Scriitorul zilei: Dan Simonescu; poezii, fotografii

Noi suntem stelele (Poezia zilei)

ion lazu: Străinul

Poezia începe cu ochii închişi

În căutarea unui gorgan abstract

De unde să poţi vedea lăuntric.

Strângi din pleoape. Nimic. Şi atunci

Poezia începe cu un arc de cerc

Peste lucrurile din odaie,

Cu o privire văruind

Din tavan spre podea. Aştepţi. Şi atunci...

Poezia începe

De la rama ferestrei

Şi nu mai sfârşeşte ieşind din casă.

Ea se lasă purtată de-un nor

De o pasăre, de un drum

De un om.

Ea se duce cu omul, se duce cu dorul

Oboseşte, dă colţul, dă zarea...

Rămâi la geam: cel mai singur ins,

Străinul celor din stradă, duşmanul familiei.

Astfel. Şi mult mai târziu

Imensul gol se umple de cuvinte

Ca de glasuri un altar.

1981, Alexeşti-Vâlcea
(din volumul Poemul de dimineaţă, 1996)



SCRIITORUL ZILEI: Dan Simonescu, n. 11 decembrie 1903 - d. 11 martie 1993

90 de ani i s-au dat acestui muscelean devenit cândva membru de onoare al Academiei pentru a fructifica cercetările sale privind cartea veche românească şi manuscrisele medievale. A urmat liceul la Piteşti, din 1921 a făcut Filologia la Bucureşti, iar din 1925 Ion Bianu, care i fusese profesor şi îndrumător, îl aduce la Academia română, pentru a se ocupa de istorie literară, manuscrise medievale şi carte veche. În 1942 devine profesor titular la Litere şi Filosofie, Universitatea din Iaşi. În 1952 este îndepărtat din învăţământ, devenind simplu cercetător la Institutul de istorie Nicolae Iorga, demn continuator al unor Bianu şi Cartojan. Încă în 1926 dăduse Încercări istorico-literare. Carte veche românească şi tipărituri în centre româneşti medievale; în 1943 colaborează la editarea vol. III din Bibliografia românească veche, iar în 1944 reuşeşte să editeze vol IV al redutabilei Bibliografii. În 1981 scoate Pagini din istoria cărţii româneşti. Mai puţin prezent în viaţa literară a vremii, Dan Simonescu este cărturarul devotat şi stăruitor, care nu precupeţeşte efort, inteligenţă, competenţă, pentru a completa un capitol esenţial în construcţia culturală a oricărei naţiuni: cunoaşterea temeinică şi calificată la nivel academic a faptelor din trecutul literar al ţării. O întreprindere niciodată îndeajuns apreciată de beneficiarii acesteia.