Scriitorul zilei: Cornel Ungureanu, n. 3 august 1943
Opera literară: La umbra cărților în floare, o panoramă a foiletonului critic românesc. 1975; Proză și reflexivitate, 1977; Contextul operei, 1979; Imediata noastră apropiere, vol. I, 1980;Proza românească de azi, vol. I: Cucerirea tradiției, 1985; Imediata noastră apropiere , vol. I, 1980; Imediata noastră apropiere, vol. II, 1990; Mircea Eliade și literatura exilului, 1995; La vest de Eden. O introducere în literatura exilului, 1995; A muri în Tibet, 1998; Fragmente despre teatru, 1998; Introducere în viața și opera lui Petru E. Oance, poet, jurnalist și sculptor, 1999; La vest de Eden. O introducere în literatura exilului, vol. II, 2001; Despore regi, saltimbanci și maimuțe , 2001, 2003, 2004; Mitteleuropa periferiilor, 2002; Ioan Slavici, monografie, 2002; Geografie literară, 2002; Geografia literaturii române, azi. vol. I Muntenia, 2003; Octavian Goga, monografie, 2003; Europa Centrală, 2004; Geografia literaturii române, azi. vol. IV Banatul, 2005; Sorin Titel, 2005; Istoria secretă a literaturii române, 2007...
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cornel_Ungureanu
http://www.autorii.com/scriitori/cornel-ungureanu/index.php
http://www.crispedia.ro/Cornel_Ungureanu
Poezia zilei
tu
apariţie surprinzătoare de solstiţiu
nici răsărit sângeriu
nici apus tremurând
doar un lanţ de vectori
de mărimi cardinale
izbucnind într-un câmp de revoltă
nici melci nisipoşi
nici cochilii deschise
doar pântec promis
răscolit de dorinţe
ezitând între flux şi reflux
aici
în mai mult ca eternul acvatic
te aştept răstignit
pe imense
peluze de solzi
să fi fost
orbitoarea lumină solară
care sfredelea pleoapele
somnului meu târziu
invadat
de peşti piromani
să fi fost
obsedanta linişte florală
care absorbea dorinţele
visului meu rebel
traversat
să fi fost
miraculoasa clepsidră polară
care înregistra seismele
propriei mele revolte
poluate
de peşti reaşti
dar erai tu
inferior vertebrată
întinsă pe o plajă
de meduze dogmatice
în afara constelaţiei mele
zodiacale
(din volumul Ecuaţia tăcerii, ed. Vitruviu, 1996)
Fiu al unui notar, s-a născut la Lugoj, a făcut şcoala elementară la Zăgujeni, jud. Caraş-Sevenin, liceul la Caransebeş, apoi studiază la Filologia din Universitatea timişoreană, secţia română-germană, absolvită în 1965; va fi pentru scurt timp profesor, secretar literar la Teatrul timişorean, apoi redactor la revista Orizont, iar din 1990 redactor şef-adjunct şi profesor universitar. Îşi luase doctoratul în 1984 cu tema Vasile Voiculescu. Debutase cu cronici în Scrisul bănăţean, 1962, afirmîndu-se ca un fin observator al vieţii literare a momentului; abia în 1975 reuneşte multe dintre textele sale în volumul La umbra cărţilor în floare, titlu foarte bine ales, sugestiv, cu referire specială la critica literară a vremii. Orizontul lecturii se lărgeşte mereu, lucru sesizabil în volumul Proză şi reflexivitate, 1977 şi în următorul Contextul operei, care ne prezintă un critic literar frenetic, foarte bine informat în variate aspecte ale literaturii, dezinvolt, independent în opţiuni, afirmându-şi opiniile cu fermitate şi francheţe, însă nu fără maliţie şi spirit polemic, atent la contextul în care s-a născut opera, prin cercetarea inclusiv la textelor memorialistice etc. Atent şi la subtextul operei, la magia scriiturii. Lucru vădit chiar prin alegerea subiecţilor: Vasile Voiculescu, Ştefan Bănulescu, D.R. Popescu. Îmbină în mod personal critica literară propriu-zisă cu istoria literară şi cu referiri la persoana autorului studiat - un stil foarte personal, care îl individualizează în peisajul criticii româneşti. Este interesat şi de literatura din ţările învecinate, cele din Europa centrală: Hasek, Vasko Popa etc, iar studiile sale apar în reviste din Germania, Ungaria, Jugoslavia. Doar un pas şi vom avea exegeze privind literatura exilului românesc. Criticul literar este laborios, neobosit în abordarea unor noi sectoare de investigaţie. Nu sunt de neglijat intenţiile de sinteză privind literatura contemporană, dar nici cele privindu-i pe interbelici: Pillat, Voiculescu, Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu. Se întoarce apoi spre aspecte privind geografia literară a provinciilor româneşti, începând desigur cu Banatul, prilej pentru a-i urmări pe scriitori ce au migrat prin zonă. Mereu foarte personal, îmbinând într-o formulă aparte observaţia critică strictă privind textul abordat cu notaţia eseistică, C. U. a surprins plăcut cu jurnalul său dintr-o călătorie în Tibet, scris abrupt, sincer, cu umor şi bun-simţ. Unele dintre cărţile sale dau de înţeles proiecte vaste şi nu puţine la număr, pe care criticul pare a le avea în vedere, spre a le finaliza în lucrări de sinteză, monografii, istorii...
Interesant cum este receptat Cornel Ungureanu în cele două Istorii pe care le tot consult la întocmirea rubricii. Marian Popa îi acordă lui C.U. ceva mai mult de o jumătate de coloană şi îl consideră "leal faţă de carte şi de autor...scriind clar şi fără aroganţă terminologică..." (p. 1037), pe când N. Manolescu, la celălalt pol, îi acordă cam 3 pagini, însă pentru a-i amenda demersul critic, începând cu schimbarea din 1990; îl amendează pentru partizanatul cu care îi eludează lui Mircea Eliade afilierea la Legionarism, încercând să-l disculpe şi pe Nae Ionescu, de altfel cu susţineri ce se anulează între ele; undeva îl elogiază pe Sebastian, apoi îi amendează Jurnalul, iar despre "accidentul" gestionat de Comintern, N.M. găseşte că e o susţinere hazardată şi fără sens; în Istoria secretă a literaturii române, C.U. ar fi intenţionat să scoată la lumină opere şi nume de scriitori dintr-un motiv sau altul rămase în umbră şi uitare, însă se întâmplă că scapă din vedere cutare şi cutare operă sau autor important, în schimb acordă atenţie unor lucrări absolut nesemnificative. Etc. Ca să vezi...criticii între ei...
Interesant cum este receptat Cornel Ungureanu în cele două Istorii pe care le tot consult la întocmirea rubricii. Marian Popa îi acordă lui C.U. ceva mai mult de o jumătate de coloană şi îl consideră "leal faţă de carte şi de autor...scriind clar şi fără aroganţă terminologică..." (p. 1037), pe când N. Manolescu, la celălalt pol, îi acordă cam 3 pagini, însă pentru a-i amenda demersul critic, începând cu schimbarea din 1990; îl amendează pentru partizanatul cu care îi eludează lui Mircea Eliade afilierea la Legionarism, încercând să-l disculpe şi pe Nae Ionescu, de altfel cu susţineri ce se anulează între ele; undeva îl elogiază pe Sebastian, apoi îi amendează Jurnalul, iar despre "accidentul" gestionat de Comintern, N.M. găseşte că e o susţinere hazardată şi fără sens; în Istoria secretă a literaturii române, C.U. ar fi intenţionat să scoată la lumină opere şi nume de scriitori dintr-un motiv sau altul rămase în umbră şi uitare, însă se întâmplă că scapă din vedere cutare şi cutare operă sau autor important, în schimb acordă atenţie unor lucrări absolut nesemnificative. Etc. Ca să vezi...criticii între ei...
Opera literară: La umbra cărților în floare, o panoramă a foiletonului critic românesc. 1975; Proză și reflexivitate, 1977; Contextul operei, 1979; Imediata noastră apropiere, vol. I, 1980;Proza românească de azi, vol. I: Cucerirea tradiției, 1985; Imediata noastră apropiere , vol. I, 1980; Imediata noastră apropiere, vol. II, 1990; Mircea Eliade și literatura exilului, 1995; La vest de Eden. O introducere în literatura exilului, 1995; A muri în Tibet, 1998; Fragmente despre teatru, 1998; Introducere în viața și opera lui Petru E. Oance, poet, jurnalist și sculptor, 1999; La vest de Eden. O introducere în literatura exilului, vol. II, 2001; Despore regi, saltimbanci și maimuțe , 2001, 2003, 2004; Mitteleuropa periferiilor, 2002; Ioan Slavici, monografie, 2002; Geografie literară, 2002; Geografia literaturii române, azi. vol. I Muntenia, 2003; Octavian Goga, monografie, 2003; Europa Centrală, 2004; Geografia literaturii române, azi. vol. IV Banatul, 2005; Sorin Titel, 2005; Istoria secretă a literaturii române, 2007...
Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cornel_Ungureanu
http://www.autorii.com/scriitori/cornel-ungureanu/index.php
http://www.crispedia.ro/Cornel_Ungureanu
Poezia zilei
George Astaloş
peluze de solzi
tu
apariţie surprinzătoare de solstiţiu
nici răsărit sângeriu
nici apus tremurând
doar un lanţ de vectori
de mărimi cardinale
izbucnind într-un câmp de revoltă
nici melci nisipoşi
nici cochilii deschise
doar pântec promis
răscolit de dorinţe
ezitând între flux şi reflux
aici
în mai mult ca eternul acvatic
te aştept răstignit
pe imense
peluze de solzi
Constelaţie
să fi fost
orbitoarea lumină solară
care sfredelea pleoapele
somnului meu târziu
invadat
de peşti piromani
să fi fost
obsedanta linişte florală
care absorbea dorinţele
visului meu rebel
traversat
să fi fost
miraculoasa clepsidră polară
care înregistra seismele
propriei mele revolte
poluate
de peşti reaşti
dar erai tu
inferior vertebrată
întinsă pe o plajă
de meduze dogmatice
în afara constelaţiei mele
zodiacale
(din volumul Ecuaţia tăcerii, ed. Vitruviu, 1996)
ion lazu - fotografii...cei cinci pe Dig...(Groapa Văcăreşti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu