marți, 21 august 2012

Scriitorul zilei: Eugen Jebeleanu; poezii; consemnări; fotografii...

Scriitorul zilei: Eugen Jebeleanu, n. 24 aprilie 1911 -   d. 21 august 1991

   


Născut la Câmpina, a făcut liceul Andrei Şaguna din Braşov şi Dreptul la Bucureşti. În Interbelic s-a ocupat de publicistică în ziarele de stânga. A debutat în 1927, în revista lui I. Valerian, a continuat la Bilete de papagal, 1928, iar în volum a debutat cu Schituri sub soare, 1929 şi cu Inimi sub săbii, 1934, ambele în manieră expresionistă, cu tendinţe de abstractizare şi neuitând elementul de protest social. Între 1949 şi 1959 a publicat intens în presă şi i-au apărut numeroase volume de poeme pe tema păcii, împotriva războiului, a nedreptăţilor, a foamei şi durerii. A scris despre Al. Sahia, despre Bălcescu. O ilustrare elocventă şi convingătoare a poeziei militante. Nelipsit în manualele şcolare şi de liceu cu Lidice, cu fragmente din Surâsul Hiroşimei. S-a remarcat prin Surâsul Hiroşimei,1958, lung poem orchestrat simfonic, un montaj de tablouri succesive, stilul adaptându-se conţinutului, de la profeţie la bocet şi demascare, lucrare impresionantă ca mesaj dar şi ca mijloace lirice, mereu tradus în multe limbi şi prezentat pe scenă. Au urmat Elegii pentru Floarea secerată, 1967, Cântece împotriva morţii, 1968, Hanibal, 1972, Arma secretă, 1980 - dar deja este perceptibilă o trecere spre registrul intim, cu ignorarea problematicii sociale stricte.
A fost un harnic traducător al marilor poeţi de limbă maghiară, dar a tradus de asemenea din Hugo, Rilke şi desigur din poeţii angajaţi la stînga: Neruda, Hikmet, Maiakovski...
Ataşat Partidului, a devenit membru supleant în CC PCR, deputat în MAN, membru corespondent al Academiei, din 1955, iar din 1974 titular. Neschimbat în conducerea Uniunii Scriitorilor, Vicepreşedinte al FDUS, deci mâna dreaptă a lui N. Ceauşescu. Căruia îi luase un interviu în timpul procesului de la Braşov, lucru de care a făcut caz, pe drept. Alţii, tot pe drept, au fost înlăturaţi de acelaşi Dictator comunist..
Opera literară: Schituri cu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934; Ceea ce nu se uită 1945; Scutul păcii, 1949; Poeme de pace și de luptă, 1950; În satul lui Sahia, 1952; Bălcescu, 1952; Cîntecele pădurii tinere, 1953; Surîsul Hiroshimei, 1958; Cântece împotriva morții 1963; Elegie pentru floarea secerată - (soției sale, graficiana Florica Cordescu) 1967; Hanibal, 1973; Surâsul Hiroshimei și alte versuri [pref. Ov. S. Crohmălniceanu], 1973; "Harfa si Minotaurul" ,[antologie], BPT, Ed. Minerva, 1977; "Arma secretă", 1980; "Deasupra zilei, 1981; "Poezii, 1988; Poezii, Antologie, tabel cronologic, prefață și comentarii de Tudor Cristea, Ed. Albatros [col. Lyceum], 1990

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Jebeleanu
 http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=16727

Poezia zilei
Eugen Jebeleanu 

Liniştită

am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mîngîiam părul de lumină
şi o linişteam spunîndu-i : a fost doar un vis, adormi.

şi adormi

şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.



         

Îmi spuse


îmi spuse : « Nu poţi să ştii cînd vine ....
de ce nu faci puţină ordine ?
Nu poţi să ştii cînd te găseşte
poate e-n tine, poţi şti ...
Nu poţi să ştii cum arată ...
Şi dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfîrşit, cînd
cei ce rămîn în urma ta l-aud ... »



         

Sora mea


vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine

Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea

care spre mine priveşte
cu ochii înţelegători
de mărgărite şi nouri uşori

cu gîndul la abatorul ce ni se pregăteşte
şi ei şi mie deopotrivă
de nevăzuta forţă nemilostivă.

şi fruntea sa e de zăpadă blîndă
şi nu poartă ochelari
şi tîmpla ei de lună şi mă păzeşte
şi nu stă la pîndă.



         

Şi am


Şi am ceea ce nu am vrut
şi nu aş fi visat
tot ceea ce n-aş fi dorit
nici unui om

fiţi veseli şi nu încercaţi
să înţelegeţi
de vreţi n-aveţi decît
să spuneţi că-s hermetic

că m-am închis în harfa unor gratii
ivite chiar din mine şi pe care
le zgudui fără să se-audă.
nemaiavînd nimic ce spune
spun că e bine.



         

Ce se poate


Ivit pe lume fără voia mea
o să rămân cât pot sau cât se poate
căci am nevoie de atâtea vize
de-atâta aer, şi libertate

Însă la urmă
o să mă fac ceea ce nu se vede
ce cântă-n apă şi surâde-n pietre.

Visul unui pescar bătrân

...dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti,
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma,
iat-o…
si umbra tineretii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt,
mult prea multi…




5 comentarii:

  1. Primul imbold mi-a fost regretul de a nu mai şti să citesc în "semnele" şi poveştile naturii, tot privind la aceste poze măiastre.

