Scriitorul zilei: Geo Dumitrescu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/05/scriitorul-zilei-geo-dumitrescu.html

ion lazu, Pagini de jurnal 1992 

14 iunie. Duminecă. Mă întreb ce impresie poate face poziţia mea subalternă în amiciţiile pe care le cultiv, cu Caius, cu Mircea, cu Pan Izverna, cu Const. Popovici. Probabil nu mi se refuză drepturi egale, dar, din punctul lor de vedere, relaţiile lor cu oameni ca mine sunt comode, iar, pe de altă parte, neagresivitatea mea poate da impresia unui deficit de personalitate, de bărbăţie, de iniţiativă/combativitate, cînd ea nu e decît delicateţe. Iată, ultima dată C. a făcut de două ori observaţia că sunt nervos – probabil surprins de faptul că îi făceam opoziţie.

Veneticii: Tata ar duce-o într-un oftat de dimineaţă pînă seara, orchestrînd deznădejdea: oof, Doamne! Tare nu mi-e bine... Mi-e frică de moarte. Pentru că mi-a fost drag să trăiesc. (Nu cred că ar exista formulare mai exactă pentru felul de a fi al unui om precum Tata). Mă uit la pereţi şi la lucruri, la tot ce rămîne după mine şi-mi pare rău… Am rămas eu ultimul dintre toţi prietenii mei, nici n-aş fi crezut. Toţi s-au dus, de multă vreme: Franţ, Caziu, Vlad, Gălbenuş, acum şi Codin...

Zice, convins: Mulţi oameni s-au ridicat din Basarabia, chiar de la noi din Cioburciu.

16 iunie. Un dolar a ajuns 280 lei.

Dictatura ne înghesuise pe toţi în anonimat. Acum, de parcă ar fi început fuga spre roşu, ne distanţăm mereu unul de celălalt, unii o iau mult înainte, alţii rămîn de tot în urmă. Eu şi Pan Izverna (minte sclipitoare, memorie prodigioasă, caracter cum rar întîlneşti, har scriitoricesc şi vocaţie religioasă energică) rămînem pe loc, paralizaţi de inadecvare sau de neputinţă, sau scîrbiţi de aplombul pe care alţii îl probează în orice moment.

Acel chiru Vanea este o rămăşiţă din limbajul românesc de pe vremea fanarioţilor, cu o sută de ani înainte, cînd Basarabia nu aparţinea încă ruşilor. P.S.: văd chiar şi în Octoihul lui Macarie, cetiujie, 1494.

19 iunie. Ieri am tranşat acţiunea cu apartamentul din Intr. Dr. Felix.

După amiază vine Didi, îi arăt Închisoarea noastră… de Ion Ioanid şi-mi declară că nu mai vrea să-şi aducă aminte – a stat doi ani la Jilava. Azi dimineaţă Iliescu vorbeşte două ore şi jumătate la o conferinţă de presă. Acest om-calamitate are răspuns chiar pentru orice. Şi Bush îşi face propagandă electorală. Ce să fac, să mă închid în casă? Le ia partea chinezilor: să nu le dăm noi sfaturi, ei reprezintă o pătrime din populaţia globului, orice greşală la ei ar fi catastrofală, etc.

(Din Lamentaţiile Uitucului, jurnal 1990-1999)

va urma

Cărţile prietenilor mei

Poezia zilei
Elisabeta Isanos: Târziul

Să fii de vină fără să greşeşti,
ci numai fiindcă stelele trădează,
să dai în beznă când pe ceas e-amiază,
mai punctual ca ora să soseşti.

Să nu te schimbi, totuşi să pari străin,
curat, să rabzi porecla de minciună,
să vii spre soare şi s-ajungi în lună,
venind spre blând să intri într-un spin.

Sosind la timp, să vezi că e târziu,
sperând să vezi lumini, s-ajungi în noapte,
în loc de stele, raza sticlei sparte...

Mai credincios ca aştrii care fug,
când cauţi zâmbet întâlneşti pustiu,
vii spre răcoare şi ajungi în rug...

(din volumul Poemele Dagmarei, ed. Lucman, 2013) 


ion lazu, consemnări, fotografii...

Ieri seară, la Tinerimea Română, într-o atmosferă de spiritualitate creştinească, în ambianţa creată de cea de a XXI expoziţie naţională de pictură naivă religioasă şi laică, a avut loc lansarea volumului de poezii Timpul sacru din icoane, de Dan Lupescu, urmat de minirecital de muzică religioasă susţinut de Corul Preludiu, dirijor Voicu Enăchescu.

Au prezentat: Mihai Nenoiu, amfitrion, preot Nicolae Constantin, regizorul Geo Saizescu, scriitorul Romulus Turbatu (care a citit şi un text de criticul literar Ovidiu Ghidirmic) şi autorul cărţii lansate, poetul Dan Lupescu, directorul revistei Lamura din Craiova.

În sală, printre invitaţi, poeta Carolina Ilica, compozitorul Sabin Păuţa, sculptorul Panaite Chifu, poeta şi actriţa Lidia Lazu, scriitoarea Magdalena Crişan Pereverza, dirijorul Ionescu, dl Andrei Daniel Teodor, numeroşi admiratori ai muzicii, picturii, poeziei...

Voi reveni cu câteva impresii de spectator.