Scriitorul zilei: Dan Laurenţiu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-dan-laurentiu-poezia.html
Lidia în recital
acropole 1:
acropole 2:
Poezia zilei: Doru Moţoc
O pagină de jurnal, 1994
Cărţile prietenilor mei
ion lazu / Fotografii de vacanţă...
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-dan-laurentiu-poezia.html
Lidia în recital
acropole 2:
Scrisoare
Va veni o zi, sunt aproape sigur
de asta,
când, în adâncul inimii tale,vor învia
toate :
acel râu preacurat, lunecând peste
vasta
împărăţie a florilor imaculate,
acei nori, parcă rupţi dintr-un vis de
Magritte,
lunecând istoviţi peste bolta
înaltă
abia vălurindu-şi albastrul vrăjit,
apa, risipindu-şi făptura peste lespedea caldă…
Iar în tainica după-amiază fierbinte,
uitaţi printre ierburi unduind
visătoare –
doar noi doi, privindu-ne fără cuvinte,
într-un timp fără timp, ca nişte
şopârle la soare…
Şi apoi toate-acele pierdute
poveşti :
seara din cabana ascunsă sub
munte,
ninsoarea – explozie albă
prăvălită-n fereşti -,
blues-ul, distilând timpul în vrăjite
secunde,
ori amurgul în care mă-ntrebam de
ce taci
şi pe unde colindă visele tale,
lângă lacul cu abia-îngânatul cor
de brotaci,
ritmându-ne clipa-n cadenţe egale,
sau cealaltă-nserare, sub
caişii-nfloriţi,
frenezia cu care ne-mbrăţişam în
neştire,
cu sufletele parcă fluide, uimiţi
de-atâta celestă, fără-de-margini
iubire…
Cum să pierzi toate astea ? Ar
fi ca şi cum
ţi-ai uita-nvăpăierea propriului
sânge.
Numai că, atunci, amintirea va
avea chip de scrum.
Şi, singură, rezemată de
noapte,vei plânge…
O pagină de jurnal, 1994
4 ian. 94. Toată lumea îmi spune că m-a
văzut la TVR. Încă zece cărţi dacă publicam, niciunul dintre amici n-ar fi dat
un semn, dar aşa… dintr-odată toţi îşi aduc aminte că ne cunoaştem, că....
Mediatizarea, puah! Instinctiv, nu am investit niciodată spre a mă pune
favorabil în pagină.
Pe 2 ianuarie
mă duc la Jean A. şi n-o găsesc decît pe Lia, îi dau cartea Lidiei. Apoi mă văd
cu Pan I. Aflat într-o criză colitică. E vânăt la faţă şi îşi adună greu
exprimările. Ne plimbăm pe lîngă blocul
lui, îmi spune că trebuie să plece la Malovăţ. După ce ne despărţim,
apare Dan Laurenţiu şi schimbăm cîteva urări de An Nou. Mergea în vizită la
Gabriela Negreanu. Călătoria de seară.
Lumea vuieşte
de proteste pentru atacul murdar la adresa Regelui; de indignare pentru
programul de Revelion al dlui Everac, o porcărie sinistră!; de scîrbă pentru
furtul de la vila lui Ion Raţiu.
5 ian.94. Colega are o criză de plîns
cînd S. îi cere să traducă din engleză nişte explicaţii cam încîlcite. Zice: Nu
te pot urmări dacă te gîgîi. Întîi gîndeşte-te şi apoi spune-mi curgător. Îi
dau n exemple de oameni foarte valoroşi
dar care au o încetineală în alegerea exprimării celei mai adecvate. Paler,
Barbu, Sorin D., Bernea etc. Şi conchid: Numai nebunii vorbesc fluent, nu le
pasă că nu sunt la obiect, că nu spun ce-şi propuseseră, ei te îneacă în
torente de vorbe… Tot ea: Nu mai am aproape nimic în comun cu fiica mea; ce-ar
fi să mă ataşez de fata lui Onu?
7 ian. 94. Atîta energie risipită,
gesturi fără număr, încât traiul zilei devine redundant, obositor… Atunci,
mâzgăleşti o frază, două – ca măcar un fragmenţel din zi să pară coerent.
Nobilis – om
remarcabil (în latină).
Angela le-a
zis-o bătrînilor ei: Voi nu aţi avut părinţi de îngrijit, nu ştiţi ce
înseamnă. :i/mi spune c[ nici nu au gustat din porc,
l-au dat pe tot părinţilor, să nu se plîngă că nu au.
Urît mai
trăiţi, domnilor! le-o trînti în faţă A. P. Cehov. Da, el avea alte exigenţe, la
care târgoveţii nici nu visau măcar.
Va urma
Va urma
Cărţile prietenilor mei
ion lazu / Fotografii de vacanţă...
 |
| Lulu Iordan-Constantinescu, Claudia Voiculescu, Lidia Lazu, încadrând portretele Ion şi Mariana Dumitrescu. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu