joi, 5 iulie 2012

Scriitorul zilei: Liviu Petrescu, consemnări; poezia zilei; fotografii...

Scriitorul zilei: Liviu Petrescu, n.17 decembrie 1941 - d. 5 iulie 1999

 

 De fel din Râmnicu Sărat, şi-a terminat liceul la Cluj, 1959, urmând apoi Filologia din acelaşi oraş 1959-1964, după care va face carieră universitară la facultatea pe care o absolvise, cu doctorat în 1977; devine profesor titular la catedra de literatură comparată, decan al fililogiei iar apoi director al Institutului de Lingvistică şi Istorie literară Sextil Puşcariu din Cluj. Căsătorit cu Ioana Em. Petrescu.
Critic şi istoric literar, exeget al scriitorilor transilvăneni, eseist, s-a remarcat prin erudiţie, rigoare, spirit analitic. A debutat în 1958 la Tribuna şi s-a făcut remarcat în noua formulă redacţională a acestei reviste, dar şi la Steaua. S-a ocupat în mod special de Duiliu Zamfirescu (în această ipostază este citat de Manolescu în Istoria sa critică, altfel trecut la Autori de dicţionar), Camil Petrescu, Anton Holban şi Gib Mihăescu, iar în volumul Romanul condiţiei umane , folosind procedee comparatiste şi observaţii subtile, analizează relaţiile dintre ideal, real şi formula romanescă a autorilor. Poetica postmodernismului a avut trei reeditări. S-a ocupat cu perseverenţă şi devoţiune de colocviile Blaga de la Cluj, trecând de festivismul comemorativ.
Opera literară: Realitate și romanesc, 1969;  Dostoievski, eseu, 1971; Scriitori români și străini, eseuri, 1973; Romanul condiției umane, studiu critic, 1979; Vârstele romanului, 1992; Poetica postmodernismului, 1996; ed. a II-a, 1998, ed. a III-a, 2003; Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni, 1997.

Citeşte mai mult: https://www.google.ro/search?q=liviu+petrescu&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:ro:official&client=firefox-a
http://lett.ubbcluj.ro:5388/index.php/corp-didactic/galeria-litere/144-liviu-petrescu-1941-1999
 http://www.romlit.ro/liviu_petrescu

Poezia zilei
Bogdan Ghiu, n. 5 iulie 1958

Poem

Nu am nici o putere
şi aproape nici forţe nu mai am.
Trăiesc. Simt asta. Privesc în jur
şi aud gândul bolborosind.
Deschid gura să vorbesc dar o
închid repede de teamă
să nu casc.
Mi-e teamă că nu am să mai pot
închide gura niciodată. Tac.
Rotesc în gând începuturi de gând.
Urmarea e întotdeauna prea lungă - o
adevărată istorie.
Nu las cuvintele să (se) facă istorie.
Ele sânt de trăit pentru mine.
Numai timpul se poate trăi,
nu şi istoria. Istoria este o fiinţă
ea însăşi, cu viaţa ei proprie.
O fiinţă numai în sine.
Numai timpu-i al nostru.
Trăiesc. Simt asta. Vag, vag
de tot, dar simt.



Ion Lazu: consemnări
Magda Ursache: Vieţile cărţarilor contimporani, după Magda U...
 (Libri prohibiti, p. 142-154)
"În Praga , există o bibliotecă numită libri prohibiti; la noi, nu ştiu să fie una , deşi, mai mult decât oriunde în lagăr, uriaşul preţ al eliberării după "binecuvântata cototură de la 23 august", cum o numea Sadoveanu, a fost elita negată, arestată, stârpită, cu cărţile ei cu tot. Vidarea de marile valori culturale româneşti era necesară pentru a se face loc "colhozului estetic" (sintagma lui Gheorghe grigurcu), extrem de rodnic în cei 20 de ani de proletcultură."
(...)Întâi s-a pus accent pe lucrările cu caracter antisovietic şi pe tot ce ţinea de războiul anticomunist pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei. După Congresul PMR din februarie 48, la indicaţia expresă a lui Dej, noul catalog epura, fapt semnificativ, poezii de Alecsandri, poezii de Eminescu (ediţia Adamescu) cât şi Eminescu Literatura populară./ed. Murăraşu). În scurtă vreme s-a ajuns la un Index uriaş, de sute de pagini, v. Cartea cărţilor interzise, de Victor Frunză, Bucureşti 2001.
(...)Aşa că "hitleristul" (apud Leonte Răutu) Gh. Brătianu a murit în temniţă., în chinuri inimaginabile. Spune editorul G. Pienescu că Istoria Românilor sumb Mihai Vodă Viteazul a aşteptat ani şi ani publicarea, până în 1959. De ce? Pentru că N. Bălcescu făcuse referire la "barbarii nordului" - ruşii.
Rugul cărţilor, tritlul lui Nicoale Oprea, din Vatra nr. 6, iunie 1992, nu-i din păcate o metaforă. Spre rug mergeau, în vagoane sigilate, Eliade, Blaga, P.P. Negulescu, Mircea Florian, S. Mehedinţi, Artur Gorovei, Agârbiceanu, Rebreanu, Panait Istrati, Ion Pillat, Ion Barbu, Lovinescu, pentru Titu Maiorescu şi contemporanii lui, nemaivorbind de maiorescu însuşi, Perpessicius, pentru Menţiuni critice."(...)






3 comentarii:

  1. Mă strîng în spate toate cele mai sus postate!
    Dar, fiecare "calup" din cu totul alte motive...
    Magistrul meu DMŞ, l-a cunoscut pe evocat, nu-l critică, nici nu-l ridică-n slăvi. O altă formă de adaptare la condiţiuni. Îi recunoaşte spiritul enciclopedic, altele tace, deşi ar avea ce narA şi cu ce (pană). Nu vrea, şi pace!
    Poezie? Poate, dar nu pentru jE... Îl preţuiesc mai mult pentru "unde... prin bucureşti", deşi pentru asta-i pot da măcar un redutabil contra... Oare, ce se mai aude de cîrja lui Bacalbaşa, bastonul lui Arghezi, scările şi perforatorul şi buloanele şi plăcile de marmoră trambalate de Anonimus... Nu se aude, că n-au pilule la radio-cultural, sta-le-ar în gît aranjamentele!
    Şi-aş vrea să fiu o Salcie (chiar asta sunt, cu feciorelnică cîinoşenie spun) şi să mă imortalizeze ştiu eu cine, da'nu spui,sîc!

    RăspundețiȘtergere
  2. ... Şi, cum să uit "crîmpeile" de vieţi cărţare după Magda U., după mine cea mai targic-laică apologetică a scriitorilor, cărţilor şi cetitorilor supravivenţi... Încă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamna Magda Ursache, între apologetică, enciclopedică, stil fulgerător şi iscusinţă pamfletară, între Grigurcu, Goma şi Luca Piţu, ar forma împreună un careu de Aşi, după a mea părere... I.L.

    RăspundețiȘtergere