luni, 1 octombrie 2012

Scriitorul zilei: Alexandru Miran; poezia zilei; fotografii...

Scriitorul zilei: Alexandru Miran, n. 1 octombrie 1926

               

Fiu al unui medic român, s-a născut la Deda, la ieşirea Mureşului dintre munţi; a început liceul la Al. Papiu Ilarian din Tg. Mureş şi l-a terminat la Bucureşti, în 1945, după care a urmat Medicina, cu licenţa în 1851. A fost medic pediatru vreme de 5 ani la Tecuci, apoi a venit asistent la Institutul de medicină şi Farmacie. Lucrări ştiinţifice în domeniu, un doctorat în medicină. Debutează în 1958, sub numele Alexandru Pop (numele complet: Mircea Alexandru Pop), colaborând la traducerea Tragicii greci, iar peste 10 ani, sub pseudonimul Al. Miran,  cu poezii originale în Ramuri, iar debutul în volum în anul următor, 1969. În timp, a tradus intens din anticii greci, nu număr de 5 piese de  Eschil,  integrala Euripide (cele 19 piese). Poezia proprie, pe fond clasicist, poate fi considerată o contaminare reciprocă între autornul modern şi clasicitatea greacă.  Respectând îndeobşte forma fixă, fondul poemelor este elegiac dar poate fi şi ludic, decorul este stilizat, se trece la forma baladescă, sunt detectabile combinaţii între motive, teme şi stiluri, o îmbinare între clasic şi modernitate,  de fiecare dată poemul este autonom, se salvează prin intensa combustie internă şi prin aspiraţia spre Frumosul artistic. Primit cu empatie de N. Manolescu, îl seduce deplin pe Alex Ştefănscu, acesta făcându-i o receptare entuziastă. Dezideratul rămâne ca această poezie de mare elevaţie să ajungă la cititor, să contamineze cât de cât poezia noului mileniu...

Opera literară: "Adevărata întoarcere", 1969, ; Locul soarelui", 1970; "Moartea Penelopei", 1971, ; "Cronică", 1977; "Cronică II", 1979; "Casa de lemn", 1983; "Sub semnul capricornului", fabule, ; "Năvodul", Glose la Orestia, 1986; "Poezii", antologie, 1998; "Focul și apa", 2000; "Versuri", 2 vol., 2008, . Traduceri:"Medeea" și "Ciclopul" de Euripide (în cadrul antologiei Tragicii greci. 1958.), semnate cu pseudonimul Alexandru Pop; "Alcesta", "Medeea", "Bachantele", "Ciclopul" de Euripide. 1965, BPT: București;"Adunarea femeilor" de Aristofan. 1974; "Ifigenia la Aulis" de Euripide. 1975. ; "Hecuba", "Electra", "Ifigenia în Taurida", "Hipolit" de Euripide. 1976; "Orestia" de Eschil. 1979.; "Rugătoarele", "Perșii", "Șapte contra Thebei", "Prometeu înlănțuit" de Eschil. 1982; "Perșii" de Eschil. 1987 ; "Herakles", "Fenicienele", "Rugătoarele", "Ion" de Euripide. 1992 ; "Rhesos", "Troienele", "Andromache", "Helena", "Orestes", "Heraklizii" de Euripide. 1996 ; "Eschil - Tragedii". 2000 ; "Euripide - Teatru complet". 2005.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Alexandru_Pop
 http://agonia.ro/index.php/author/0015358/index.html
http://revistacultura.ro/nou/2010/10/alexandru-miran-pagini-de-dictionar/
 http://www.romlit.ro/alexandru_miran


Poezia zilei 
Alexandru Miran 

Am căzut în lume iară

Am cazut în lume iara
ca din zbor un califar,
ca rubinul din tiara
pe un maldar de mortar.

Desluseam privelisti noua
de livezi în mine, mari,
si de vii scaldate-n roua,
cu pândari nonagenari,

tolaniti în zare scunda,
sa-i alinte umbre reci.
Erau zile de-o secunda
si huceaguri si poteci,

dar cu margini sterse toate,
ca-n betia unui slav;
le topea rugina, poate,
fapta soarelui bolnav.

Auzeam parca si marea
cea cu sunet verde-cald,
ritmuind mereu chemarea
din vecie sa ma scald,

sa ma poarte molcom valul
fara vârsta si hotar.
Am cazut din zbor pe malul
lumii ca un califar. 



Grădina Hesperidelor

În marele ostrov însailat cu spume,
cântau din clopote suavele agrume:
lamâia, pamplemusa, clementina,
cedratul, portocala, mandarina.
Speranțe de racoare, mingi de slava,
se leganau în toropelnica zabava,
adeverite pentru cine știe cine.
Înaripari solemne și roiuri de albine
pluteau peste livezi. Dar într-o buna zi,
în insula fara trecut se nazari,
la umbra unor întâmplari secrete,
un nou venit, fiu de ciuperca sau burete.
- Sa-l retezam cu fierul, afara veneticul!
Afara neființa, nedragostea, nimicul!
- Sfios precum un schivnic, de ce sa ne-nfioare
intrusul marginaș, agrume surioare?
Cu fața zace, aplecata, la pamânt,
nu cheltuiește bogația noastra-n vânt.
- Nu știm ce vrea sau poate maruntul ipochimen,
de ce s-a strecurat în acest Olympi limen?
- Sa-l ocrotim, sarmanul, e orb și apatrid!
În umbra unei buturi, el aștepta livid.
Dar corul primitoarelor, sunând mai tare,
a biruit. Și a ramas buretele de peste mare,
carele zornic a nascut odrasle și nepoți,
deodata, nu pe rând, i-a încuscrit pe toți,
umplând cu nunți neobosite blândul aer.
Deci arborii s-au înecat în caer
de pufuri, scame vagabunde și tuleie.
Puietul anonim, nascut fara femeie,
a supt de vlaga dreptele tulpini,
a prabușit minunea gingașei gradini
și, Domnilor! nimic n-a mai ramas - gemu Pastil -
numai micelii, clai de mucegai ostil,
nimic, nici clopotele de odinioara,
nici pasarile ce brazdau vazduhul într-o doara.



Zbucium

În vami de plumb se zbuciuma furtuna,
ma biciuieste vântul peste fata
mi-am ratacit prin lastaris cununa;
strabunii nu mai sunt, sa-mi dea povata.

Jivina fricii umbra mi-o înghite.
A fost ucisa noaptea înteleapta.
Livezile asteapta, zdrentuite,
tamaduirea, cântul care-ndreapta.

Nimic nu vad, sleita-mi este mâna.
Zadarnic raul meu marturisit-am,
zadarnic am deznamolit fântâna
si-am strâns comoara ad eternam vitam.

Numai o vorba spune-mi si ma iarta
c-am pescuit în tauri fara peste.
De ce cad bice grele si se cearta,
si de furtuna marmura plesneste?

 


ion lazu: Un răspuns la comentariul lui Tudor Cicu la postarea Mihail Săulescu:
Cu umilinţă spun că eu trecusem pe lângă monumentul de la ieşirea spre Braşov fără a-l identifica pe Poet; pur şi simplu, credeam a fi doar o reprezentare generică a eroului de la graniţă... Mă impresionează iniţiativa SSR de a-i ridica un monument impozant, într-un loc prin forţa lucrurilor... strategic. Moartea lui a atras atenţia. N. Ioga a scris. Imediat după Unire, i s-a pus în scenă drama la TNB. Iar SSR a luat în serios iniţiativa de a-i ridica un monument. De fapt era ridicat în cinstea tuturor scriitorilor ce au căzut în acele lupte, monumentul, deşi nominal, are ceva generic: poetul erou mort pentru patrie. (Un alt nume C.Th. Stoika.) O idee de mare impact. Scriitorimea s-a mobilizat, l-au capacitat pe Oskar Han, au strâns fonduri însemnate şi au dezvelit Monumentul în 1930, deci în plină perioadă de crah economic, 29-33, a curbelor de sacrificiu. Implicare. Temacitate. Iară noi...
Au murit în închisorile comuniste 51 de scriitori. Şi noi, la 22 de ani de la Căderea comunismului, nu mişcăm un deget. .. Mă copleşeşte sentimentul ruşinii. Parcă n-ar fi de ajuns că despre scriitorii morţi pe frontul de Est nu s-a putut vorbi şi scrie nimic, sub  ochiul Fratelui mai mare. (Dau un singur nume, poetul Florin Dumitrana, din zona Slatina, mort în luptele de la Ţiganca, îmi pare. L-am cunoscut pe bătrânu-i Tată, care poate făcuse şi puşcărie, ca boiernaş..., prieten cu tatăl meu, neconsolat la cei 80 de ani ai săi, străduindu-se să-i apră fiului poet erou un volum de poezii. A apărut, în fine, cu o prezentare de Laurenţiu Fulga, care îi fusese camarad de arme...Prin jurnalele mele trebuie că am notat ceva pe acesată temă.) I. Lazu



2 comentarii:

  1. Nu ştiu de ce, când trec, în drumurile mele, prin Fulga de Buzău, imediat îmi vine în minte acest Laurenţiu Fulga cu al său roman "Eroica", citit cam tot pe la anii aceia la care făceam referire la postarea în cauză. Ce legătură o fi? Am acelaşi sentiment când citesc, pe ici-colo, cum ne chinuim noi şi ICR pentru a-i alătura lui Iisus, lângă boaşe, nişte castraveţi patapievicizaţi, ori când mă înfăţişam (când mai funcţiona TVR Cultural) dinaintea televizorului, săi ascult tăifăsuind despre impostura scrierii, pe cei doi "magnifici" A.P. şi G.L., dar nimic despre eroi ai neamului, ca cel numit mai sus (stranie aşteptarea bătrânului de 80 de ani, nu?), ori a celui care s-a chemat Radu Gyr, sau, câţi alţii... care, numai citindu-i şi aflând pe unde au murit şi în ce chinuri, prin acele temniţe de reeducare, te răsuceşti în fotoliu şi-ţi vine să dai naibii, televizorul cu toţi ăştia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da... înţeleg senzaţia de incomodare, când nu ştii ce şi cum... Cu Fulga de Buzău lucrurile stau aşa (Domnul Google să trăiască, cu ale sale hărţi de mare detaliu!, deşi eu însumi, ca prospector, treceam cu trenul în sus spre Pătârlagele, sau în est spre Rm Sărat, Dumitreşti, Jitia... căci peste tot mi-au lucit ochii...). Fulga de Buzău ţine de com. Cernăteşti, pe apa Slănicului; următorul pârâu spre est e Câlnăul, din Pardoşi e Radu Cârneci, care totuşi n-a făcut liceul la Buzău, ci la Rm. Sărat...
    Iar Fulga de Prahova, de unde provine Laurenţiu Fulga, în acte Ionescu, se află la sud de Mizil, spre Urziceni, şi e loc renumit în lumea pescarilor, acolo fiind o suită de lacuri mănoase...
    Mă voi ocupa de Laurenţiu Fulga luna viitoare, când îi vine rândul...calendaristic. A făcut liceul militar la Chişinău, dar fire de artist (ca alţii, ca Adrian Marino, de ex.,..., a abandonat, urmând Filologia. Nu i-a priit, căci probabil îl aveau în vizor, l-au mobilizat din prima zi a războiului şi a fost grav rănit la Odessa, apoi dat dispărut la Cotul Donului, cu necroloage în revistele literare.
    Însă, revenind, probabil L.F. va fi fost camarad cu Florin Dumitrana, nu-mi mai amitesc clar contextul. Dar unde să mai găsesc eu însemnările la cald, făcute atunci?! Tata ţinea mult la acest venerabil, care dorise să-l aibă pe basarabean ca administrator la moşioara lui, dar tata s-a derobat: famelie mare...; cu care şi eu m-am văzut de câteva ori, la o cafea, pe terasa Oltul; poate îi voi fi dat vreo carte de-a mea... Îmi vorbea mereu despre Fiul răpus pe front... Trecuseră 30 sau 40 de ani şi volumul lui tot nu apăruse... Ce vremuri odioase! Lazu

    RăspundețiȘtergere