marți, 13 noiembrie 2012

Scrriitorul zilei: Gh. Asachi; poezis zilei; fotografii ateniene, XIV...


Scriitorul zilei: Gh. Asachi, n. 1 martie 1788 d. 13 noiembtie 1869
   

Primul dintre cei patru copii ai preotului Lazăr Asachi, cu ascendenţă ardelenească, cu înfăptuiri eclesiastice, arhimandrit la iaşi,  discipol al lui Veniamin Costachi, traducător din literatura franceză, viitorul mare cărturar şi ctitor de instituţii culturale s-a născut la Herţa, actualmente în Ucraina, a făcut colegiul clasic din Lvov, continuat la Iaşi, după care îşi continuă studiile la Viena, între 1805-1808, cu învăţarea limbilor clasice, a matematicii şi disciplinelor enciclopedice, după care pleacă la studii în Italia, peregrinând în Nordul peninsulei, dar ajungând spre sud până la napoli, Pompei şi efectuând o escaladare a muntelui vezuviu,  descrisă apoi cu aplicaţie; între 1808 şi 1812 va studia la Roma, nu doar ştiinţele clasice, matematica, arheologia, geodezia, arhitectura, dar va fi învăţăcelul unor pictori, sculptori şi arhitecţi, va frecventa societatea înaltă,cunoscând pe Humboldt, pe alţi mari învăţaşi şi artişti ai vremii. Italia, arheologia, atmisfera lui Risorgimento îi deşteptaseră sentimentul naţional, dorinţa de a se dedica naţiunii sale, spre a o ridica la nivelul naţiunilor înaintate din vestul european..Scrie poeme în italiană, este răsplătit cu un premiu academic. revine în ţară la 1812, tocmai când se consuma dezastrul  aventurii ruseşti a împăratului Napoleon; realităţile fanariote din ţară ar fi fost să-l descurajeze, însă pragmatismul tânărului Asachi, dorinţa arzătoare de a pune umărul la edificarea Moldovei nu-l descurajează, ci îl mobilizează pentru cele mai îndrăzneţe acţiuni, pe cât de necesare şi salutare. Temeinica pregătire ştiinţifică, enciclopedismul cunoştinţelor, în artă, în literatură l-au ajutat să treacă la înfîptuiri în aproape toate domeniile vieţii sociale: învăţământ,  cultură, publicaţii etc.  A pus temeliile învăţământului naţional la toate nivelurile, înfiinţând  o şcoală pentru ingineri hotarnici, cărora le-a predat matematica, geodezia, arhitectura, între 1813-1818; între 1820 şi 1849 a diriguit învăţământul de toate gradele din Moldova.A înfiinţat şcoala seminar de la Socola, aducând profesori destoinici din Transilvania, a organizat prima reprezentaţie de teatru în limba română, în 1816; în 1828 a înfiinţat şcoala normală, gimnaziul, iar în 1832 un colegiu. În 1830 participă la redactarea regulamentului Organic; în 1834 înfiinţează prima şcoală de fete, în 1941 şcoala de arte şi meşteşuguri, după ce în 1836 înfiinţase Academia Mihăileană, sprijinit de domnitorul Mihail Sturza, cu secţii de filosofie, drept şi teologie, după criterii europene. Tot în 1836 a înfiinţat Conservatorul filarmonic şi dramatic, studenţii dădeau spectacole pe textele sale originale sau adaptări-traduceri; astfel în 1838 se joacă Norma de V. Bellini. În paralel, organizase Instituţia Albinei, cu tipografie şi editură. Albina românească, cu suplimentul său de literatură şi artă Alăuta românească. Se preocupă de Înfiinţarea Arhivelor statului, valoroficând cunoştinţele acumulate în cercetarea bibliotecilor din Roma. Editează calendare, almanahuri, foi difuzate în lumea rurală. A umplut coloanele publicaţiilor vremii, proprii sau ale altora, cu articole, cronici, note, dări de seamă, mujlte nesemnate. În timp, înfăptuind din aproape în aproape şi pas cu pas un program de riidicare a conştiinţei naţionale şi de edificare a instituţiilor esenţiale ale unui stat modern, Gh. Asachi s-a trezit în defazaj cu noii militanţi, viitorii militanţi paşoptişti, apoi cu unionştii. De-ar fi stat de-oparte, n-ar fi pierdut ritmul vremii, dar stăruinţa în marile-i proiecte, printr-un paradox istoric, l-a împins la marginea tendinţelor îniotoare, într-o ţară unde vor prevala formele făără fond. Într-un curs ce dădea cîştig de cauză unor francezi aflaţi pe val, Asachi traducea din Dante, Ariosto, Tasso, dar mai ales din Petrarca. Totuşi, simţind rămânerea sa în urmă, la 81 de ani, neabandonând ideea de a fi de folos culturii naţionale, a mers la Lvov întru recuperarea manuscriselor lui Ioan Budai Deleanu.

Opera literară:  Poezii, Iaşi, 1836; ediţia II (Culegere de poezii), Iaşi, 1854; ediţia III (Culegere de poezii), Iaşi, 1863; ediţie îngrijită şi prefaţă de N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908; ediţie îngrijită de D. Murăraşu, Bucureşti, 1945; Fabule alese, Iaşi, 1836; ediţia III (Fabule versuite), Iaşi, 1844; ediţia IV (Fabule... adăogită cu viaţa lui Esop), Iaşi, 1862; Dochia şi Traian dupre zicerile populare a românilor cu itinerarul muntelui Pionu, Iaşi, 1840; Petru Rareş, I-II, Iaşi, 1853-1863; Ţiganii, Iaşi, 1856; Nouvelles historiques de la Moldo-Roumanie, Iaşi, 1859; Notiţie biografică, Iaşi, 1863; Elena Dragoş de Moldavia, Iaşi, 1863; Turnul Butului, Iaşi, 1863; Voichiţa de Românie, Iaşi, 1863; Nuvele istorice a României, I, ediţia III, Iaşi, 1867; Culegere de fabule, Bucureşti, 1895; ediţia II, Bucureşti, 1905; Fabule, I-II, Iaşi, 1896; Nuvele istorice, îngrijită şi prefaţă de P.V. Haneş, Bucureşti, 1915;Dragoş, Bucureşti, 1926; Mazepa în Moldova, ediţie îngrijită de P.V. Haneş, Bucureşti, 1926; Alexandru cel Bun, ediţie îngrijită de P.V. Haneş, Bucureşti, 1928; Ruxanda Doamna, ediţie îngrijită de P.V. Haneş, Bucureşti, 1928; Svidrighelo, ediţie îngrijită de P.V. Haneş, Bucureşti, 1928; Valea Albă, ediţie îngrijită de P.V. Haneş, Bucureşti; Bogdan Voievod, ediţie îngrijită de P.V. Haneş, Bucureşti; Scrieri literare, I-II, îngrijită şi prefaţă de N.A. Ursu, Bucureşti, 1957; Scrieri alese, Chişinău, 1968; Petru Rareş, îngrijită şi prefaţă de Emil Manu, Bucureşti, 1970; Opere, I-II, îngrijită şi introducere de N.A. Ursu, Bucureşti, 1973-1981; Alăuta lui Alviru Dachienu, DCM, I; Leucaida lui Alviro Corintio-Dacico, îngrijită, traducere şi introducere de George Sorescu, Bucureşti, 1974; ediţia Bucureşti, 1991; Opere, I-II, îngrijită şi prefaţă de F. Levit, Chişinău, 1991; Ruxanda Doamna, postfaţă de Dan Horia Mazilu, Bucureşti, 1992.Traduceri: Ivan Kaidanov, Istoria imperiii rosiene, I-II, Iaşi, 1832-1833; F. Romani, Norma, Iaşi, 1838; August von Kotzebue, Fiul pierdut, Iaşi, 1839, Pedagogul, Iaşi,1839; Florian, Mirul şi Hloe, Iaşi, 1850.


Poezia zilei, Ion Lazu

 Pieziş

Nu sta pieziş. Că Viaţa nu se-ncurcă
Prin bălării ce cresc lângă cărare.
Croită-i Dânsa pentru Drumul mare,
Nu stăntr-un colţ, plouată ca o curcă!

Pe-o cale-n sus, ce fără preget urcă
Se-ndeasă toţi actanţii de-a-n-călare.
În darn vreo mătrîgun cârtitoare
Dospeşte şi-i blesteamă şi îi spurcă.

Se uscî-n colb, o ia ţăranu-n furcă,
De-o zvârle-n vâlvătaia jucăuşă
Ce-i suge valaga  prefirând cenuşe
u vechi ogor. Că Viaţa nu se-ncurcă!

Şi-i place lumii sufletul ce râde.
Iar pe ursuz îl dă de ciuf, la gâde!

6 august 2011


Ion Lazu: fotografii ateniene, XIV...












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu