luni, 19 august 2013

Scriitorul zilei: Dumitru Radu Popescu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/08/scriitorul-zilei-dumitru-radu-popescu.html

Poezia zilei


Lidia în recital...

http://youtu.be/2lvOq6KE0DA

 http://youtu.be/WkHcpDjY20I

 
ion lazu - O pagină de Jurnal, 1994
(29 ianuarie, continuare) Alt aspect: colegii mei faţă cu articolele pe care le public. Liviu: L-am citit, da, şi mi l-am însuşit. Horia: E bun, are şi literatură, eseistică…Angela: Bine scris şi duios, dar mă întreb: Cui foloseşte? Că s-a uitat atentă în Rom. Lit. şi crede că nu are cititori, ştiri ce se dau şi la TV, altădată revista asta era o sursă importantă de informare culturală, acum însă… Despre dirijismul comunist nu pare să aibă ştiinţă.
Tot ieri le spuneam: Naţia noastră, pe care o blamaţi, nu e mai rea ca altele, dar această naţiune amărâtă cum e ea ne justifică în faţa Omenirii căci ea dă, la fiecare generaţie, măcar trei patru personalităţi importante pentru omenire, exemplare. În această idee restul populaţiei poate să nu fie decît îngrăşămîntul biologic al lanului. Nu le-a căzut bine această afirmaţie a mea. Îi scotea din cauză, ca indivizi…
Citeşte articolul şi Gică M. şi spre surprinderea mea nu zice nimic. Îl întreb şi răspunde scurt că i-a plăcut. Nu vrea să şi-i pună în cap? Ceva se întîmplă cu amicii mei, nu suntem sinceri decît pe porţiuni. Deci nu suntem nici liberi, aşa cum s-ar cuveni.
Le mai spun colegilor: Nu sunt pregătit pentru o altă viaţă, pentru afaceri, de pildă, însă eu niciodată nu am visat la altă viaţă, pentru simplul motiv că asta e viaţa pe care mi-am dorit-o şi în care pot fi fericit. Să muncesc pentru a-mi cîştiga existenţa şi să-mi rămînă ceva timp pentru buchiselile mele. Cer prea mult? Nu vreau în ruptul capului să fiu milionar, cu tot binele şi răul care decurg din asta.
Am pierdut jumătate de oră cu curăţatul încălţărilor. De-ar fi fost ca pe vremuri, treaba asta i-ar fi revenit vreunei slugi, eu aş fi stat în salon, la discuţii. Nici un cîştig într-asta, căci cînd discut nu cîştig idei, ci le pierd pe ale mele. Pe cînd aşa, singur la baie, îmi vin fel de fel de idei neaşteptate, nesperate, uimitoare chiar…
Bucuria de a-i avea în casa mea pe Eliade, Noica, Ţuţea, Vulcănescu, Nae Ionescu, Ion Ioanid, chiar şi pe Cioran. Îmi e greu să înţeleg cum am putut trăi şi respira fără ei. Am acum în rafturi cărţile lor, le citesc, le las deoparte, le reiau, mă aflu cu ele într-o relaţie de iubire, am cu ele o comuniune vitală pentru spiritul meu. Asta mi-e de ajuns ca să pot suporta cu înseninare aceste vremuri triste. Poate dacă le-aş fi avut pe vremea dictaturii, atunci chiar nu mi-ar fi păsat deloc de comunişti. Fire de evazionist? Dar se pare că politrucii au simţit asta şi au ţinut cu dinţii ca noi să nu avem la îndemînă aceste cărţi de căpătîi. Or, colegii mei nu au dus lipsa acestor cărţi; nu le citesc nici acum.
Sigur, dinspre societatea de consum primim semnale alarmante, unele înspăimîntătoare chiar. Ce vor aceşti tineri, unde îi va duce superficialitatea, nerăbdarea, nesaţiul simţurilor, violenţa, sfidarea? Agresivitatea, sexualitatea, egoismul, orbirea, exhibiţionismul. Ce va fi mîine?
Cad cele două idei: Anti-Pleşu şi Anti-Nedelcovici, pentru că la o lectură atentă şi calmă, fără parti-pris, ambii au totuşi dreptate, chiar dacă nu în toate afirmaţiile.
N-ar merita o cărţulie-bijuterie precum Bucuriile simple a lui Noica să fie tradusă în franceză, în spaniolă, în italiană, chiar şi în germană? Ce face Fundaţia culturală română?
Va urma


Cărţile din bibliotecă 





ion lazu - Fotografii de vacanţă...





3 comentarii:

  1. Scene exterioare şi interioare familiare... Decis fapt, Oamenii Aceştia nu (ne) ascund Nimic din ce-i Omenesc.
    Cînd Lidia bucătăreşte, gîndurile-i zboară şi din cînd în cînd se-aşeză fluture pe un petic de coală, pe care-o înfloresc liric.
    Cînd Ionu freacă podele sau lustruieşte papuci, gîndurile sale croieşte noi planuri cultural-literare.

    Cînd eu fac vreo ceva, gîndurile mele se restrîng la ce fac; că, de cum încearcă să tragă chiulul, ce fac zob se face, ca-n povestioara cu ţărăncuţa şi ouăle ce le ducea-n paneraş, pe cap, la tîrg... De bucuroasă că o să se-ntoarcă acasă cu gologănaşi, a început să sară-ntr-un picior, iar finalul s-a lăsat cu ouă sparte. Eu nu pot fi decît al unei singure trebi, chiar dacă proaste. Fiecare cum l-a înzestrat Natura.

    Derepeul, derapat în bunic, uită seninl derapajele din restul existenţei sale. Cîţi ca el..., familişti cu mască umană şi suflet pe dos.

    Mai că nu simt nevoia RoLit. Ce e de spus despre om şi cultură în ziua de azi-ieri, aflu de la cea mai sinceră sursă: blogul lazian, prea modest titulat.
    Sînziana Batişte - o expresie lirică de o gingaşă putere, ca a florilor care din sămînţă mică, din firav lăstar, ajung la o formă a perfecţiunii pe care numai natura proprie le-o conferă.
    În utimul anotimp, Blogul acesta se lăsă cu voluptate dominat de Trei Muze. Har Domnului, Prince Ionou, ştie de cine să se înconjoare!

    Culai Vi. Zitatoru

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corectez: Cînd Ionu freacă podele sau lustruieşte papuci, ÎN gîndurile sale croieşte noi planuri cultural-literare.

      Ștergere
  2. Aşa grăit-a Culaiul pietrean, spre liniştirea noastră sufletească... Just, la obierct şi cu mare părtundere.
    Şi da, cum bine ai observat, ÎN TOIUL MUNCII ÎMI VIN IDEILE CELE MAI MĂNOASE - PROBABIL PENTRU BUNUL MOTIV CĂ ACELE GÂNDURI "VIN DE LA SINE", CUM GLĂSUIA aRGHEZI AL NOSTRU. O VALORIZARE A ACESTEI CONSTATĂRI ESTE CAPITOLUL "MAMA SPALĂ", DIN VENETICII. Dar de fapt cam toată cartea este scrisă în acest registru, adică nu prestabilind eu ce-ar fi de afirmat, ci lăsând ca lucrurile să se aleagă de la sine, să se decanteze din tulbureala vieţii...Asta fiind ideea de bază. Cealaltă fiind că de la o idee adevărată, nescornită, se trece în mod firesc la altă idee, din acelaşi domeniu. Faptele se leagă şi ele, când se leagă ideile. Evocând nişte scriitori, am ajuns la ideea plăcilor; punînd plăcile, am ajuns la constatarea că mulţi dintre scriitorii în cauză făcuseră puşcărie politică. Şi tot aşa... spre lauda Ideii.
    Cu drag, Lazu

    RăspundețiȘtergere