Scriitorul zilei:I.Al. Vasilescu-Valjan, n. 1881  http://ilazu.blogspot.com/2011/12/scriitorul-zilei-ion-alexandru.html

Alti scriitori din Calendar:
Al. Hodos, m. 1967
 Ovidiu Constantinescu   http://ilazu.blogspot.com/2012/12/scriitorul-zilei-ovidiu-constantinescu.html 

Poezia zilei: Ion Lazu

Elegii noi / vechi   - New/old elegies

translated in English by Andrei Lazu   

        

          Prezentare

Am revenit din vis

Cu o faţă netedă

Luminoasă ca fildeşul.

Presentation

I’m back from the dream

With a smooth face

Bright as ivory

          O apăsare pe suflet

Alege două trei cuvinte, punctele

incandescente ale paginii, sinapsele.

Taie tot restul cu un mare ics, în cruciş

şi-n curmeziş, adună-le în cocoloş, aruncă

la gunoi cuvintele moarte. Dă ocol pe sus

şi prăbuşeşte-te în chiar focarul oglinzii.

Metoda şoimului, i s-a spus. Sau din adîncuri

să vii spre lumină, fără greş – metoda cîrtiţei.

Metoda bumegangului, - o perfectasem eu, cîndva.

Metode sunt, ele proliferează. Rezultatele

se lasă aşteptate. Mototoleşti încă o pagină şi

o arunci la coş, ca în mutra unui duşman.

Ce simţi, după toate astea? O apăsare

pe suflet.

      

 A weight on the soul

Choose two or three words, the incandescent

Points of a page, the synapses

Cut everything with a great ex, sideways

And around, gather them up, throw

The dead words in the garbage. Circle from above

And crash into the focal point of the mirror.

The hawk method, it was called. Or from below

To come towards the light, without a doubt – the groundhog method.

The boomerang method – I’d perfected it, once.

There are methods, they multiply. The results

Are yet to arrive. You crumble another page and

You throw it in the garbage, as towards the face of an enemy.

What do you feel after all of this? A weight

On your soul.

          Piroga

Să-mi procuraţi un sicriu

Uşor

Şi foarte lung, asemenea cu o canoe -

Nu vreau să lîncezesc

În apele reci ale Stixului

Ci săgetînd peste negrele-i unde

Într-o clipită să ajung dincolo -

La ai mei.

          The kayak

Get me a coffin that is

Light

And very long, like a canoe –

I don’t want to linger

In the cold waters of the Styx,

I’d rather shoot over its dark waves

In a blink of an eye to get to the other side –

To my people.

         

Prin somn

M-am trezit în zorii unei zile de duminecă

Tocmai cînd ar fi fost să dorm pe ruptele

Să mă satur de odihnă

Să mă lecuiesc de această oboseală care nu mai trece şi nu –

Însă eu m-am trezit de mult – şi nu de griji

Nici de sperietura unui vis urît –

m-am trezit cu mintea limpede şi cu inima încropită de iubire

şi ţie, care te-ai răsucit în somn spre mine

m-am apucat să-ţi sărut încheieturile mîinii, podul palmei

şi falangele la rînd –

uşor, ca prin vis, să nu te trezesc -

le sărut ca pe cel mai temeinic lucru

din viaţa mea

le sărut cum n-am făcut-o nicicînd

în aceşti douăzeci şi doi de ani împreună

le sărut de parcă ţi-aş săruta sufletul de-a dreptul şi

pentru prima oară în această duminecă de dimineaţă

le sărut de parcă ar fi de-un veac

oale şi ulcele

iar eu încă n-am reuşit să-ţi spun ce simt -

deşi mîinile tale sunt oale şi ulcele

şi cred că voi continua să ţi le sărut astfel

cu buzele astea devenite de mult

ele însele oale şi ulcele.

           In sleep

I woke up in the dawn of a Sunday

Just when I was to sleep more soundly

To have my fill of rest

To rid myself of this weariness that doesn’t end and doesn’t –

But I’ve been awake for ages – and not from worries

Or from the fright of a bad dream –

I woke up with my mind clear and my heart made of love

And to you, who turned towards me in your sleep

I started kissing the joints of your arms, the palm of your hand

And your phalanges in turn –

Slowly, as if in a dream, so as not to wake you

I kiss them like the most solid thing

In my life

I kiss them as I never had

In these twenty two years together

I kiss them as if I was kissing your soul outright and

For the first time this Sunday morning

I kiss them as if it’s been a century since

I’ve been dead and gone

And I still haven’t managed to tell you how I feel –

Although your hands are dead and gone

And I think I will keep on kissing them so

With these lips that have long been

Them themselves dead and gone.

Ion Lazu - O pagina de Jurnal, 1995

 19 sept 95. Visez că mă atacă un lup, eu însă îl iau la subţioară, îl strîng de gît, îi vedeam botul plin de dinţi. Însă nu mă putea rupe, din acea poziţie. Iar cei de pe margine, impasibili, căci nu le spusesem nimic şi nu bănuiau în ce situaţie disperată mă aflu.

Lidia, din ce în ce mai relaxată şi mai ataşată, în această iubire. Încîntată nevoie mare de fiul Andrei.

Dănuţ M., zis şi Mă Bucur-Obor, ar fi deci inconştientul care întra în brigada artistică de agitaţie, uitînd cîte avusese de suferit taică-său; ba tocmai ca să pară că se dezice de el. Ca acum să-şi dea seama de uşurătatea-ticăloşia-trădarea lui, care a fost a atîtor altora.

