sâmbătă, 27 iulie 2013

Scriitorul zilei: Pan Izverna 
  

 













































Prezentare preluată din Crispedia.ro, cu completări (I.L.):

Pan Izverna (pseudonim al lui Pantelie Tărăbâc; 27 iulie 1937, Malovăţ, judeţul Mehedinţi) este un poet, prozator, eseist, editor şi traducător. Este fiul Mariei (născută Hurduc), moaşă, şi al lui Alexandru Tărăbâc, învăţător. A urmat şcoala primară în comuna natală (1943-1947) şi Liceul „Traian" din Turnu Severin (1947-1954). Absolvind Facultatea de Medicină din Bucureşti (1961), a profesat medicina generală şi pediatria în mai multe localităţi din judeţele Bacău, Călăraşi, Constanţa şi Prahova până în 1975, când a renunţat, dedicându-se activităţii literare. Începând din 1965 a publicat proze în „Luceafărul", iar „România literară" l-a lansat în 1969 ca poet. Prima lui carte, Arhipelag de noapte, apare în 1971. A realizat numeroase traduceri, majoritatea în colaborare cu Mioara Izverna, soţia sa, dar şi cu fiica sa irina  Izverna-Tărăbac, din Aloysius Bertrand, Chateaubriand, Buffon, Theophile Gautier, Gustave Flaubert, Frederic Masson, Victor Hugo, Henry Murger, Fr. Holderlin, Stefan George, Sully Prudhomme, Emilly Dikinson, Ana de Noailles, Jules Superville, Ady Endre, Jozsef Atilla, Ted Hughes etc.

Ca poet şi prozator, Izverna se distinge prin marea disponibilitate de a parcurge mai multe registre lirice şi epice, abordând variate modalităţi compoziţionale. Poezia lui, gravă, profundă, face deseori apel la fabulos şi mitologic. Dacă în Arhipelag de noapte (1971) poetul se caută pe sine cu o vibraţie sentimentală reţinută, în Cuaternar (1972) personalitatea lui se manifestă original, într-o tonalitate sobră, prin „evocarea" unor stări dintr-o existenţă primordială.

Izverna se dovedeşte un desăvârşit continuator în contemporaneitate al lui Al. Macedonski prin tehnica şi rafinamentul rondelului, cele două volume de poeme compuse în această dificilă formă fixă, Rondelul tainelor (1974) şi Rondelurile (1983), fiind realizate impecabil. Frecvente sunt aici pendulările între faustic şi teluric, ca şi incursiunile exotice, cu imagini din Orient (Rondelul din Baalbek, Rondelul apei din Islam), însă ponderea o deţin simbolurile din mitologie, personaje precum Neptun, Pan, Orfeu, Narcis. Rondelurile din ciclul Orfice se disting prin viziunea modernă pe care o proiectează asupra ipostazierii poetului şi a condiţiei lui.

Poemele din volumul Anamnesis (1986), pedalând pe discrete acorduri bacoviene, sunt construite în jurul unor rememorări şi trăiri revolute. Între ele, ciclul Cronica nopţilor şi a anotimpurilor se evidenţiază prin peisajele autumnale, desfăşurate într-o fastuoasă, rafinată paletă cromatică. Prozele reunite în volumul Bătrânul anticar (1991) îmbină ingenios referinţe livreşti şi elemente de limbaj curent, trimiteri mitologice şi termeni de argou, articulând perioade de o savuroasă amplitudine poematică, în care răzbat ecouri pitoreşti şi exotice din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale, precum în Cronica scurtă a unei expediţii uriaşe. Prozele au în genere, ca ax ordonator, o metaforă sau un simbol.

Unele proze ilustrează tema vanitas vanitatum, demonstrând prin trama narativă zădărnicia eforturilor omeneşti pe drumul spinos al împlinirii unui vis, a unui ideal, în altele (Omul şi nisipul, Bătrânul anticar, În hrubă, Trenul de dimineaţă), cu toate că accentul cade pe fantazarea onirică şi pe halucinaţia controlată, naraţiunea este atât de sigur implicată în acţiune şi real încât hotarul dintre firesc şi straniu devine difuz. De o cu totul altă factură sunt prozele din ciclul Vârsta de bronz, evocând personaje şi întâmplări din mitologia greacă, cu o discretă intenţie ironică, moralizatoare.

Opera literară

Arhipelag de noapte, Bucureşti, 1971; reeditare, Iaşi 2012;
Cuaternar, Bucureşti, 1972; reeditare, Iaşi, 2012;
Rondelul tainelor, Bucureşti, 1974; reeditare, Iaşi, 2012;
Rondelurile, Bucureşti, 1983; reeditare, Iaşi, 2012;
Anamnesis, Bucureşti, 1986; reeditare, Iaşi, 2012;
Bătrânul anticar, Bucureşti, 1991; reeditare, Iaşi, 2012;
Epifaniile poetului şi ale poeziei, Bucureşti, 2000; reeditare, Iaşi, 2012;
. Fatum, Iaşi, 2010;
. Rondelurile singurătăţii, Iaşi, 2011;
. Anotimpuri. Lumi îngropate, Iaşi, 2012;
. Rondeluri în amurg, Iaşi, 2012;
. Catrene şi rondeluri vechi şi nouă, Iaşi, 2012;
. Vegheri târzii, Iaşi, 2013;
* Reeditările sunt revăzute şi adăugite.

Traduceri

• Aloysius Bertrand, Gaspard de la Nuit, Bucureşti, 1977 (în colaborare cu Irina Mavrodin); Chateaubriand, Călătorii, Bucureşti, 1978;
• Buffon, Pagini din „Istoria naturală", Bucureşti, 1981, Istoria naturală, Bucureşti, 1984 (în colaborare cu Mioara Izverna);
• Theophile Gautier, Călătorie în Italia, Bucureşti, 1983 (în colaborare cu Mioara Izverna), Călătorie în Spania, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Mioara Izverna);
Istoria romantismului. Amintiri romantice şi portrete, Bucureşti, 1990 (în colaborare cu Mioara Izverna);
• Fustei De Coulanges, Cetatea antică, I-II, prefaţă de Radu Florescu, Bucureşti, 1984 (în colaborare cu Mioara Izverna);
• Gustave Flaubert, Jurnal de călătorie. Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Mioara Izverna);
• Vladislav Folkierski, Între clasicism şi romantism, Bucureşti, 1987 (în colaborare cu Mioara Izverna);
• Gustave Glotz, Cetatea greacă, Bucureşti, 1990;
• Frederic Masson, Napoleon şi iubirea, Bucureşti, 1991 (în colaborare cu Mioara Izverna);
• Alexis Carrel, Rugăciunea, Bucureşti, 1996.
. Roger Bouissou: Istoria medicinii, Irina şi Pan Izverna, 2011;
. Afinităţi elective, tălmăciri, 2011;


Poezia zilei: Pan Izverna 

Peştera

Atât de departe iubito în peştera mea
îţi pierd glasul printre amăgitoare gheţuri
Eu te-am chemat şi acum nefiresc mă aud
printre dense hipnotice muzici
Îndelung aplecându-mi mâna
fără nici o chemare
geniului tău îi este ger şi teamă
şi de la un timp umbrit e de moarte
Sunt numai gheţuri şi umbre
şi alte umbre şi iarăşi gheţuri
mult semănând...
Fără vreun reazem aştepţi
pe îngusta galerie
şi somnul tău e noapte îngheţată
şi visul tău e umbră în prăpastie.  
 
(din Cuaternar,  ed. Cartea românească, 1972)


Rondel

Eterne-s doar cele divine
O nu stihurile-aceste
Ce-adună ca un mărăcine
Buruienile celeste


Vânturi bat aspre coline
Măturând vremuri funeste
Eterne-s doar cele divine
Şi nu stihurile-aceste


Pulberi de-aur şi neghine
Se-nfrăţesc ca-ntr-o poveste
Altă lume-i sub lumine -
Dincolo de ea o veste

Eterne-s doar cele divine.

(din Rondeluri în amurg, Ed. Timpul, Iaşi, 2011)



  ion lazu, Pagină de Jurnal, 1993 
Victor Stanciu din Straja, jud. Alba. Născut 1910, nu mai coseşte de anul ăsta. Eu lucrez pe-acasă, le-a spus copiilor, mutaţi la oraş; voi dacă aveţi nevoie de ceva, să veniţi să daţi cu sapa. Dudul dulce alb din curte. O vacă bălţată, nu dă decît 2-3 litri pe zi. 18 găini, mulţi pui cumpăraţi. Biletul de autobuz costă 70 lei, ajunge doar pînă la Hăpria, mai rămîn 4 km de urcat la deal. Nu bea apă toată ziua, ia o glajă de vin la cosit, la sapă. A luptat în Caucaz, la Biskaia, la Kerci. Un singur om a împuşcat, un ofiţer rus, îi secera nemilos pe ai noştri cu puşca mitralieră, i-a venit din aproape, la 10-15 m, a ochit şi a tras, l-a lovit drept în piept, a zburat haina de pe el. După asta V.S. a luat-o la fugă prin pădure, a tot fugit de la 8 dimineaţa pînă seara, e de mirare că nu l-au prins. Are în camera mare, unde m-a găzduit, trei icoane pe sticlă, iar dincolo, la foc, un brîu de blide vechi. Umblă ţiganii, zice, le cumpără, ştiu ei ce fac!
La el au stat mulţi oameni în trecere, de la el oricine ia apă din fîntînă, are vecini tirani. E secetă, au secat fîntînile. Ziua la muncit cu toţi, la colectivă, noaptea la furat, ştia de unde să ia. Să nu fure cei ce n-au lucrat. Asta nu! Să-i scriu.
Cel care e fericit iese din timp, uită şirul faptelor; poate şi eu am uitat, tot ce a fost pînă la ruptură.
Angela şi toţi cei care au ignorat faptul că socialismul se clădea pe minciună şi crimă, măcar s-au putut iluziona, au trăit din plin micile şi marile lor bucurii omeneşti – acum ei resping organic ideea că totul a fost o înşelătorie la scară istorică.
Devenisem ceea ce voisem dintotdeauna, în teorie: liber. Liber şi de iubire. Dar speriat de pustiul acestei libertăţi inutile.
1 martie. Ruptura îmi pare chiar mie o poveste din alte vremi, poate pentru că nu-mi amintesc detalii ce ţin de modă, de conjunctura politică – doar atît: că, studenţi din provincie fiind, oploşiţi la nişte cămine ca vai de lume, în primul rând prea mari, inadecvate, în case naţionalizate, în foste şcoli..., ci noi, tineri cu obraz, încercam să rămînem decenţi, deşi eram aşa de săraci, jenant de săraci – iar bravada noastră era chiar asta: să ne purtăm de parcă n-am fi aflat că există pe lume eleganţă, confort, traiul cel bun. De aceea îmi şi pare o poveste din afara timpului, cu doar atît de puţine detalii cîte sunt strict necesare ca povestea să poată exista. Şi mai ales, mai ales!, sustragerea idilei noastre din marasmul comunist, al civilizaţiei schiloditoare.
va urma
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)


Cărţile prietenilor mei: Pan Izverna 





































ion lazu, Fotografii de vacanţă: Alergând după Norul de aur... 





























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu