marți, 1 octombrie 2013

Uniţi salvăm Roşia Montană! Un răspuns prietenului C.N.

Nu prea înţeleg ce spui, prietene pietrean... Eu merg la Universitate nu pentru că mi-am dat întâlnire cu amicii, cu tovarăşii de drum, cu politicienii din gaşcă, ori cu inşi pe care îi admir şi caut să mă bag în ciorba lor. Eu merg în Piaţă pentru o Idee, dacă se înţelege aceasta. Iată:  Nepricepând bine unde va fi adunarea din Titan, m-am dus direct la locul unde aveau să vină şi manifestanţii. Am ajuns în Piaţa Universităţii la 17:15 şi până la 18:30 m-am învârtit singur în jurul fântânii arteziene, pe ploaie, sub umbrelă. (Care fântână, în neştire dar şi ca să bruieze discursurile din Piaţă, nu a mai fost oprită de o lună, măcar o secundă, nici pe ploaie, nici pe noapte... Apoi a trecut un nene drapat într-o pelerină portocalie şi s-a adăpostit sub intrarea de la Geologie. Altul s-a adăpostit sub nu-ş-ce decor. Câţiva jandarmi traversau piaţa, la răstimpuri (vorbind despre fufe)... Apoi a apărut un tânăr cu fiica lui de 12 ani, cu o lozincă: "Pe-aici nu se trece!", erau schiţaţi nişte munţi, cu vopsea verde. El, în constum naţional. I-am pozat dar nu am postat poza, pentru că am un aparat foarte prost, care de aproape deformează de pare omul o arătare... În acel moment am scos lozincile şi le-am pus la vedere, pe piept, pe spate... Tinerii salvează Roşia Montană şi dincolo, simbolurile metalelor rare din tăcământulm ce va fi prădat...Pricepi, nu ţin să mă exhib, nici să trec drept ciudat, am astfel de scrupule...dar deja exista o lozincă, un precedent...
Până atunci, singur, fotografiasem vestigii de la Revoluţie. Păcat că n-am pozat şi lozinca "Români nu mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!", semnat Petre Ţuţea. Căci despre asta e vorba. Noi alegem la nesfârşit oameni pe care nu-i cunoaştem, care ne mint de 5-6 mandate, precum Crin, precum Ponta, precum Felix etc. 
În timp, s-au adunat 5-10-15 oameni, cu lozinci, cu portavoce, cu ţiuitori, cu... Şi am aflat de la cineva că manifestanţii s-au adunat la staţia de metrou Titan. Veniseră câţiva pe jos sau cu metroul, din Parcul Titan, fiecare din alt punct, spunând că acolo nu e nimeni. Aca-nada! (Canada). Un tânăr de lângă mine, aflând unde sunt demonstranţii, s-a repezit la Metrou, a spus că vrea să fie cu ei... Apoi am aflat că manifestanţii pleacă spre Universitate şi am calculat pe unde vor veni şi că le va lua 2 ore. Aşa a fost. Au apărut la 20:30... Am continuat să strigăm lozinci, să discutăm între noi despre dezastrul ecologic, despre distrugerea unui patrimoniu cultural unic în lume, despre jaful la drumul mare de la Roşia Montană. Eu spunând că de vreo săptămână, vorbind cu diverşi amici, toţi titraţi, toţi pe fază, poeţi, editori etc, şi constatând că de fapt sunt în afară de problemă, am fost nevoit să le explic de la A la Z cum stau  lucrurile cu aurul-argintul şi cu celelalte multe  metale rare, cum stăm cu cianura, cu poluarea, cu dezastrul, cu raptul istoric, fără precedent. Căci, le-am precizat, e mai grav decât pe vremea sovieticilor, când au extras minereul de uraniu şi specialiştii noştri nu aveau voie să vadă documentele, aşa că nu se ştie nici azi ce şi cât au exploatat... Acum e şi mai sinistru, în plină democraţie, fără armată de ocupaţie... Că, zic, nici preşedintele, nici guvernul, nici parlamentul nu au căderea să cauţioneze rezerva strategică a naţiunii, pentru veacuri viitoare. Etc.
Şi peste 2 ore a venit puhoiul demonstranţilor. În tot acest timp de 4 ore am avut clipe de mari emoţii până la lacrimi, strigând: Uniţi, salvăm Roşia Montană. Cu cine uniţi? Cu tot românul care înţelege şi nu mai rabdă şi nu lasă ca lucrurile să le tranşeze alţii. Ce le pasă lor? Unde e Roşia Montană şi unde suntem noi?!
Asta este. Nu contează niciun pic cine era alături de mine şi de cealaltă parte a havuzului, în faţă, în spate, de stânga ori de dreapta (politică). Ci contează că am strigat din rărunchi: Nu!!! acestui Jaf fără precedent. Tot restul e irelevant, dacă nu o diversiune în plus.
Era duminică la prânz, acum e marţi la prânz şi ploaia n-a încetat o clipă. Dar în primul moment de relaxare, voi fi din nou în Piaţă. Şi culmea: neplătit de nimeni... Şi culmea: geolog! Şi culmea, om la 74 de ani...
Cu drag, Lazu 

Scriitorul zilei: Alexandru Miran    http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-alexandru-miran-poezia.html 

Poezia zilei : Virgil Ierunca

Trecere

Pe podul acesta trec ziua trec noaptea
Pădurea e arsă şi poamele albe
În inimă-mi bate legea
Mă ameninţ singur cu aceeaşi lumină

Uneori mă opresc mă aud
Un cuvânt ca o nuntă
Mă-ntorc repede dintr-o greşeală
Mă cheamă pietrele intactele ape

De cealaltă parte cerbi obscuri
Coboară din muntele analog
Ei varsă izvoare pe mal
Şi focul acela urcând se aprinde încă o dată

O sărbătoare totdeauna nouă trece odată cu mine
Ci la mijlocul drumului ne despărţim

(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)


Lidia Lazu în recital: Lucian Blaga:


blaga în franceză:

lumina ce-o simt...:

poeţii:

caut...:


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

24 iunie 94. Schiţă: La 60 de ani îi vine ideea de a redacta un testament. Întămplări legate de asta şi rememorări cu cei din familie. Se vădeşte că şi redactarea testamentului e chestiune de rigoare şi de morală şi … de viaţă, de iubire, pînă la urmă. Epilogul unui roman.
Aseară Lucia N. îl prezintă pe Gellu Naum într-o casă de ţară la Comana: o bancă de lemn în iarbă, un vişin copt, o potecă abia întipărită, şir de căni ţărăneşti pe perete, tablouri prin casă, poate chiar ale autorului – aşa cum eu însumi simt uneori dorinţa de a picta.
Camilo Jose Cela despre scriitori: Să crezi că poţi influenţa societatea prin scris este un păcat de trufie, propriu tinerilor poeţi şi prozatori. Premiul Nobel 1989.
Din raftul de poezie scot trei cărţi, apoi încă una: Dimov, Baciu, Kiropol, Vlad. Le răsfoiesc pe rînd, îmi cad ochii pe cîte un vers, pe vreo strofă. Citesc Lucarna şi Rondelurile lui Dimov, în total vreo 20 de pagini, apoi din Baciu: Analiza cuvîntului dor, un vers de ici, o strofă de colo, Baie în Olt, poeziile cu Al. Paleologu şi Emil Botta, cîteva dedicaţii; apoi prezentarea lui Kiropol de M. Ciobanu şi vreo trei poezii şi termin cu Omul decupat şi Către cititor de V.V. Atîta poezie! Bună. Dar cine are nevoie de ea? Poţi însă să-l opreşti pe poet? E o utopie din care nu-l poţi scoate pe Poet (decât cu picioarele înainte…). Nu-l vindeci. Dar te intrig[… prea multă poezie bună…şi, vai, inutilă
25 iunie 94. În comportarea mea tandru-prevenitoare faţă de femei s-ar putea bănui ceva de parcă ele mi-ar fi fost iubite, cîndva, în tinereţe. Poate pentru că am iubit tinereţea femeii, în general.
Fragmente din Muzeon – vrea să zică fragmente din poezia lumii; pe cînd Muzeu Poetului e un titlu mai modest cu mult.
26 iunie 94. Duminică pe la 11, după ce mîncasem, A. la tv, L. cosînd, eu reparînd uşile, apar doi băietani martorii lui Iehova să ne îndoctrineze; L. se cam înfierbîntă, le spune: nu cred, şi asta nu pentru că Dzeu nu se ocupă personal de mine, ci pentru că permite atîtea crunte nedreptăţi, de ex. cu copiii siluiţi. Cui foloseşte această „neglijenţă” a Domnului!? După ce-l schilodeşti pe un copil nevinovat, ce sens mai are mîntuirea?! Şi: Nu aş da vina pe Adam şi Eva. Dzeu de ce i-a pus la încercare, nu ştia ce le poate pielea? Practic nu ştia rezultatul? Însă dacă rămînea cu cei doi în rai s-ar fi plictisit groaznic. Aşa, i-a împins să păcătuiască, i-a alungat din Rai şi de-atunci, cu milioanele astea de păcătoşi inventivi/nestăpâniţi/pofticioşi, are distracţie pe săturate. Etc. Le-am spus că avem cărţi religioase în casă, inclusiv trei Biblii. Nu le-am spus că în chiar acea dimineaţă recitisem începutul Evangheliei după Ioan.
Vine şi nepotul B., cu mutra lui sumbră. Îi deschid, e în hol, cu mîinile la piept. Eu sunt, zice. În bucătărie o întreabă pe L. unde am fost ieri (la strand), ne-a căutat. O spune ca pe o imputare. Află de venirea celor doi martori… şi îndată o ia razna, încearcă să ne convertească. Îi spun net: Dle, ai greşit adresa. Religia e necesară pentru cei care nu au de la sine o morală, iar dacă un om are morala lui bine structurară, degeaba îl bîrîi cu dogme şi secte. Dacă omul nu are morală, fie el creştin, sau budist etc., atunci fie el şi guru, precum acel indian care a violat 200 de fete pe care le luase sub ocrotire… atunci, ce mai ai de zis?! În cealaltă privinţă, dacă un om are morală, fii sigur că şi Dumnezeu îşi are locul lui în cugetul acelui om.
Lumea progresează văzînd cu ochii  - vreau să spun că progresul e o chestiune la vedere – însă există şi un progres care nu se prea vede, cel care ţine de viziunea noastră despre viaţă. Sunt obiceiuri barbare care pe nesimţite dispar, pe cînd altele, din aceeaşi zonă, rămîn şi ies în frunte ca păduchele. 
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma

Să ştie tot românul! https://mail.google.com/mail/u/0/?shva=1#inbox/141738e31e8def34 
  
Citeşte despre Dosarul Roşia Montană   http://www.cotidianul.ro/exista-un-dosar-rosia-montana-el-trebuie-redeschis-de-dna-223595/ 


Cărţile din bibliotecă  : Pan Izverna, Florin Pucă, Petru Ursache.














Ion Lazu - Fotografii de sezon...   







3 comentarii:

  1. Stimate Domnule Ion Lazu,

    Urmărind cu înfrigurare tot ceea ce se petrece în Stradă, în atâtea oraşe din ţară şi din străinătate, citind opiniile atâtor Oameni Tineri, liberi în gândire, curaţi, nealteraţi de considerente meschine, al căror interes comun este nu unul egoist, conjunctural, politic, ci unul legat de destinul ţării celei veşnice, de destinul generaţiilor de azi şi al celor viitoare, mi-am recăpătat optimismul. Încep să sper că nu e totul pierdut pentru ţara asta, nu e totul pierdut pentru neamul ăsta. Încep să sper că nu vom rămâne în istorie ca distrugători ai propriei Case (pământul care ne-a născut, care ne-a bucurat cu roadele şi cu frumuseţea lui, care ne rabdă), ca distrugători ai vestigiilor unice, de importanţă crucială pentru istoria neamului, ca profanatori de morminte, ca ucigaşi conştienţi (unii), inconştienţi (alţii) ai naturii, ai sănătăţii, ai vieţii.

    Scriu "Stradă" cu majusculă, pentru a mă disocia de cei care vor să dea conotaţie peiorativă locului în care au loc manifestaţiile împotriva proiectului Roşia Montană.

    Unii îşi exprimă dispreţul faţă de manifestanţi, numindu-i neştiutori (perfidul Iliescu este unul dintre cei care a dat din nou tonul!), caracterizându-i ca lipsiţi de capacitatea de-a evalua lucrurile;chiar dacă s-a dovedit că aceştia sunt extrem de bine documentaţi, bazaţi pe argumentele date de specialişti, pe poziţia ştiinţifică a Academiei Române şi a altor foruri academice, pe cunoaşterea dezastrelor provocate în alte ţări de corporaţii "binevoitoare" şi de exploatări la fel de "inofensive"...

    Televiziunea Naţională, dacă ar fi cu adevărat naţională, ar da măcar câteva dintre documentarele care circulă pe internet şi care arată realităţi cutremurătoare, dezastre ireparabile, locuri pustiite, oameni morţi, oameni bolnavi, generaţii distruse!...

    Strada înseamnă azi pentru mine ceea ce s-ar cuveni să fie Parlamentul. Un loc spre care privesc cu încredere, nu cu spaima că oameni înrobiţi politic, înrobiţi unii dintre ei banului, fără cultură (ne oferă zilnic mostre ale "naivităţii" şi incompetenţei), oameni fără caracter, pot lua decizii politice catastrofale, în numele "democraţiei".

    Nu trebuia să meargă pentru documentare la Roşia Montană celebra comisie parlamentară, alcătuită din nespecialişti în domeniu ("cineva" a cheltuit milioane de lei pentru organizarea acestei vizite), ci, stând frumos pe scaunul de parlamentar (că tot ne costă "frumos" acel scaun), să consulte tot materialul documentar oferit de cei nemânjiţi de interese.

    Şi nu de o comisie parlamentară (de faţadă) era nevoie, ci de o autoritate statală care să verifice din nou legitimitatea/ilegitimitatea proiectului iniţial şi care să caute apoi vinovaţii pentru încălcarea legilor ţării.
    Toate discuţiile acestea tehnice referitoare la procedeul de exploatare acţionează ca un fumigen, care acoperă pentru mulţi ochi grava realitate!
    Sânziana Batişte
    - va urma -

    RăspundețiȘtergere
  2. Sânziana Batişte - continuare:
    ... Unii vin să aducă drept argumente pro, faptul că ar fi cheltuit compania respectivă la Roşia Montană foarte mulţi bani! Iaca, s-a găsit cine să plângă de milă companiei!...
    Întrebarea este cine şi de ce le-a permis, înainte de obţinerea acordului de mediu de exemplu ori, trecând peste hotărâri judecătoreşti, să înceapă lucrări de orice fel, să dezgroape oamenii din cimitir şi să-i terorizeze pe cei ce vor să-şi păstreze casele. Cine şi de ce a avut interesul să acţioneze în slujba acestei companii, dând legi favorabile ei, pentru a împiedica dezvoltarea zonei în alte domenii economice, anulând alte posibilităţi de dezvoltare şi alungând de acolo orice alţi investitori?...

    Scriu cu majusculă "Oameni Tineri", ca să-mi arăt respectul, admiraţia şi recunoştinţa faţă de cei care, înfruntând intemperii, renunţând la timpul propriu, neţinând seama de oboseală, ţin încă vie Piaţa Universităţii. Spre deosebire de cei Bătrâni în proastă guvernare, bătrâni în manipulări şi trădare, bătrâni în minciuni de toate felurile (un nou plagiat a apărut pe firmament, spre gloria impostorilor).

    Cu drag, admiraţie şi recunoştinţă pentru D-voastră, toţi,
    Sânziana Batişte

    P.S. "Cutremurele" de la Galaţi ar trebui să însemne un avertisment major şi pentru cei ce sunt de acord cu exploatarea gazelor de şist din zonă prin fracturare hidraulică. Vine o vreme când Pământul nu o să-i mai rabde pe cei ce-l batjocoresc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite, de Aia te iubesc eu într-atît, Scump mie Prietin şi-al multor cauze onorabil pierdute, Cavaler!
      Şi-mi pare mai bine, că te-am stîrnit la Sinceritate, decît dacă ţi-aş fi spus că sunt cu tine, cu tinerii nepervertiţi!
      ... dar pe mine-n mulţime, de la loviluţie-ncoa şi pînă n-o să mai fiu, nu mă veţi mai vedea!
      Mi-a ajuns, de nu mai pot îndura, acest sfert de veac de nimicnicie.
      Devotat numai celor ca tine, Culai.

      PS: Da, nici nu s-a reparat nimic la Roşia-Montană, şi tot prăpădul din zona galată dă de gol a politico-mincinoşilor neomenie. Acolo, ce prospecţiuni se fac şi cu a cui aprobare?

      Ștergere