Scriitorul zilei : Mihail Sabin  http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-mihail-sabin-poezia.html 

Alţi scriitor din Calendar: 
Antioh Cantemir, n. 1709
Liviu Călin, n. 1930


Poezia zilei : Vintilă Horia

Exil

O sabie-nfiptă-ntr-un pământ străin,
Pe-o coastă aspră, ruptă de puhoaie,
Aşteaptă să se spele de venin
O toamnă grea ţesută-n fir de ploaie.

Tremură-n brize trupul de oţel,
Cu-n strop de sânge pe tăişul supt.
O frunză moartă lunecă pe el,
Un vis, cald încă, piere dedesubt.

Cad raze reci din seară pe tăiş,
E un amurg această spadă vie
Iar toamna care latră din frunziş
Se teme să se-arunce în câmpie.

Un braţ, departe, caută mânerul
Care vibrează-n vânturi ca un crin.
Spada-i departe. Sumbru, cavalerul
Îşi sparge pieptu-ntr-un pumnal străin.

(din Poezia românească din exil, Ed. Institutul Cultural Român, 2006)

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

(continuare 26 aprilie 1994) Cînd, arareori, ies la fereastră sau în balcon, îmi dau seama mai lesne cît de tare m-a mutilat vieţuirea într-un astfel de apartament la bloc; întregul meu fel de a percepe lumea este viciat, simţurile mi s-au chircit teribil în truda de a se adapta, tr[irile au fost devastate; mă simt ca într-un chioşc cu geamurile sparte, la o răscruce de bulevarde…

Au aceşti brebenari marele talent să mă tuflească; de data asta cu vestea că pe Ilaşcu îl vor executa pe 9 mai, iar ai noştri nu vor schiţa nici un gest. Zic, strivit: Sunt nişte comandouri la Cluj… El: Ce pregătire militară au ăia? Iar basarabenii înşişi nu ştiu nimic despre Ilaşcu, au să-l lase pradă sigură. Va fi executat în piaţa publică, istericele de rusoaice au să aplaude… Cei doi colegi îmi spun toate astea cu vădit sadism, ca să-mi răsucească pumnalul în rană. Îmi vine să strig: Mă voi arunca eu în faţa gloanţelor!

Nu-l găsesc pe C. Sorescu, nici pe Jean A., în schimb mă văd la şosea cu G. Bălăiţă şi cu dna Fabritius, care, normal, nu-şi aminteşte de mine. Le spun că am locuit în cartier, că lui B. îi scriam la Ateneu dintr-un sobsol de pe Cîmpia Turzii; şi imediat ajungem la discuţia despre Gopo. Care a murit în zilele revoluţiei şi aproape că nu s-a vorbit de el; vine vorba de moartea actorului George Constantin, am asistat la ultima lui premieră, nu m-a prea convins… G. B. zice imediat: S-a consumat pentru acel insucces, a ştiut că nu i-a ieşit; şi nu a avut un prieten care să-l sfătuiască să renunţe. De parcă prietenii te pot convinge să mergi împotriva soartei tale. Zic: Parcă prietenii l-au putut cruţa pe Preda, pe Velea, pe Nichita, pe Hagiu, pe Pucă, pe Mazilescu… Trecem pe lîngă un telefon devastat şi G.B. spune: Riscă vreun şef de poliţie să-l împuşte pe primul care devastează telefoane? Să-l lase acolo toată ziua, să-l vadă lumea, să se ducă vestea că aşa nu se mai poate?! Da, spun eu, asta se poate oriunde, însă nu şi la noi. Ar sări: de ce aţi tras, cîinilor, nu vedeţi că e un biet om căruia îi rămăsese fisa înăuntru. Şi le mai spun: Aici domneşte dezinformarea. Cad de acord. Le povestesc cum cei din Burundi se lasă duşi la împuşcat, fără să crîcnească măcar…(ca în Lotofagii, nu?)

N. Balotă spunea, la lansare, că ar fi găsit un caiet-jurnal de pe la 18 ani şi că acolo scria că vrea să cunoască absolutul. Apoi, zice, n-am făcut decît ce face toată lumea: am relativizat această dorinţă, am ajustat-o la posibilităţi şi condiţii, după oferta vieţii… 

Va urma

 

Cărţile din bibliotecă  : Ion Brad, Gh. Istrate, Ioan Alexandru 

 
ion lazu / Fotografii de vacanţă...  enigmele platanilor