Aseară tîrziu dau telefon Angelei să-i anunţ că Adi a reuşit la Drept. Aflu că a făcut o călătorie cu maşina lor tocmai pînă spre Bistriţa-Năsăud, la un nene-ţăran, recomandat de Erika, un ins în cîrjă, într-o căsuţă prizărită, promiscuă, zice ea, care tocmai îi punea la loc unui ţigănuş un picior frînt. Angela intră, prezintă radiografia, acela zice: da, calcaneul, metatarsienele etc., şi una-două i le pune la loc şi apoi o unge cu o zeamă suspectă. Ce mai, colega părea foarte impresionată. Zice: vorbeam cu un specialist. Eu: Dar totdeauna au existat babe care ştiau să tragă şi să pună oasele la loc. Panicată, pentru că medicii vorbeau de operaţie, de şase luni în pat, de recuperare puţin probabilă. Ar fi deci o mare şansă pentru ea.

Citesc Vinea, Ţone vrea un articol, dar nu ajung la poet, e antidiscursiv, deşi se vede bine că oricînd ar putea da o poezie cu cap şi coadă. Lui însă pare să nu-i pese de asta, el are altceva în cap. Dar ce?

24 sept. 95. Duminecă de dimineaţă am revenit de la Satu Mare, fără vreun premiu, spre dezamăgirea lui Ţone. Ce e sigur, e că a avut cel mai muncit şi mai frumos stand, iar editura Vinea a făcut impresie foarte bună. S-a lansat cartea centenară, Moartea de cristal, apoi Cezar Baltag l-a prezentat pe A.T.D., ca mare poet, iar în final N.Ţ. a prezentat-o pe Lidia, citînd din prefaţa lui Mircea Ciobanu, iar Lidia a recitat cinci poezii. La ora 19 a fost un recital de poezie în Catedrala ortodoxă, Ţone a citit Bat clopotele pe strada Antim, bună impresie, iar Lidia a prezentat o parte din spectacolul ei, cu aprecieri ultra.

Vremea nu ne-a răsfăţat, de la Dej încolo ploua în lege. Ne-au cazat la un hotel vechi, elegant, Dacia. Toată ziua de joi am lucrat la amenajarea standului. După decernarea premiilor, am ieşit cu Lidia să ne plimbăm pe dig, spre nord-vest. Doar în haină şi ne cam strîngeam unul într-altul; apoi s-a domolit vîntul, a ieşit soarele. L. a adunat flori galbene de pe malul Someşului; am intrat în vorbă cu un localnic ce stîlcea grozav româna, deşi român; ne-a dat cîteva nuci uriaşe, am admirat lumina pe frunzele unei plantaţii de trandafiri argintii, strugurii brumării din altă vie, în fine culorile cerului ce se limpezea dinspre vest spre est – şi plimbarea asta a fost momentul cel mai sensibil al excursiei. Cîţiva admiratori roiau în jurul Lidiei, alţii care voiau să dea la teatru, o tînără a venit pînă la gară şi pe peron, atrasă de talentul Lidiei ca de un magnet.

Ţ. şi L. erau indignaţi că după recitalul de la catedrală nu am fost şi noi invitaţi la restaurant. N-aveam nici un chef de aşa ceva, le zic, să-i mai temperez, sunt sătul de petreceri cu scriitori de la restaurantul Uniunii; ofensată s-a arătat şi dna Maria Urbanovici, de la Radio Cultural, cu care am mers pînă la uşa restaurantului. A făcut noi înregistrări cu Lidia pentru emisiunea ei. Tot Ţone spune că i-ar mai scoate un volum Lidiei, dar eu îi sugerez să rămînă între noi, ca să n-o scoatem pe Lidia din firesc... Ţone insistă să scoată revista lui de polemici literare, ca să se facă temut, luat în seamă. Îi pare rău că a refuzat postul de la Adevărul şi Dimineaţa, acum n-ar avea probleme cu banii. Cu Goci? îl întreb. Cu toţi de acolo? Tace. E ahtiat după succese, să se bage în competiţii şi să cîştige – fire de luptător. Îi spun: Domnule, eu nu vreau să-i conving de nimic pe aceşti oameni. Nu am nevoie de buna lor părere.

Idee: o schiţă despre un poet ratat, începe să scrie pentru copiii din metrou, face echipă cu Oct. Stoica, acela îi avea în mînă pe toţi cerşetorii. Cei doi fac bani, încep să o ducă bine. Un prieten al poetului bănuieşte ceva, merge pe filieră şi, consternat, constată că era adevărat.

Pe măsură ce sărăcia creşte în ţară, în aceeaşi măsură creşte numărul cerşetorilor şi le merge mai bine cerşitul; omul, sensibilizat, cu milă de propria-i soartă, le dă de pomană. Bătrînul de ieri, care şi-a desfăcut cîrpa cu mărunţiş şi le dădea cîte o monedă de 10 lei fiecărui cerşetor; a coborît la Eroilor, şonticăind, el însuşi mai rău decît un cerşetor… Despre asta să dai mărturie, domnule condeier! În sufletul acelui obidit era mila de sine şi de ceilalţi, credinţa că dacă îi ajuţi pe cei amărîţi te ajută şi pe tine Dumnezeu… 

(din Lamentatiile Uitucului)

Va urma 

ion lazu - Fotografii luxemburgheze...