Scriitorul zilei: Adrian Maniu; poezii; fotografii

Scriitorul zilei: Adrian Maniu, n. 6 februarie 1891- d. 20 aprilie 1968
    

Alt cântec

Sufletu meu, nufar pe ape,
Gandu de-acum, val molesit,
Viata-n zadar vrea sa ma-ngroape.
Totu-i sfarsit.

Dragostea mea, apa inceata si verde
Intre namoalele moi,
sufletu meu, albele foi isi pierde,
albele foi ...

Cad inserari, triste,-n tarziu lancezite;
palide zari. Soare ranit
trimite noptii pe nesimtite
somn vestejit.

Stelele, vechi luminite de ceara,
doru trecut din pierdut innoiesc,
moarte destine din tine-au sa ceara
jocu firesc.

Sufletu-nfrant – intra ca nufaru-n ape,
Tot mai adanc, in el adancit ;
Totu-i departe, totu-i aproape ... tot
In sfarsit.

***

Din părinţi ardeleni, s-a născut la Bucureşti. Şi-a făcut studiile 

la liceele Gh. Lazăr şi Matei Basarab.A urmat Dreptul, probabil la 

insistenţele tatălui său, profesor universitar la Drept, dar nu a 

practicat niciodată. 

Colaborator la publicaţiile interbelice, mai întâi simboliste, apoi 

avangardiste (cu Ion Vinea, cu Tristan Tzara, apoi tradiţionaliste, 

mereu în căutarea formulei lirice personale; a debutat cu versuri 

simboliste: Figuri de ceară, 1912. A făcut parte din gruparea 

care a fondat revista Gândirea, împreună cu Lucian Blaga, Nichifor 

Crainic, Cezar Patrescu etc. A scris şi proze fantastice, strânse în 

două volume: 1930 şi 1935.

A tradus intens din scriitori francezi, dar şi din marii ruşi: Puşkin, 

Lermontov,Griboedov. A ţinut rubrici de actualitate literară şi cronică 

plastică, a colaborat intens la radio, a fost  şi regizor de teatru la 

Craiova, inspector al teatrelor etc. 

Opera: Salomeea, 1915; Lângă pământ, 1924; Drumul spre stele, 1930, 

Cartea ţării, 1934; Cântece de dragoste şi moarte, 1935.

S-a creat o oarecare vâlvă în lumea literaţilor la mijlocul anilor 60, când

poetul a fost recuperat, apărându-i o antologie de versuri, apoi Scrieri, I 

şi II. Cam în aceeaşi perioadă când reveneau Blaga şi Voiculescu. Prilej de 

supralicitări, de speranţe lirice doar în parte confirmate.

Ion Lazu: Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale 

 17 aprilie 2007:(...) Revin la staţia dinspre Panduri,
iau pe 385 în sens invers, de la Izvor plec pe cheiul gârlei pe jos, ajung la
Sf. Elefterie, merg pe stradă în sus şi ajung la nr. 26, asta înainte de
biserica veche, rămasă în mijlocul străzii; o vilă gard în gard cu o şcoală de 

cartier, interbelică după stil, cam ca a lui Pompiliu
Constantinescu, însă mai mare, în imobil este o firmă de instrumentar medical.
Sun, merg la subsol, mi se spune că patronii sunt şi proprietari – iau
telefonul lor, fax, e-mail. Fac poze cu vila unde a locuit poetul Adrian Maniu, atâta vreme ocultat de
regimul roşu. Dau ocol bisericii, tot Sf.Elefterie, dar cel vechi, de curând
renovată. Din păcate închisă la această oră. Ies la staţia metrou Eroilor şi
revin acasă. O zi nu chiar aşa de rodnică, îmi spun. Şi nici măcar nu am trecut
de jumătatea listei. 

 1 mai 2007: (...)În str. Plantelor 9, vreau să pozez de aproape placa lui 

Eminescu, dar la fereastră se mişca o tânără şi observând ce vreau
să fac l-a chemat îndată pe taică-său, un domn nu prea tânăr, foarte gras. Vin
ambii la fereastră, se inflamează, mă alungă de acolo, precum că nu pot
fotografia decât cu acordul lor. Să te cruceşti, nu alta! Să se fi adăugat încă
o pagină la cumplitul dosar al năpăstuirii poetului naţional? Nu voisem decât
să adast puţin în preajma locului supliciului său. Şi această izbucnire
ignobilă... Cine sunteţi voi, troglodiţilor, ce legătură aveţi cu poetul
naţional şi cu ce drept îmi interziceţi să fotografiez placa lui memorială?! 

Trec pe la nr. 50 de pe str. Plantelor, socotesc unde să-i punem placa lui Adrian Maniu, desigur nu la intrare, lângă firma de vinuri, ci spre intersecţie, într-un loc bine ales, căci imobilul are în acea parte dinspre răscruce o formă semicirculară, neobişnuită. Familia s-a împotrivit din răsputeri variantei cu placa memorială în Sf. Elefterie: Înţeleg că acolo poetul a trăit în a doua parte a viaţii, cu o altă soţie, pe când prima soţie şi cei doi copii au rămas în Plantelor 50. Ca de altfel şi sora poetului, pictoriţa Rodica maniu, cu soţul ei, tot pictor, Samuel Muntzer.