Scriitorul zilei: Radu Tudoran  http://ilazu.blogspot.ro/2012/03/scriitorul-zilei-radu-tudoran-poezii.html

Alţi scriitori din Calendar:
Aron Densusianu, n. 1837
Miron Pompiliu, m. 1897
Al. Vlahuţă, m. 1910 http://ilazu.blogspot.ro/2011/11/din-nou-poiana-stanii-regale-ii.html
Dinu Pillat, n. 1921  http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-dinu-pillat-poezia.html
Sorin Mărculescu, n. 1936   http://www.poeziile.com/autori/Sorin-Marculescu/index1.php
Vasile Petre Fati, m. 1996


Poezia zilei: Dorin Tudoran
4.

Va veni şi victoria cândva
cu sau fără braţe
lipsită de aripi sau măcar
de una.
Cineva o va aşeza
într-un muzeu
imnuri vor începe să şiroiască
din buretele prea-plin al aşteptării.
Numai zborul ei până la noi va rămâne pururi dincolo
nu ca o realitate abstractă
ci ca o fiară
neştiind nicicând
să mănânce din palmă.
Cu aripi ori numai cu braţe
va sosi!

(din Poezia românească din exil, ed. ICR, 2006)


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1995

15 martie 95. De două zile ger, viscol. S-a întors baba-iarnă! Păcat de copacii care deja înfloriseră, caişii, zarzării… N-o să mîncăm cireşe cu 2000 lei, îi spun Lidiei, ci portocale cu 12oo lei! – atît de absurde sunt preţurile…

Pe 13, la Drept, lansarea Imitaţiei de coşmar, prezintă Emil Constantinescu, Doina Uricariu, Laurenţiu Ulici. Acolo: Nicolae Manolescu, Victor Rebengiuc. Discut cu R. Rusan, Geo Şerban, Mihai Şora, Andrei Ionescu. Şora spune că i-au plăcut mult poeziile Lidiei; îi promit să-l chemăm la lansare.

Azi Lidia vorbeşte cu Ion Caramitru care-i confirmă că a primit caseta cu un bileţel elogios de la Sanda Manu. Vrea să vadă caseta, dar pleacă pentru zece zile în străinătate.

L. a început să citească Imitaţia, foarte plăcut impresionată. Cred şi eu.

Uneori nu fac decît să vin aici şi să stau la masă vreo jumătate de oră, fără vreo treabă, fără un gînd special. Asta mă relaxează, mă reconciliază cu mine: mi-am făcut timp, strecurându-mă printre atâtea imperative ale zilei şi i-am dat eului meu şansa să se exprime – sau să tacă, după cum îi e voia.

16 martie 95. Dacă aş fi scris 16 decembrie nu aş fi greşit prea mult: deşi azi nu a mai fost aşa frig şi nici vifor ca ieri. Iată vifor, un cuvînt care sună a trecut, a copilărie, a fost odată…

18 martie 95. Aseară la sala Toma Caragiu, am văzut cu ai mei Poveste de iarnă de W. Shakespeare, în regia lui Ducu Darie şi interpretarea lui Mihai Constantin şi Oana Pelea, ambii foarte talentaţi, mai ales ea, de o expresivitate fantastică. Iată deci cum trei copii de actori au moştenit cu brio talentul părinţilor. Să mai spună cineva că talentul nu se moşteneşte! Dar ce spectacol emoţionant, care dintr-o feerie în prima parte devine terifiant, ca apoi în a doua parte să se termine cu bine, ca într-o melodramă. Mihai C. a luat premiul de interpretare UNITER. Poate încă mai mult l-ar fi meritat Oana Pelea. La astfel de spectacole Andrei rîde dezlănţuit, ignorînd pe cei din jur, ca Lidia, semn că este cucerit de ficţiunea de pe scenă. Lume tînără la teatru – şi foarte receptivă. Spre casă, pe la 10 seara, pe lună plină, L. şi A. şi-au amintit de luna de la Bocşa Montană şi de debutul ca poet al lui Andrei: poezii cu rime sparte, cum le-a zis – şi reiese că pe-atunci nu ştia că poeziile trebuie să rimeze. Cred că şi în istoria poeziei, descoperirea rimei a survenit mai tîrziu…

va urma 

O preluare de pe blogul poetului Ion Murgeanu:

„Văd poeţi ce au scris o limbă ca un fagure de miere”-EMINESCU

 

…Pe subt poarta de aur  a versului eminescian, a trecut şi Eusebiu Camilar, când a scris “Turmele”;un epos baladesc, de la 1946,şi datat “Udeşti”,în cea mai perfectă limbă românească de inflexiuni arhaice,şi cu o dulce rostire,nu neaparat moldovenească;s-ar putea alcătui un Mic dicţionar de cuvinte uitate, adevărate podoabe, îngropate subt aluviunile unor periodice “navăliri” lingvistice, adevărate barbarisme “moderne”, şi nu neapărat “necesare”; cum bunioară sunt  în prezent anglismele, pe filieră americană, care îşi fac loc dând din coate, şi puţind a sudoare colonială...

      …în acest context lectura “Turmelor” lui Eusebiu Camilar e un adevărat festin; un deliciu, şi o sărbătoare poetică a limbii române, prea des ultragiată de noi valuri de împrumuturi absolut necesare; pentru a ne plăti birul, şi a ne putea înţelege cu răs(suciţii)funcţionari ai primăriei din noul sat mondial şi din giudeţul nostru euratlantic…Un babilon la comandă, şi executat printr-un comando mondialist, dirijat local de politiceni corupţi (“secăturile” poetului Octavian Goga), dar şi de intelectuali elitişti, gata oricând, şi dintotdeauna, să agrăiască din vârful buzelor, şi cu şira spinării aplecată, să ia bacşişul clipei cea trecătoare…

…astfel, încât te întrebi singur pe tine însuţi, şi pe bună direptate, cine mai are timp de “Turmele”, şi de autorul lor, deja “clasat”, la rubrica scriitori de dicţionar, şi condamnat la uitare, în contumacie (sic!)…şi totuşi cetitul şi devotaţii lui, delicatele lui adoratoare, nu dispar…vorba poetului-”nu mor caii când vor câinii”… 

                                I.M.

Cărţile din bibliotecă: Dan Botta, Ştefan Dimitriu, Doru Moţoc,  Daniel Drăgan, Eugen Cojocaru.

ion lazu - Fotografii de sezon...