luni, 17 iunie 2013

Scriitorul zilei: Victor Papilian
http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/scriitorul-zilei-victor-papilian.html

Poezia zilei
Gheorghe Pituţ

Însuşi zeul
    La steaua care-a răsărit...

Tu eşti pentru eternitate
Fiindcă tu eşti însuşi zeul
Care a dus şi duce greul
Imens şi-adevărat în spate

Poporul are-n veci dreptate
Când îşi ridică-n cer Arheul
Precum îşi poartă-n creier Eul
Ca prima lui necesitate.

Eu ţi-aş fi fost o viaţă slugă
Venit din neguri şi din rugă
Şi te-aşezam cum ai dorit

Sub lună chiar pe buza mării
Ca pe-naintemergătorii
Prin mitul cel nemărginit.

 
 Mărţişor

Acolo unde doarme domnul
poeziei noastre-apropiate
lumina stă ca o dreptate
păzindu-i ţarina şi somnul.

Numai bolnavii din cetate
pompează-n aer cloroformul
ca să vedem mai mult informul
nu mierea limbii inspirate.

Noi însă care ştim cum glia
s-a preasfinţit de oseminte
gândim şi azi ca mai-nainte

de-a fi citit Filocalia
că robul vieţii din cuvinte
e cununat cu veşnicia.

Mihai Eminescu - Frumoasa fără corp, fragment - recită Lidia Lazu, Casa memorială Eminescu, Iaşi-Copou, 15 iunie 2009.


http://youtu.be/cdxoTgcR37o


Pagini de jurnal, 1993

În prima noapte dorm în camera de la drum, după ce mă uit prin cartea lui Al. Rosseti. Dimineaţa intru la ai mei şi îl întreb pe tata:
- Ia spune, cc-ai visat?
- Ca niciodată, îmi aduc foarte bine aminte, am visat că aveam un cal. Ies afară şi văd că a plecat. M-am luat după urmele lui, ieşise din curte, o luase pe drum. L-am căutat, am ajuns într-un cîmp cu bălţi şi noroaie, calul se înglodase, l-am prins de ham şi l–am tras de acolo. Vorbeam cu el: De ce ai plecat? Ce e cu tine? Şi calul îmi răspundea, de fiecare dată… Povestea cu primarul Clemente Sîrghi, cu care a venit cu căruţele; s-a instalat la Făurei, un timp au corespondat. Cum a aflat, în spital fiind, de la un ţigan despre moartea lui Sârghi.
M-a condus, în baston, pînă la colţ şi se uita cu drag în urma noastră. Gelucu mă ajuta la cărat afumăturile. Nuţi a lui Costică Cocoş are fete studente; Bogdan, fiul lui Virgil, e student la drept. Plecăm la 14, cu Dacia fratelui lui Jean care e tot ciupit şi declară că nu poate dormi decît pe partea stîngă a maşinii, ceea ce şi face pînă la Bucureşti. Iar de pe scaunul din faţă, Varvara D., vorbeşte tot timpul, punîndu-se în valoare în fel şi chip: o nebună dulce, una fără de care literatura ar pierde foarte mult, îmi spunea ieri prof. U., citîndu-mi-l pe Geo Bogza. Varvara a avut mulţi curtezani în liceu, premiantă şi atletă. Spune că la întrevederea Caius-Pristu acesta l-ar fi atenţionat că nu el a fost premiantul anului, ci Titi, pe cînd ea a fost premiantă dintr-a-ntîia pînă într-a zecea. Ce i-a răspuns Caius n-am mai aflat. Divorţată. A avut un copil care i-a murit. Ne vorbeşte de Gh. Zamfir. Noi nu suntem genul ei, zice, deşi nu se pusese deloc problema – şi că suntem de la ţară. La care îi spun ce am constatat: că ea şi Titi şi Caius sunt marcaţi de faptul că nu au fost niciodată la ţară, în copilărie; C şi T. nu aveau rude, cel mult au văzut ţărani veniţi la tîrg. Îi spun: pe deal, prin păduri, singur, nu manevrezi idei conjuncturale, ci doar pe cele care vin de la sine, adevărate, revelatorii. Fundul ei obrăznicuţ, băieţii o înţepau cu acul, o loveau cu castane. Entuziastă susţinătoare a celor din gruparea Roman. Mă gândeam: orice grupare politică are nevoie de nişte fîţe pe acolo, decorative, funcţionale...
Ce n-aş vrea să uit, de la Jean, în cele două zile e că mereu era atent la sugestiile mele şi mereu mă vorbea de bine faţă de oricine era de faţă. Iar la plecarea spre Buc. mi-a spus: Eşti prea bun faţă de oricare dintre noi, nu merităm să stăm lîngă tine!
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
va urma



Cărţile prietenilor mei. Cezar Baltag, Dumitru Alexandru, Florin Mihăilescu...





















ion lazu, Comemoare Eminescu la Mărţişor, 16 iunie 2013.

Iari la ora 11:00, ca să o luăm înaintea căldurii ce se anunţase, a început comemorarea lui Mihai Eminescu în raiul de verdeaţă de la Mărţişor. A durat până la ora 13:15, deci n-am reuşit decât în parte să scăpăm de vipie. Sub vişinii pe rod dintre cele două morminte şi Tipografia argheziană, la umbra binefăcătoare a crengilor ce ne copleşeau şi în tril de păsărele-mii, oaspeţii-şcolari dar şi persoane în toată firea, îndrăgostite de Poezie, cuminte înşiraţi pe bănci de lemn, iar invitaţii pe scaune, în faţa unei mescioare cu o vază de crini imperiali, au/am ascultat un expozeu al cunoscutului eminescolog prof. univ. dr. Nae Georgescu despre peregrinarea din anul 1885 a Poetului la Odessa, cu băi de nămol la Liman, cu o excursie în Insula Şerpilor, unde va localiza o nuvelă trasă după un text de Edgar Alan Poe; a urmat o succintă relatare a subsemnatului despre Odiseea plăcilor memoriale, o prezentare de Valentina Pituţ despre istoria editării la MLR, în mai multe etape, a Operelor complete, în 16 volume ale Poetului naţional - faimoasa ediţia Perpessicius), ]ncheiată cu citirea a două sonete de Gheorghe Pituţ, închinate lui Eminescu şi un al treilea sonet, dedicat lui Tudor Arghezi; a urmat un minirecital al Lidiei Lazu - fragmente din spectacolul Frumoasa fără corp (Copou, 2009) şi actorul Al. Hasnaş citind textul unei piese mai puţin cunoscute de Eminescu. După care a urmat ... Pe lîngă plopii fără soţ... şi alte două melodii pe versuri de Eminescu, în interpretarea de tot şcolărească, a unui grup de elevi, dirijaţi de profesoara lor.















4 comentarii:

  1. Mă întreb: de cînd este tratat, istoriceşte, proletcultul (vezi supra, Florin Mihăilescu)... Că de-i doar de la bolşevici cetire, e o mare pierdere.

    Culai, cel Dormit în arome de (flori de) tei, ieri culese, pe alese...

    RăspundețiȘtergere
  2. Apoi, bine, bre, bădie Culai: să lăcrimăm, fiindcă pe toţi ne paşte aiasta?! În cruciada lui cuminte, bădia ni s-a plâns şi de TVRM H2 acela. Puneţi cu mine Pariu, că nu veţi ghici, chiar dacă în titlu e cheia? Ei, bine! Aflaţi de la bădia Culai, că plouă şi când nu plouă!... Cât despre războaiele dumnealui cu televiziunile aiestea, să lăcrimăm încă odată, fiindcă (nu se ştie) pe toţi ne paşte aiasta, după cum bine grăieşte. Cine poate şti? Vinerea viitoare, pesemne, nu se mai ţine post. Numai bine, bădie, şi la bună receptare, că... advocaţi, apostaţi - buni sau răi - acea senectute (grea bre!) n-alege, nu uită pe nimeni!

    RăspundețiȘtergere
  3. De fapt, fiecare are ce are cu prolet/cultura ce-i vrea muşchii minţii sale ori a stăpînilor săi, care de aia le şi dau tain... Ce bine-ar fi ca-n Cultură să Domnească numai Conştiinţele Nepătate. Dar, de-i surprinzi goi, mulţi apar din rasa dalmaţienilor. Legendari prin animatul disneyan, sunt în fapt una dintre cele mai labile, turbulente şi cam ticăloase rase. Aţi (că eu am) avut prilejul ca vreo cotarlă se se apropie cu gudureli (da, nu gudurături) slugarnice, ca apoi să se dea la muşcat?... La fel sunt, ăştia sunt dalmaţienii.
    Şi să mă ierte marii prieteni ai cîinilor de companie, dar: aş vrea să-i văd odată pe ei în lesă, iar cîinii să le o poarte. Ar fi cea mai tare revoluţie animală.

    Pe cînd postam întîiul comment, Rememberul de la Mărţişor nu se postase. Constructorul Ion Lazu, cum termină o parte, o şi dă-n la cetire... Aşa că-i vai de cele ce nu mai trece pe unde a mai trecut, că habar n-are ce riscă a pierde.
    Doamne, ce-a mai iubit Spiritul lui Eminescu prăznuirea Sa într-o Livadă. De Arghezi, nici nu mai spun!... Au trecut azi-noapte pe la mine şi mi-au povestit. Arataă Neschimbaţi, fiecare aşa cum de vii I-am ştiut.
    Să trăieşti, Bade Ioane, că nu ai lăsat Evenimentul să treacă neconsemnat!
    Culai Livadaru

    RăspundețiȘtergere
  4. D-apăi, Bădiţă-Culăiţă, cum să fi pierdut ocazia de a posta baremi 5 imagini de rai din cele vreo 25 sau şi mai multe pe care le-am făcut la Mărţişor, sub vişinii pe rod, astupându-ne din toate părţile, printre stupii de figuraţie, atât de potriviţi contextului...
    Iar de fapt Mărţişorul este pentru mine - şi poate pentru atâţia alţii, în felul lor - un prilej de emoţionante rememorări. Căci între 1968 şi 1980 am locuit în Berceni şi, strivit între sute de oameni ai muncii pândeam zilnic, la plecare sau la întoarcere, din autobuzul socialist, din troleibuzul itebist, deşelat, târându-se pe-o dungă, cu oameni atârnaţi pe scară... pândeam printre capetele pasagerilor turnul-foişorul lui Arghezi, de unde poetul făcea observaţii astronomice nocturne, misterioase...
    Primăvara de timpuriu veneam să privesc cireşii în floare, răsfrânţi peste gard, după trecerea de decenii; apoi reveneam ca să mă preumblu printre tufele de liliac în floare. Şi tot aşa, pentru sufletu-mi nemângâiet...
    Salutare! Lazu

    RăspundețiȘtergere