joi, 26 septembrie 2013

Scriitorul zilei; Dumitru M. Ion   http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-dumitru-m-ion-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar
Dan Botta, n. 1907   http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-dan-botta.html
Cleopatra Lorinţiu, n. 1957
Grigore Hagiu, n. 1933   http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-grigore-hagiu-poezia.html
Ion Biberi, m. 1990   http://www.artline.ro/Ion-Biberi-31459-1-n.html
Gellu Naum, m.2001   http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biografia-zilei-gellu-naum-1
Iustin Panţa, m. 2000


Poezia zilei: Alexandru Gregorian (1909-1987) 

În beznă

Nu e lună, n-avem sfeşnic.
Bâjbâim prin noapte veşnic.
Domnul Dumnezeu prea sfântul
N-o fi ştiind că pământul
Zace-n beznă veci de-a valma
De tai negura cu palma?

Măcar doi-trei licurici
Să scânteie şi pe-aici,
Printre oameni, prin măslini,
Pe sub flori, peste ciulini;
Să vezi, barem, un' te-nechini.

12 ianuarie 1981

(din Poezia românească din exil. Ed. ICR, 2006)



Lidia Lazu recită din poezia proprie

 
Citiţi imediat: http://www.napocanews.ro/2013/09/gh-funar-despre-comisia-parlamentara-privind-rosia-montana-si-asasinii-economici.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29  



Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1994
8 iunie 1994 (continuare) Cînd scriu despre mine nu am nicicum sentimentul că mă exhib, că îmi acord o importanţă specială, că vreau să atrag în vreun fel atenţia asupra persoanei mele fizice. Nici vorbă aşadar de narcisism, ba aş spune că am faţă de făptura mea de carne un fel de nepăsare, de ignorare – nimic peste o solidarizare de principiu cu propria persoană şi atît. Treaba lui, lasă că se descurcă el cumva..., cam asta ar vrea să spună atitudinea mea faţă de propriul trup, de care în răstimpuri iau act cu oarecare surprindere. Cînd spun că scriu despre mine însumi, mă refer la atenţia care rămîne mereu aţintită asupra gîndurilor, a felului cum se iscă şi se înlănţuie ideaţia, la senzaţii, la vise etc. Se va admite că de fapt mă interesează ceea ce este general uman; în fond, eu nu sunt decît suportul material al trăirilor mele.
Cât despre notaţiile mele cu privire la cei din preajmă, nu anecdoticul trebuie avut în vedere, el doar vrea să sugereze contextul social; mă interesează la semenii mei performanţele spirituale, dar mai mult decât asta mă preocupă faptele şi spusele lor privite din punct de vedere al moralei. Este bine intenţionat acel actant?, porneşte de la un gând bun sau dimpotrivă, este mânat de imbolduri nedeclarate, ticăloase, nedemne...?
Spune Iisus Christos: Căci eu nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Ioan 12. Veţi admite că scriitorul însuşi se plasează sub aceste două deziderate: a judeca şi a mîntui – el nu doreşte decît îmbunarea omului înainte de celelalte două momente, desigur mai importante.
Pe vremea adolescenţei mele, un liceu era cu atît mai mare cu cît notele erau mai mici. Exigenţa profesorilor era piatra de încercare. Şi să nu uităm: în cele trei clase ale liceului Radu Greceanu se aflau cei mai buni 100 de elevi ai momentului, din tot judeţul Olt.
Din rîvna de a-mi urma profesorii şi a deveni un om ideal, am ajuns doar un ins moral.
Fără să-i fi citit pe marii filosofi, am căzut adesea pe fraze/exprimari de-ale lor. Dovadă că intuiţia mea a funcţionat just, că a existat acurateţea observaţiei, corectitudinea deducţiilor, deci un fond principal, comun oamenilor, la care ei pot ajunge prin mijloace proprii, pe căi personale, precum pe nervurile unei frunze. Aceste plăcute şi încurajatoare confirmări/potriveli sunt de natură să-ţi dea încredere în tine, în lume, într-un limbaj al comunicării mesajului dorit.

Liceu. Înainte de iluminarea iubirii, liceul a fost locul primei iluminări prin iubirea de cărţi care îmi vesteau despre o lume superpusă celei reale şi care pe mine mă interesa mai mult. Îmi va fi dor mereu de adolescenţă, pentru intensitatea cu care gîndeam şi pentru buna credinţă investită în acele visătorii cu ochii deschişi.

E prezumpţios să susţii că ai creat ceva deosebit, pentru o asemenea lucrare nu e deajuns să fii de bună credinţă. Trebuie har, încuviinţare de sus. Ceea ce depinde însă de tine şi asta nu e puţin lucru, e să rămîi în cadrul sistemului de valori, învăţat cu grijă de la cei în care ai avut încredere; şi să nu aluneci în ticăloşie.
Viaţa e generoasă în oferte, nu e sănătos să o abordăm / atacăm toţi din acelaşi loc, de pe aceleaşi poziţii, ca americanii, toţi într-un singur fel. Unii trebuie să vrea altceva de la viaţă decât cariera, competiţia, realizarea socială - şi e bine să li se spună tinerilor că viaţa poate fi abordată şi altfel, că în afară de a fi bogat sau vedetă sau politician sau funcţionar la stat, se mai poate să doreşti a fi un om adevărat.
  Va urma 



Cărţile din bibliotecă: Dan Laurenţiu, Sorin Mărculescu, Dragoş Morărescu.  












   












ion Lazu - Fotografii în amurg...I 







8 comentarii:

  1. Motto: "să ştiţi, anume despre vizibilitate, despre transparenţă, despre comunicare s-a bătut cea mai multă monedă..." (Ion Lazu, apropo de nişte alegeri)
    Postez aici comentariul meu legat (nu numai) de alegerile din această US dezunită-n secţii, respectiv, filiale pe genuri, pe zone, pe..., pe... Nu ascund şi că o fac la tare concurenţă cu Gazda, care-şi împinge bolohanul temerar de sisific . Numai, că eu mai mult chiulesc!... Iară, ce urnesc eu, sunt pietricelele lui Nică, zburdînd hopa-ţopa peste ştioalna Ozanei, ceea cu scalda.
    Prietene şi mare Pan Ionu, eu nu ştiu dacă Societatea, apoi Asociaţiunea şi-n final Uniunea acestor breslaşi (că, trebuie s-o recunoaştem: breslaşi ai presei scrise, remuneraţi ca-vai de capul lor unii - însă, Nu deloc! ) a fost gândită de la începuturi pidosniceşte şi a viat mereu agonic, doar pentru ca vreo cîţiva să trăiască fain de tot de pe cotizanţi şi taxa de timbru şi sinecuri, poate şi donaţii de la mecenaţi statali au particoleri. E bine că s-a "creat" din voinţă omenească şi nu geneză divină, însă e rău că mai toţi "aleşii" s-au crezut şi comportat ca nişte tartori au dumnezei... nu doar, ba poate doar ai - vezi vorba injuratorie.
    Ce-i mai rău, însă, e că - dintr-o asociaţiune aproape sindicală, selectivă, ce se dorea umanitară la scara redusă a condeierilor, echitabilă-n recunoaşterea unor inşi meritorii, ajutorarea unor loviţi de soartă - boli, nenoroc, dezastre -, vizata URniune se mişcă tot mai lent întru interesul de obşte şi tot mai iute se-nvîrte-ntru satisfacerea celor din piramidioanele cică democratic alese, dar şi căpuşelor cu atribute administrative. Care - cele din urmă - au pretins şi li s-a atribuit şi lor "calitatea" de membru şi li s-a permis acces la titlul de Scriitor. Este, ca şi cum slugile unui conac de pe o moşie au primit graţia de a sta la masă şi a se lăfăi în aşternuturile stăpînilor nu doar în lipsa, dar şi-n prezenţa tot mai discretă, ştearsă a acelora. Uite, de aia şi gem la greu conacele scriitoriceşti de aparate birocratice greoaie, împopoţonate cu liote de poeţi, scriitori, dramaturgi, critici doar de formă. Şi care-nvîrt alte afaceri, decît servirea corectă a stăpînilor la care s-au băgat cu şoşele şi cu momele şi cu alte prăjiturele c-un accentuat gust de neturcesc rahat. Gregaritatea (colonială) la care s-a ajuns, mi-aduce aminte de a omizilor. Care, deşi de/din Fluturi (superbe individualităţi!) izvodite, r'ajung să roadă că(l)cînd, pînă rad tot pomul-gazdă; apoi, de la un pom, trec la mai mulţi, la o parcelă, pădure, codri, că te apucă sila şi groaza, de ce lasă-n urmă...
    Ori, Domnia-Ta, alţi cîţiva incurabil de naivi, mai speraţi în ce, de la această dezUniune, care numai a Voastră nu mai e, în restu - a oricăruia... Sunteţi, ai scris negru pe alb, spre 350 de membri doar în a voastră filială, din care nici 50 au venit să voteze, ori să "asiste", avizi de altceva, decît de Conducători Luminaţi.
    Să fiu Bine Înţeles: aici, eu nu-ţi ţin partea, ci Te compătimesc, pentru că - în fond un cuminte, un tenace mustind de competenţe şi de talent - te-a ameţit careva (poate chiar Domnia-Ta) cu gîndul că-i de bonton să candidezi la ceva. Ştiu şi de ce: ca Iniţiativele parţial realizate pe cont propriu, altele nici măcar luate-n considerare de antecesori, să ajungă finalizate odată, pînă nu-i prea tîrziu. Ei, uite că LadyGAga te-a surclasat, numai fiindcă nu doar rrromânului votant îi este frică de schimbare, ci şi cazului social numit scriitor. Eu, chibiţul, întreb doar două: GAga a gîgîit-sîsîit, au ba, pe la securica? ... Dacă, da, ce are-n loc de obraz, de conştiinţă curată, dacă tot trage la foncţii ca musca, dar nu pică (de ex., în lapte!), ci se aşează, se tot aşează, după ce se învîrte(şte) la/din voturi?... Nu răspuns aştept, doar mă retoriceşte mir.
    Promit să nu mă mir şi mai abitir, cînd aceeaşi condukcaci se vor realege din răsaleşi.
    Şi aş mai face eu ceva, să le fie Învăţătură de minte celor care ca oile după berbecu'lu'Panurge se iau...
    Şi, gata, aici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Con-tinui:
      În rest, o notaţie: la fel, inspirată dintr-o propunere laziană. Nu spun că nu-bună. Dar un cîrcotaş fiind eu, mă-ntreb: la ce bun firmele, denumirele votive... S-a schimbat (satul) Haimanale, cînd a juns Caragiale, de ex.? Hordou-ienii şi-au recuperat dreptul de a redeveni Hordou, mi se pare că Tîrlişiua ba, încă. Cestie de eufonie pesemne. Că, una-i să răspunzi că eşti "din (Liviu) Rebreanu" (deşi-i logic, ca naiba!) şi cu totul alta: "mi-s din Tîrlişiua"... Mă bucur că Ipoteştii nu s-au rebotezat Eminescu şi mă deranjează de tot sutele de şcoli, zecile de licee (scuze, poate şi universitate, dar nu ştiu decît de una, cică Hyperion) intitulate Mihai Eminescu... Au devenit ele mai bune calitativ, mai înzestrate material prin atari pompoşenii?
      Ştiu, va replica Domnul şi Prietenul Lazu, propunerea lui era pentru şcoli din localităţi de baştină. Mirarea mea va rămîne aceeaşi, mai ales cînd Ştiu că după planurile saivanelor (ori în locul lor!) s-a "ridicat" covîrşitoarea mulţime a şcolilor rurale. Numai, că porţile au devenit uşi, ferestrele s-au lărgit şi pe alocuri s-au zidit inutile sobe. Iar, la table, la catedre nu slujesc şi nici privesc numai extrase de şeptel. Într-o societate-n care locurile sfinţite de înaintaşi se demolează la cheremul "civilizatorilor" globalizanţi-compresorişti-tăvălugitori-profitori, sunt liniştit că, măcar nu sunt vestit. Că nu mi-ar fi fost "somnul" lin, dacă vreun epigon ar pune pe vreo tinichea cu aspect de firmă oficială numele meu.
      Pentru că, Prietene, cine-i mai îndreptăţit să poarte numele, de exemplu, de G.T. Kirileanu: şcoala ori biblioteca (de o fi!) din Holda-Broşteni; similarele din Vatra Dornei (deşi nu acolo născut, şcolit); unele idem din Tîrgu' Ketrii... Păi, atunci, de ce nu şi Biblioteca regală, unde a fost custode subt trei regi... Şi, din care ultimul (priapicul carolică) l-a alungat, fiindcă n-a consimţit să-l servească şi altfel decît cu cărţi, la "cabinet". Şi-aici mă stăvilesc.
      Final:
      Pentru Bacovia (la Bacău) şi Centenar Maria Tănase (tot acolo), link-uiesc aste, poate s-or afla interesaţi, de ce mai "debitează" aist Culai (vezi comentariile la respectivele semnale culturale):
      http://www.desteptarea.ro/premiile-revistei-ateneu-2013/
      http://www.desteptarea.ro/privighetoarea-carpatilor-la-centenar/
      De nu se albăstreşte, la click, copiaţi şi deschideţi prin motorul de căutare ce-l folosiţi.

      Ștergere
  2. Bădie Culai ot Keatra, Parcă n-aş fi vrut să intru în hăţişul acestor probleme privind Uniunea şi Filialele. De ce a apărut societatea scriitorilor, de ce a devenit altceva sub comunişti (Uniune, cu fonduri babane de la Partid, ca să fie cântat pe deşelate...), de ce acum lucrurile s-au îmbârligat rău di tăt... Eu, cel puţin, nu m-am îndemnat defel să intru în Uniunea comunistă, ci de-abia la 41 de ani, cu patru-cărţi-patru scoase, m-am băgat, mai mult împins de la spate de colegii care mă sâcâiau: Da tu nu eşti? De parcă, fiind, altul aş fi devenit, instantaneu. N-am devenit - iar ei au uitat de ce mă îmboldiseră, mai curând ca să-mi dea peste nas... O Uniune pe-atunci sectantă, fapt e că mari scriitori au murit spre sfârşitul anilor optzeci fără a fi fost reprimiţi în tagmă...
    Acum... acum sunt cam de două ori mai mulţi membri, însă nicidecum mai buni calitativ. Cum spuneam, cantitatea de talent pe naţiuni rămâne Constanta lui Eminescu (multe flori sunt, dar puţine etc) Altceva vreau să spun: am pornit de la o foarte înaltă părere despre ceea ce cată să fie un scriitor - desigur din naivitate dar şi mai mult încă din admiraţie: naiv, vezi-bine, însă nu întratât ca să cred că aş putea schimba eu faţa Uniunii, a scriitorului autohton. Suntem mulţi în USR şi încă foarte mulţi se luptă de decenii să pătrundă... La Bucureşti mai anevoie, anual pătrund 2-3-4, dar şi dispar cu zecile, cu sutele, anual... De ce nu au venit mai mulţi la Alegeri? Pe mulţi nu-i interesează să voteze pe cei ce candidează. Dar cine condidează? Mai nimeni. La Proză AMB nu a avut contracandidat. Avantaje mai nimic, doar că eşti automat în Consiliu. Nu şi remuneraţie. Să fii la cheremul membrilor. Acum câţiva ani, George Cuşnarencu a luptat la baionetă să se aleagă. S-a ales, cu optzeciştii lui. După 4 ani a venit şi a declarat fără jenă: N-am făcut absolut nimic. Asta e situaţia. Şi nici n-a mai dat pe la secţie. Alţii, mulţi nu vin pentru că sunt prea bătrâni, rău bolnavi, morţi de vii. Şi neajutaţi de nimeni. Alţii sunt în străinătate, cunosc zeci de cazuri.Nedelcovici, Ţepeneag, Iulian Neacşu, Sanda Golopenţia, C. Eretescu, mulţi-mulţi alţii . Mă opresc aici. De ce ne-am mira? Sunt din ce în ce mai mulţi scriitori pe mp, fiecare oraş a produs după Decembrie o liotă compactă de condeieri, cenaclişti, publicişti, oameni cu zeci de volume. Ei de ce s-au zbătut? Ca să-şi facă loc în USR. Ca membru, primeşti jumătate de pensie în plus. Dacă ajungi la pensie. De ce nu ieşim din USR? Pentru că acest drept merge numai la membrii de uniune de creaţie: muzică, pictură etc. Nu eşti scriitor doar pentru că ai cărţi, ci numai dacă eşti membru. Eu i-am pus placă lui Ury Benador, nemembru. Lui Kiriţescu, alt notoriu nemembru. Altora. Conducerea nu a obiectat. Ce mirată a fost Marga Barbu, îl ştia pe Eugen al ei dat afară din USR...Ar fi o discuţie şi asta, dar pe cine interesează?!
    Cu drag, Lazu

    RăspundețiȘtergere
  3. În cealaltă privinţă, a Şcolilor cu nume de scriitori, totuşi ideea de la care am plecat e simplă. Şcoala Pituş din satul Sălişte de Bihor, Şcoala Velea, din Cepari de Argeş, şcoala Grigore Hagiu din Tîrgu Bujor sau de unde-o fi elo, etc. Nici eu nu sunt pentru schimbarea toponimicelor, a numelor de localităţi şi a oricăror toponimice. Însă o şcolală primară, dacă poartă numele vreuniu scriitor, pictor, muzician, savant, cărturar etc poate aduce emulaţie. Şi tot aşa cu şcoala secundară, cu liceul. N-am de ce să mă jenez că am terminat şcoala Ionaşcu, apoi liceul radu greceanu din Slatine, chit că el pe-atunci nu era decât LBS, liceul de băieţi Slatina. Pentru că în oraşul capitală de judeţ era şi unul de fete. Ca să mă ţină pe-alde mine departe de ce-mi era mie mai drag... Deci asta propun, nimic sofisticat, ci firesc. Din care Uniunea nu are de pierdut, ci dimpotrivă. Nu ştiu ce are de pierdut Eminescu din simplul fapt că diverse forme de învăţământ îi poartă numele. În Bucureşti, la vreo 50 de licee, unul singur poartă numele Poetului. Personal, am avut o tresărire când am auzit prima dată numele poetului, chiar legat de a sa nebunie...
    Despre proiectul cu Poezia din metrou, iar cred că n-ar fi rău. Dna Elisabeta isanos confirmă că la Paris funcţionează de prin anii 70. Citeşte comentariul Domniei sale, de mai ieri.
    Salve! Lazu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iubite, nu doar de mine, Prietin!
      Nu spun că nu ai avea parcela domniei-tale de Dreptate - Doamne, feri-mă de părelnicii de tipul "cu mine, ori împotriva-mi!"!!!...
      Eu, dimpotrivă, îţi dau Dreptate şi te admir mai ceva ca Sancho pe Hidalgo: Sincer, în tot Tot Timpul de cînd ne ştim, iar nu (iar, Doamne, feri!) doar la final...
      Măcar, de ar fi, ca Domnia-Ta, un sfert de membri-n fiece filială, că alta era "faţa" US-n astă nefericită Ţară, de tot... "neamul nevoii"!

      Cauţi "motivate" pentru absenţi... Cei din străinătate, cei invalizi trebuiau să-şi delege prin procură inatacabilă reprezentatul care, la votare, să aibă dreptul legal de a vota şi-n numele absentului motivat - Asta e simplu şi clar ca Bună-Ziua!... De ce nu s-a vrut, deşi tam-tamul s-a pornit chiar din primăvară?
      Nu-mi spui de ce o "pătată" te-a întrecut, dar eu ştiu de ce!...
      Că, Şi de Aceea, eu nu mai particip la nici o votare civică: pentru că, ce relevanţă să aibă votul meu, într-o comilitonie prearanjată?... Decît, doar, ca să le validez şi eu Frauda prin de pomana participare?... Păi, la doar 50 de votanţi, din 350, ce mai "cvorum" s-a atins?... Ori, pesemne, în Urniune se poate vota doar cu unul, plus Famelia şi tot se cheamă că eşti ales...
      Asta-i una.
      Ailaltă, e cu poezia prin metroul parigot, încă de prin anii...'70. Spre-a mea Ruşinică, prin anii ce-au debutat cu marile Inundaţii, au fulminat cu secete şi cutremure plus "tezele" şi au rupt stăvilarele la Neruşinea propagandei, Instituţionalizată, eu abia schimbam macazul dinspre o meserie, spre alta. Aşa am chicat eu din mlaştina cheferistă-n puţu'nvăţămîntului. Mai mult noroc pe copiii/elevii mei, decît pe mine!
      Însă, ştiaţi - la inundaţii, la desecări, la Cutremure - cîţi buldozerişti şi tractorişti că civili, că militari, au dezertat de la "decolmatarea" localităţilor, riscînd puşcăria; ce li se părea mai suportabilă, decît putoarea exhalată de mîlul plin de cadavre de toate provenienţele?... Din cei rămaşi, mai ştiţi cîţi au luat/dat-o cît pe băutură, cît pe arătură?... Nu cumva, şi dintre-a'lor atari progenituri s-au ales "generaţiile" că '90, 2000 ori şi mai responsabile de halul în care am fost aduşi noi, cu toţii?... Întreb, dar mi-am şi dat replica.

      Deci, nu-nainte, ci imediat după loviluţie, cu chiu-vai, am ajuns în 1993 şi-n FRANŢA, graţie unor deosebiţi oameni!... Altceva, decît cerşetorii români ce se purtau mai obraznic decît în ţară, ca şi de cloşarzii lor care te tratau cu-o dispreţuitoare silă, de nu vedeau că te apleci smerit să le depui cel puţin 10 (zece!) franci-tribut că treci prin faţa lor, de cîţiva ţigani lăutari, dar şi mai puţini demni de toată admiraţia Muzicanţi, Şansonetişti, Muzicieni cu adevărat Clasici, eu nu am Văzut nici o Poezie prin cîte subterane şi metrouri umblai, inclusiv futuristul Meteor.
      Vă spune asta celcare a avut un şoc negativissim şi cînd în post-2000, asumîndu-şi pe cont propriu un circuit al bibliotecilor publice din buricul Parisului, din 17 propuse, nu i s-au oferit decît... 7 ori, hai 9 (şapte - nouă). Iar cele mai umane - numai cele din "La Mairie du Louvre" şi din Île Saint-Louis". În rest, multele, vechi sau noi, dar cu ştaif, m-au tratat fie ca pe un şpion, fie ca pe un pardon în ploaie, Şi, totuşi, aveam o Legitimaţie de bibliotecar!... Din păcate, nu doar din România, dar şi fără de nici o Funcţie ori Delegaţie... Deci, am găsit ce mi-a trebuit şi-am învăţat tot cea ştiam de "acasă": ai grade /autoritate/, ai parte!... Nuuu, NU!!!
      Scuze, nu mai recidivez!
      Culai

      Ștergere
  4. Draga Domnule Culai,
    Nu de anii 70 era vorba in comentariul meu, ci de 1995! In anii 70 nici la biblioteca franceza din Bucuresti nu puteai sa ai acces, dara-mi-te sa ajungi la Paris! Imi pare rau ca Domnia Ta nu ai vazut la Paris poeziile afisate in statiile de metrou si chiar in vagoane, unde se puteau citi unele mai scurte, haiku-uri sau catrene; e o pierdere si pentru Dvs, si pentru Paris. In statia MADELEINE era LA COLOMBE POIGNARDEE a lui Apollinaire etc etc. Cand am venit de-acolo, am planuit chiar ceea ce doreste acum D-l Lazu sa faca, adica sa ilustreze si statiile noastre de metrou cu poezii, dar poate ca atunci era cam devreme, Acum, cred ca ar fi timpul sa se faca si asa ceva, lumea s-a mai civilizat.
    In privinta staif-ului frantuzesc, asta e hiba lor nationala, se cred coborati cu harzobul din cer, dar la purtarea de care vorbiti cred ca contribuit si propaganda negativa pe care ne-o facem singuri peste hotare...
    Va doresc sa mai mergeti o data cel putin si sa-mi spuneti si mie daca metroul lor mai este poetic ori si-a pierdut sarmul...
    Elisabeta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Dna Elisabeta isanos confirmă că [poezia-n metrou] la Paris funcţionează de prin anii 70." (Ion Lazu, mai sus)
      Deci, Dragă mie de tot Doamnă, şi-a băgat Prietenul Ionu codiţa-ntre noi!... Dar, nu numai!... Că,
      "Parigot" de tranziţie, eu am fost începînd cu 1993, mai precis, verile mai că pustii de parizieni, dar debordînd de "turişti" din: 1993, 1994, 1996 (cînd le-a căzut faţa unor... frînci cînd au aflat că "aniversez" la ei o juma'de secol, deşi eram slab ca ţîrul de la ani 36), 2001, 2004 şi-atît. De atunci, şi datorită umilinţelor xenofobe, dar şi indispoziţiei pecuniare accentuate, i-am cedat Ninei plăcerea "ieşirilor" din ţară, aproape anuale şi-ntr-o vastă pieptănare a Europei, prin InterRail cu preponderenţă, dar şi Via Air.

      Veţi realiza, deci, că am/avem nu numai francofilia-n sînge, dar şi Un veritabil Mal de Paris: Nina (n. la Negreşti-Neamţ) părea născută Acolo, într-atît cunoscînd în ansamblu Parisul, cît nici un parigot de cartier nu ar fi întrecut-o; eu, mai gură-cască, am preferat nu atîta muzeeele cu ştaif şi pe mulţi bani, cît caldarîmul, cheiurile şi bibliotecile "loco".
      O pereche trăsnită, ce mai!... Din care, cea mai rea jumătate a cedat partea de economii (la sînge!), doar pentru ca A mai bună jumătate din monOameni, să-şi poată încărca de la sursă bateriile francofile.
      Să fiu iertat: nici în 2004 (la ultima mea ieşire), eu nu am văzut Parisul gemînd, suspinînd poetic, pe nicăieri. Doar "tîrguri" şi "şuşe" kult, cu care apoi ne-au îmbîcsit şi ICRiştii cultura ţării. Penibil, sinistru să-i vezi pe autori, creatori, pe la tarabe ca zarzavagiii, vechituriştii, cu proprii creaţii, publicitîndu-şi-le mai rău ca precupeţii la piaţa cu program fix 9-12!... Apoi, bouffe, siestă, neant. Nu mai spun de concertele, spectacolele prin tot felul de "locuri", unde intrarea e gratuită, dar ieşirea plătibilă. Iar, de nu ai cu ce, nu-i aşa că te faci de kkt şi-a doua oară nu-ţi mai arde să te laşi "atras"?

      Cu Meteor-ul (un lung vierme sinistru, dar automat-izat, lustruit, cu staţii-muzee tot pe-atîtea, cîte opriri; dar în a cărui burtă te simţi mai rău ca Iona-n pîntecele cald, totuşi, al kitului) am "fost" numai de 2 ori dus-întors: Gare Saint-Lazare - Bnf (nu mai ştiu ce Pont : http://fr.wikipedia.org/wiki/Ligne_14_du_m%C3%A9tro_de_Paris). De fiecare dată, aceeaşi impresie netarată de Făcătură cu Ştaif, lipsită de orice Omenesc. Iată, de ce, pînă şi-n Bucureşti, prefer transportul "de suprafaţă" celuia cîrtiţesc.

      Şi, ca o consolare, nici Bruxelles-ul nu sta/stătea mai bine. Acolo, orice manifestare cult se aranjează dinainte prin cotizări pecuniare, pe lîngă partea ta de partcipare artistică. Iar în reviste, nu publici, decît dacă plăteşti în avans "spaţiul"... Aia, zic şi eu "economie de piaţă culturală". Noroc de ai mei prieteni Maite, Moise), dacă am apărut, cu ce am apărut, pe unde am apărut!...
      Culai

      Ștergere
  5. Repet ce am spus, eu am fost in 1995 la Paris, nu stiu ce era acolo in anii 70.
    Probabil ca in 1994 nu era inca pavoazat cu poezii.
    Elisabeta

    RăspundețiȘtergere