    Al doilea (fără a-i contesta poetului nici talentul, nici opţiunile sociopolitice - îl accepţi ori te distanţezi, mai ales cînd îl auzi recitat obsesiv, un păun...escu antempăunare), să-mi înţepe văzul multitudinea creioanelor fin-ascuţite. Tic simenonesc, preluat de mulţi scriptofanţi, unii chiar semialfabetizaţi... Îl şi văd trudind matinal, cu limba fin scoasă pe-afară, la ascuţitoare şi admirîndu-şi critic opera - prima din ziuă. Asta, pînă nu s-a înconjurat de trepăduşi care să se bată din ascuţitori pentru inima şefului.
    In the rest: "ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
    mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
    prea multi sunt,
    mult prea multi…", dusă-ne Tinereţe!... - vorba medalionatului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Prietene Culai, n-am vrut să mai copleşesc rubrica despre Jebe cu textele despre Castelan, aflate în "Scene din viaţa literară", poate mai ştii despre ce e vorba; nici cu cel din Odiseea... cu povestea plăcii pentru Jebe şi Florica Cordescu, placă aflată de vreun deceniu în subsolul Casei de Creaţie din Piaţa Lahovary şi pe care fiul şi fiica poetului nu s-au învrednicit să o pună pe zidul vilei dinspre Statuia Aviatorilor.
    Altfel, ce să mai spun? (Că pe aceeaşi stradă se află locul casei demolate unde a locuit interbelic alt hultan al vieţii publice . Nae Ionescu...?) Că anul trecut cei doi urmaşi au organizat la MNLR o comemorare la Centenar, unde au vorbit Dimisianu şi Mălăncioiu, vezi relatările din linck-ul indicat.N-am aflat la timp, poate m-aş fi dus să văd ce şi cum...
    Se nimerea să mă aflu la masa vecină de la Dna Candrea, fie că eram la masa lui Cornel Regman ori a lui Mihai Şora, aşa că îl vedeam din apropiere pe Castelan. Se făcea a nu observa pe nimeni din sală. Ţinuta lui ţeapănă din şale îl ajuta într-aceasta. Nasul coroiat, ochii de sticlă albastră...Când nu erau acolo, el şi Ileana lui, nimeni nu avea voie să se aşeze. Ieşea scandal. Astfel, cu viclenie şi tupeu, şi-a apărat cu ghiarele privilegiile obţinute cândva din slujirea eficientă a Regimului. Prin anii 80, când nimeni nu mai miza pe ceau, se dădea el însuşi de oartecum disident. . Doar se dădea... Avea maşină la scară, ca vice al USR, făcea datorii imense la Fond, după care, cu mare scandal, obţinea ştergerea lor... Câţiva trepăduşi îl adulau, toţi ceilalţi se temeau. Eu, nici atât, căci nu le ceream Nimicuţa...
    Un gând bun, I.L.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nene Lazu, cred ca ai facut parte din cei pe care J nu dadea nici un leu gaurit. Nu a avut niciodata datorii, ci taman dimpotriva... Mai mult, ERA un dizident. Dar nu din vorbe, ci din fapte. Problema celor de la Secu era ca Jebe era iubit de ceasca si atunci cand il injura in gura mare in plin restaurant. Iar de trepadusi ca Preda, Bogza, Teodorescu, Dinescu etc, sa tot fi adulat... Si da, era temut ca te putea caracteriza imediat si promt, fara sa-i pese de consecinte: erai prost, te stia toata strada. Ia zi, cati prieteni sti ca avea? Ia mai zi, cate premii INTERNATIONALE a luat? Mai spune, cine mai e jucat cu casa inchisa de peste 40 de ani la Paris - impreuna cu celalalt Eugen, Ionescu? Mai cauta: pe unde nu a fost tradus acest poet ROMAN, cu suflet comunist original, nu stalinist? Ai habar de cat a suferit in copilarie? Uffff... Parerologule...

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mai zic de faptul ca habar nu ai cand a murit... Poate in '88 te-a "descoperit" cu vre-o vorba acida si, de atunci, l-ai inmormantat... Pacat de tine...

    RăspundețiȘtergere
  5. 1.Da, am dat drept data morţii 1988, când în fapt este 1991. Se mai întîmplă...Vezi Dicţionarele, fie şi academice, doldora de erori... Am corectat acum, pe acel colţ de blog... Oricum, dădusem linkul din Wikipedia, alte linkuri, unde datele sunt la vedere.
    2.Nu l-am cunoscut personal pe J., cu atât mai puţin nu m-am căciulit în faţa castelanului sau să-i cer ceva.
    3.În schimb m-am străduit să-i postez placa memorială, uitată de vreun deceniu în subsolul Casei de creaţie din Pţa Lahovari şi de care fiul, fiica, se dezinteresează. Vezi Odiseea plăcilor memoriale, 2012.
    4.L-am selectat pentru această rubrică unde am postat despre cca 400 scriitori români ce merită cunoscuţi. Inclusiv trepăduşul Preda, trepăduşul Bogza - pentru că această rubrică are în vedere valoarea scriitoricească, iar nu lipsa de caracter a unuia-unora-multora sau suferinţele din copilărie ale altuia.
    Nu daţi semne că aţi înţelege aceste lucruri elementare. Şi atunci, dle... anonim, despre ce vorbim?
    Cât despre ortografia matale, Dzeu cu mila...
    Al Matale, Lazu

    RăspundețiȘtergere