miercuri, 17 octombrie 2012

Scriitorul zilei: Ştefana Velisar-Teodoreanu; poezia zilei, fotografii de autor

Scriitorul zilei: Ştefana Velisar-Teodoreanu, n. 17 oct. 1897 - d. 30 mai1995


           

Fiică a unui celebru jurist şi diplomat Ştefan Lupaşcu şi al unei profesoare din Elveţia, venită în Moldova  ca institutoare în casele unor mari boieri, a făcut şcoala primară la Paris, apoi la şcoala Delavrancea din Iaşi, (Barbu Şt. Delavrancea era căsătorit cu sora tatălui ei), şi-a continuat studiile la Şcoala centrală de Fete din Bucureşti. În 1918, în casa fetelor Delavrancea îl cunoaşte pe Ionel Teodoreanu, cu care se va căsători în 1920. Vor avea doi copii. Formată în cercul de la Viaţa românească, admirată de Ibrăileanu şi Sadoveanu, indicată cu apelativul Doamna Lily, va debuta foarte târziu, nicidecum la Viaţa românească (unde mi se pare că nu a publicat niciodată!) cu însemnări şi proze poematice, sub pseudonimul Ştefana Velisar, la Bilete de papagal. Frumoase dovezi de delicateţe, de demnitate, cum mai rar se întâlnesc în viaţa literară. 
Universul prozelor autoarei este cel al "medelenilor", tema copilăriei la ţară, în domeniul mirific, în vreme de vacanţă, deşteptarea conştiinţei de sine a adolescentului, primii muguri ai iubirii. Mai puţin convingătoare şi personală în Calendar vechi, 1939, cu Viaţa cea de toate zilele, din viaţa de familie provincială, autoarea face dovada neîndoielnică a talentului său. Numită de poetul Ştefan Neniţescu "cea mai talentată dintre Teodoreni". Cu Viaţa cea de toate zilele, 1940 a luat Premiul Academiei. Cloşca cu pui, 1941 este o culegere de schiţe, poetrete literare şi evocări, pe teme colorate etnografic, texte publicate mai întâi în Bilete de papagal. Romanul Acasă, 1947, îmbinând notaţia realistă cu evocarea nostalgică a copilăriei şi adolescenţei a fost urmată de evocarea lui Ionel Teodoreanu în ciclul Ursitul, scrisă după dispariţia în 1954 a lui Ionel Teodoreanu.
A tradus singur[ sau ]n colaborare din marii scriitori ruşi: Goncearov, Sibiriak, Tolstoi (Hagi Murad, Sonata Kreutzer), Turgheniev, Bunin, Gorki, Dostoievski, Leonid Andreev, Axionov.
Înrudirea cu Delavrancea ar explica longevitatea neobişnuită a Ştefanei Velisar (98 ani) dar şi a verişoarei sale Cella (104 ani), cea care a contribuit, în 1918 la unirea celor două destine. Prieteni de familie cu Ion Pillat, Teodorenii au fost naşi de cununie ai perechii Ion-Cornelia Pillat. În vremea prigoanei împotriva Piei Pillat şi a soţului acesteia Mihai Fărcăşanu, notoriu liberal, Doamna Lily i-a adăpostit pe cei doi în casa din aleea Eminescu, până la părăsirea ţării de către cei doi soţi hăituiţi  A urmat o îndelungă corespondenţă Pia Pillat-Ştefana Velisar, de o inegalată frumuseţe a stilului epistolar.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefana_Velisar_Teodoreanu
http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=979
http://www.evenimentul.ro/articol/tefana-velisar-teodoreanu.html
http://www.crispedia.ro/Stefana_Velisar_Teodoreanu

Opera literară: Calendar vechi, Bucureşti, 1939; Viaţa cea de toate zilele, Bucureşti, 1940; ediţie îngrijită şi prefaţă de Aurel Martin, Bucureşti, 1969; Cloşca cu pui, Bucureşti, 1941; Acasă, Bucureşti, 1947; ediţie îngrijită şi prefaţă de George Gibescu, Bucureşti, 1972; Ursitul, Bucureşti, 1970; Căminul, Bucureşti, 1971; Poveste cu „ocei", cu ilustraţii de Marcela Cordescu, Bucureşti, 1975; Şoapte întru asfinţit, Bucureşti, 1981.



Poezia zilei, ion lazu: Sonetele verii


Sonetul mizantrop    

Ce mic e oMUL.  Greu să-i afli rostul
Când simţi ce ne-nsemnată-i e făptura...
Şi totuşi, se îndeasă, dă cu gura,
Şi-un dram ar vrea din tot ce e al vostru.

Te tragi din cale-i, asta e măsura
Să-i fii departe, să nu-i stai în faţă.
Şi trece-o zi până să scapi de greaţă
Că te-a spurcat doar cu căutătura...

Doar zece paşi de-ntinzi în ceea parte,
Din searbăd om se face-o gâză mică
Şi-n lumea-i, cu proporţii de furnică,
El smulge, cară, taie şi împarte.

Ce mic e omul... Dar ce-nalt necazul
Ce-i umple casa, depăşind pervazul...

19 0ct. 2011. 
ion lazu, fotografii: toamna în parc...
















2 comentarii:

  1. Nu mai ştiu ce carte-am citit, de liric literare memorii, dar mult încoace, către 1980-1985... Poate o crestomaţie a scriitoarei, nesemnalată-n bibliografia sa, poate compilaţia unui terţ. Purta drept generic "(la?) Masa umbrelor" şi împreuna scrieri din cei doi soţi. Ce mai reţin, sunt trei aspecte: m-a făcut să mă impregnez de atmosfera Vieţii româneşti, în aceeaşi măsură cu alte scrieri "din interior"; m-a emoţionat pînă la lacrimi dispariţia lui Ionel Teodoreanu, oridecîteori am revenit pe text; şi delicateţea vădită-n relaţia lui Sadoveanu cu DAIM. Mai ales, că Lylli era prietenă şi cu Profira, şi cu sora "secretarului" D.M.
    Starea de nedescris în care au ajuns case ce ar fi trebuit venerate mă arde, dar mai supra vieţuiesc... Ce putem face?!?...
    Vorba ceea: " Ce mic e omul... Dar ce-nalt necazul / Ce-i umple casa, depăşind pervazul..."
    NC

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună seara!
    Am o nelămurire cu privire la informația că locuința scriitorului Ionel Teodoreanu din București ar fi fost casa de pe strada Romulus nr 55. Sunteți sigur că nu este locuința (casa cu etaj) aflată la nr 53? Potrivit Listei Monumentelor Istorice casa de pe str Romulus nr 53 este cunoscută drept Casa Ionel Teodoreanu.

    RăspundețiȘtergere