sâmbătă, 24 martie 2012

Scriitorul zilei: Dinu Ianculescu; poezii, fotografii

Scriitorul zilei: Dinu Ianculescu, n. 24 martie 1925

   


Să nu ne prindă diavolul oftând


 Dinu Ianculescu
Sursa: revista Viaţa Românească

Să nu ne prindă diavolul oftând.
Să-i dăm lui Dumnezeu ce se cuvine
cât pe pământ din mila Lui ne ține
și cât e timp să-l mai slăvim cântând.
Cu El să-ncepem ziua care vine
și să sfârșim cu slava Lui în gând.
Să nu ne prindă diavolul oftând.
Să-i dăm lui Dumnezeu ce se cuvine.

Și-n noaptea vieții, cine știe când
la număratul dintre rău și bine
să căutăm în talgerele pline
lumina Lui și `naltul Lui veșmânt
Să nu ne prindă diavolul oftând.

***
Dintr-o familie de intelectuali braşoveni, începe liceul în urbea natală şi îl termină la Bucureşti, înscriindu-se la Conservator. Va face carieră de actor, pe scenă, în filme. Dar îl vor face cunoscut cu deosebire prestaţiile sale ca recitator la radio şi în spectacole, cele de la emisiunea Teleenciclopedia,  în cele două decenii ceauşiste, când acestea erau emisiunile cele mai preţuite de marele public.  Actorul cu carismă de boier, cu timbru vacal inconfundabil, clar penetrant, încălzit deînţelegere adânc umană, era dublat de un poet de mare rigoare, care a debutat încă în studenţie şi a continuat să evolueze în discreţie, neostentativ, însetat de armonie, de Idee. A scris sonete, rondeluri, după ce cultivase versul liber, în tinereţe. Expatriat în 1975, a continuat să practice actoria pe scenele şi la microfoanele posturilor de radio în limba germană. A revenit în ţară, spre a-şi lansa cărţile de poezie, cum au procedat destui dintre cei plecaţi în Occident, dar au continuat să slujească literele române, visând că au pentru cine să scrie.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Dinu_Ianculescu

poezia zilei
ion lazu: Doamne

Doamne, miluieşte-ne cu frunză
Pe noi ce nu mai merităm nimic,
Necum a ta lumină.
Miluieşte-ne măcar cu primăvară,
Cum ai face-o cu orice jivină.

Te îndură spre noi cu un câmp înverzit,
Cu un semn în jos, ca pentru ierbivore
Pe care nicicând nu le-ai oprit
Lunca smălţuită s-o devore.

Doamne, pedepseşte-ne cu frunză,
Pedepseşte-ne cu primăvară
Pe nevrednicii ce suntem, care, vai,
Nu mai tresărim la alte bucurii
Decât la verzi ştergare, fluturând
Din nou pe-afară.
14 aprilie 1994




ion lazu: fotografii de autor

bobocul trandafirului japonez



- stai să-ţi spun...
se ceartă bradul cu plopul / care e mai mândru-n codru...














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu