sâmbătă, 26 octombrie 2013

Scriitorul zilei: Dimitrie Cantemir   http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-dimitrie-cantemir.html

Alţi scriitori din Calendar:
Mitropolitul Dosoftei, n. 1624  http://www.scribd.com/doc/56182086/Viata-Si-Activitatea-Mitropolitului-Dosoftei
Dimitrie Nanu, n. 1873
Ion Codru Drăguşanu, m. 1884  http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/criitorul-zilei-ion-codru-dragusanu.html
Mihail Drumeş, n. 1901


Poezia zilei: Sânziana Batişte
Colind

Ca o stea a răsărit
inflorescenţa sufletului
delicată şi gravă
O clipă strălucind în infinit
indestructibilă
ca floarea de agavă

Cu steao-am călătorit
în coate şi gerunţi
prin vâltoarea de zăpadă
prin munţi cărunţi
la 'Nalte Curţi

Domnul s-a milostivit
şi-a deschis
să ne vadă

Cine-a zâmbit?
Cine-a orbit?
Cine-a muşcat din zăpadă?

Cu steao-am călătorit
de din jos de infinit
Floarea sufletului strălucind

INDESTRUCTIBILĂ - CA - O - AGAVĂ

(din vol. Doine şi dore, ed. Clusium, 2001)


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
18 nov.94. Veneticii: Mîine tata ar fi împlinit 85 de ani. Cît de mult şi-a dorit asta, ce ne-am fi bucurat împreună! Tare mult îi plăcea să trăiască, să fie între ai lui şi între oameni, în general – să vorbească, să asculte, să fie luat în seamă… Complet lipsit de ideologie şi de apetit pentru generalizări, exact inversul meu în această privinţă; instinctul lui era sănătos şi deci corect: desigur, ar fi vrut să aibă mai mult, pentru ai lui, toată viaţa s-a luptat pentru asta, la Cioburciu lucrurile îi reuşiseră din plin, aici, la Pârliţi nu a reuşit să ridice decât o casă, atâta tot – şi oful cel mare era că după moartea lui o să se aleagă praful de puţina-i agoniseală. Lipsit de metafizică, Tata miza totul pe lumea asta. Şi-a respectat patronii, i-a slujit cu credinţă, în vechea tradiţie, după obiceiul pămîntului. Va fi auzit şi el cîntece de sirenă patriotice, în Basarabia şi apoi la Slatina, dar nu a răspuns chemării lor, decît că s-a supus legilor de atunci. Nu i-a plăcut ideea de a trăi din vînturarea unor idei politice. Numai Lida a fost legionară, probabil prin contaminare, în mediul ofiţeresc al soţului ei, ceilalţi fraţi Lazu au fost funciarmente apolitici. Au ţinut întotdeauna partea românilor, dar nici urmă de xenofobie în relaţiile cu străinii, lucru explicabil şi prin contextul multietnic din Basarabia. Cărţile nu l-au atras, nici ziarele sau radioul, ca pe unchiul M., de altfel nici pe mama. Îmi dau seama că nu i-am avut în vedere din această perspectivă, probabil mi s-a părut firesc pentru condiţia lor şi a celor din preajmă, într-un sat oltenesc.
Tata, suflet “nelogic”, ar fi vrut ca niciunul dintre copiii lui să nu fi plecat de acasă – deşi el însuşi a zburat din cuib la doar 14 ani… Să revenim cât mai des, să fim mereu împreună, să-i ţinem de urît, să-i dăm curaj. Asta îi şi repetam în ultima vreme: O să fim mereu împreună, nu ne vom despărţi niciodată! Şi o spuneam cu mai multă ardoare decît credincioşii fanatici, care şi ei se îndoiesc, uneori.
Arta? Nu va dispărea decît odată cu omul. Pentru că a apărut odată cu el şi cred că îl defineşte cel mai bine. Unii au spus: munca, viaţa socială, inteligenţa; alţii religia, iubirea, mila… De ce nu l-ar defini arta? Cum vă imaginaţi că ar dispărea literatura? Oamenii nu vor renunţa nicicînd la tentaţia de a scrie despre experienţele lor de viaţă, vor simţi mereu nevoia să se exprime prin desen, prin dans, muzică, să încerce să se apropie de miezul acestui miracol, să rămînă o secundă în plus în preajma lui – să nu fie daţi de-o parte din hora vieţii… E de neoprit nevoia omului de a se pune în legătură cu miracolul vieţii. Şi această nevoie e tot mai aprigă pe măsură ce omul devine mai civilizat, mai cult. Artele vizuale capătă azi o pondere tot mai mare, probabil în mod explicabil, căci imaginea are un impact total asupra individului: prin ochi sufletul soarbe cu două guri şi cu mare lăcomie licoarea dulce-ameţitoare a lumii, - spectacolul ei unic.
Va urma



Cărţile din bibliotecă : George Pruteanu, Radu Petrescu, Cornel Regman, L. Ulici, Sorin Titel, C. Ţoiu.











   







ion lazu - Fotografii de autor...  Toamna de Aur...







3 comentarii:

  1. Prietene, de Ziua Cantemir(esc)ului şi-n Numele Mir-ului,
    vezi ci-i cu pacostea nevederii ăstora :
    pozele noastre... Geloase-ale Voastre?

    Cred că n-au a se teme
    Culai cu Probleme

    RăspundețiȘtergere
  2. E vrăjitorie? Cineva a semnalat că pozele nu sunt vizibile, la mine erau; am constatat că dispăruseră., ca la un semn.. Acum, seara le văd din nou, înşirate una sub alta. Pare că e bine... de-ar rămâne aşa... I.L.

    RăspundețiȘtergere
  3. Din p[cate, nu au rămas!...
    Poate le recopiezi de unde le-ai primit, le ştergi pe astea ce nu se văd şi le mai postezi odată, cu Doamne-ajută!
    Culai

    RăspundețiȘtergere