glodeanu,, n. 1957
Ieronim Şerbu, m. 1972,   http://www.crispedia.ro/Ieronim_Serbu
Banu Rădulescu, m. 1998,   http://ilazu.blogspot.ro/2011/12/scriitorul-zilei-banu-adulescu-poezii.html

Poezia zilei. Lidia Lazu


           poetei Constanţa Buzea

Astfel era una dintre părţile vieţii


Ca o coajă de pîine

Înmuiată în zloată şi ciugulită

De păsările cerului



Iar cealaltă parte

Era ca o pată de ulei

Pe asfaltul încins



Nimeni nu le-ar putea uni

Într-un singur cuvînt

Măcar pentru o clipă.

(din volumul Continuarea cuvântului, Ed. Vinea, 1999)


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995

20 iunie 95. Fac un tur de forţă şi termin ce aveam de lucru la Ciovîrnăşani, aşa că aseară am sosit acasă. Lidia îmi povesteşte de marele ei succes de la biblioteca judeţeană Buzău – deci acea lansare visată de mine a fost în realitate! Mai mult de 200 de spectatori au aplaudat-o în picioare. Gh. Bulgăr, emoţionat ca niciodată în viaţă, aşa spunea. Ţone, convins, în fine! Directorul de acolo, suspendînd acţiunile ce mai erau în program, spune: Niciodată această sală nu a fost mai onorată. Pe 15 iunie, la Salonul Eminescu, Buzău. 
2 iulie 95. Ieri la o agapă în patru la Jean Focşa, cu Mircea Arion şi Valentin Şt., care foarte sistematic îi prezintă problema monarhică. Focşa se declară democrat, un sistem care ne dă posibilitatea să-i alegem pe cei mai buni din acest moment. Eu: Poţi să-i alegi pe Pleşu, pe Paler, pe…? Regele avea această posibilitate: să-şi aleagă un consiliu al coroanei cu cei mai buni ai naţiei; are şi Preşedintele acest drept, iată că-şi pune oamenii peste tot, dar nu spre binele ţării, ci ca să-l sprijine pe el. Apoi se repede să-l conteste pe Gherasie, dar îl contrează Valentin, au lucrat şapte ani împreună, iar eu adaug: e un om deştept, creativ şi profesionist. Şi subliniez: în 34 de ani de geologie nu am vorbit decît la pensionarea a doi oameni: Gherasie şi Focşa! Rămîne interzis.Sălbaticul meu...

19 iulie 95. Aseară sosesc de la Ciovîrnăşani, unde am terminat cercetarea de teren. Cu ceva ceramică de Şişeşti în bagaj.

Azi noapte vis: aveam în faţa ochilor o măsuţă rotundă, înaltă pe care cădea un fuior de lumină galbenă, vibrînd, iar sub mătasea aceea pîlpîitoare se aflau pe masă două-trei pagini şi eu citeam-auzeam versurile unei poezii scrisă de Romică Purecel – versuri de-o mare frumuseţe, surprinzătoare, pe care le şi ţineam minte pe măsură ce le parcurgeam – acum deja nu le mai ştiu, dar era vorba chiar despre lumina de lună, galbenă, vibrînd, de-o frumuseţe unică, prietene Lazu. Chiar ăsta era ultimul vers. Şi, undeva, în plan secund, dincolo de fuiorul mătăsos al luminii ce fîlfîia peste foile de pe măsuţă, se zărea chipul soţiei lui Romică, însă tînără, tristă, palidă. De emoţia estetică a poeziei şi a contextului, am început să plîng, însă un plîns bucuros, de plăcută emoţie. Îl ştiam pe Romică mort, această poezie a lui apăruse ca printr-o minune, dintre dosarele fostului coleg, îmi era dedicată, dar ciudat e că-i simţeam prezenţa acolo, în camera devenită un sanctuar. Şi mai ales simţeam sentimentul lui prietenesc pentru mine, nestins. Iată, domnilor, viaţa de după moarte a sufletului.

Dau telefon la Slatina şi aflu că Georgeta şi Marco au plecat vineri şi că tot vineri, noaptea, au sosit luxemburghezii. Apoi, de la Sonica, aflu că acum sunt toţi la Lereşti, dar sîmbătă Gelu pleacă, deci va trece prin Bucureşti.

Mai acum patru-cinci zile a fost înmormîntarea lui Mihai Botez, fostul amic de la CEPECA, apoi de la Institutul de Futurologie, devenit disident notoriu, marginalizat la Tulcea, apoi afirmat în America, iar după Revoluţie, nume vehiculat drept posibil candidat la preşedinţie sau ca prim-ministru. Îl ştiam operat, omul fără splină. L-am revăzut la GDS acum vreun an doi, cînd m-am dus special ca să-l zăresc; apoi poate încă o dată, dar tot în treacăt. L-au numit ambasador la Washington. Cred că avea vreo 60 de ani, nu mai mult. În timp îi dădusem cîteva cărţi cu autograf, mă invita pe la Centrul de prospectarea Viitorului, unde era director, la o cafea, la o vorbă. Vestea m-a prins la Ciovîrnăşani, cu ai mei acolo, deci nu se punea problema să-i las singuri şi să vin la Bucureşti.
Va urma


Lidia Lazu în recital: Eminescu, Blaga, Bacovia...


eminescu, iaşi:
http://youtu.be/cdxoTgcR37o



Eu nu strivesc corola:
http://www.youtube.com/vatch?v=_eHRywATRcY




muzica sonoriza orice ecou:

acorduri, arpegii, armonii:



Fotografii cu scriitori la sala Calderon:







Adăugaţi o legendă











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu