joi, 8 decembrie 2016


Scriitorul zilei, 8 decembrieRadu Voinescu, n. 8 dec. 1958
    
Buzoian din comuna Dâmbroca (toponim mai aparte, ce s-ar cuveni cândva decriptat/explicat!), viitorul remarcabil scriitor al generaţiei sale: poet, prozator, eseist, critic literar şi teoretician al literaturii a urmat Liceul Militar Dimitrie Cantemir din Breaza, apoi Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de la Sibiu, absolvită în 1980, după care, urmându-şi cariera armelor, s-a înscris la Filologia din Bucureşti, secţia română-franceză, cu licenţa în 1987. A trecut un doctorat în ştiinţe filologice, Magna cum Laude, 2004, avându-l ca îndrumător pe profesorul Romul Munteanu: Trivialul în literatură, lucrare pentru care a învăţat şi limba germană, la îndemnul profesorului. (Cunoaşterea perfectă a limbii lui Voltaire i-a fost de ajutor în marile biblioteci parisiene.)
Reorientarea spre literatură s-a făcut în timp, însă temeinic şi pe deplin motivat. Debutul cu poezii în Luceafărul, 1989, iar cu povestiri în 1991 şi cu eseuri în 1993. După care au început să apară volumele de poezie, proză, critică literară, eseu etc. A fost redactor la Editura Militară. A iniţiat la Buzău, în 2008, şi a fost directorul revistei lunare Diagonale, din care nu au apărut decât 8 numere, din motive financiare. A înfiinţat şi conduce, din 1997, un cenaclu al scriitorilor militari. A deţinut şi deţine rubrici în mari reviste literare ale vremii; prezent şi foarte combativ ani de-arândul la şedinţele cenaclului Uniunii Scriitorilor, sub toate conducerile ce s-au succedat. Deschis spre mişcarea literar-culturală a vestului european, a dovedit preocupări multidisciplinare, de filosofie, psihologie socială, antropologie culturală. S-a vorbit în cazul lui R. V.  despre o abordare temeinică, pe cât de echilibrată, echidistantă faţă de mode şi curente, plasată între clasicism şi modernism, cu păstrarea unor rezerve faţă de literatura ce se înregimentează în postmodernism, pe care, de altfel, o cunoaşte în mare detaliu, dovadă cronicile sale la cărţi ale celei mai noi falange scriitoriceşti. Face parte din juriul permanent care acordă premiile literare anuale ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Actualmente preşedinte al Filialei critică şi istorie literară din Bucureşti, organizator al unor colocvii anuale de critică literară desfășurate la cel mai înalt nivel și despre care am relatat pe acest blog de scriitor și în reviste literare. 
Un cititor atent şi pătrunzător, un critic literar al valorificărilor, un stilist fin, un eseist cu opţiuni originale, nu în ultimul rând un poet cu vocația colecționarului de pietre rare, deci parcimonios, pe cât de inconfundabil.

Opera literară  Hierofantul, Bucureşti, 1999 (cu o prefaţă de George Astaloş);• Modernităţi, Bucureşti, 2001;• Poezii, Drobeta Turnu Severin, 2002;• Spectacolul literaturii, Bucureşti, 2003;• Printre primejdiile criticii, 2004;• Trivialul, 2004;• Erezii pioase, 2005;• Subiecte I. Scriitori români contemporani, 2005;• Encyclopedia of Erotic Literature, consilier şi contributor, New York, 2006. Antologii:• Spectre lyrique. Anthologie de poesie roumaine contemporaine, 2000;• Canon şi canonizare, 2003.
Traduceri:  Kari Heinz Frieser. Mitul blitzkreg-ului
Citeşte mai mult:
http://radu-voinescu.lydo.org/cartipub.htm
http://mirceaiordache.blogspot.ro/2011/10/radu-voinescu-scriitor-si-critic.html
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Voinescu
http://www.crispedia.ro/Radu_Voinescu
http://www.youtube.com/watch?v=8qXuacGdpeY


Poezia zilei: Radu Voinescu

Anestezii, I

*
Îţi aminteşti? Era o iarnă a cuvintelor;
focul măreţ, ca o marmură albă, înaltă,
îngheţase şoaptel ca pe corali riipiţi
într-un deşert care a stat mai demult
sub apăsarea apelor.
Gestul tău încremenise la jumătatea
dintre întâmpinare şi rămas-bun,
ochii aveau liniştea unui sanctuar de gheaţă.
Numai cuvintele, din care noi făuriserăm sănii,
lunecau cu o beţie rece, trase de reni somnoroşi
printre zăpezi gabuloase.

Un timp boreal, bătăt cu ţintele stelelor,
ne înveşmânta şi, ciudat, ne era bine.

*

A trecut un înger cu aripile-albastre
prin zgura trupului meu...
Îngere, i-am strigat
 nu mai văzusem îngeri niciodată -
ce cauţi tu prin această păcură
a materiei mele?
M-a străbătut lin, fără să-mi răspundă,
o clipăvârfurile aripilor i-au mai zăbovit
pe umerii mei.

Şi ne-am înălţat, urmăriţi
de ochii mulţimii adunate în stradă,
deasupra spitalului.

*

Apropie-te, pândeşte-mă, hîrţuieşte-mă
toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale;
dumnezeul meu nu-mi îngăduie
să alerg după femeia altuia!
 Ce sofism neruşinat şi pervers pun la cale
pentru o poveste de dragoste
ce nu va reînnoi mersul lumii!

Vino, treci peste mine ca umbra
unui nor prelung peste lună!

(din volumul Hierofantul, Ed. Vinea, 1999)



Poezia zilei: Vladimir Udrescu, n. 8 dec. 1940
 Notează Dumitru Augustin Doman pe-al său blog, despre recenta antologie de autor a lui Vladimir Udrescu:
  ”Desenul poemelor e de o mare finețe, iar discursul e de o vagă inspirație expresionistă, curgând lin pe linia subțire dintre livresc și trăire tensionată, ca-n aceste
      
câteva umbre:
  “în noaptea catedralei
 de aburi a sufletului se ivește
 memoria
pe două cărări
lațul se strânge și istoria
glisează ușor
înspre un bănuit continent

fii foarte atent zice sfetnicul orb
cu stiletu-ntre dinți
la capătul acestui principiu
se naște vecia
cum firul de vis
coboară-n abis

de ivoriu e raza infernului
din ochiul interzis
știu desigur
e o clepsidră în care s-a scurs
apocalipsa visată
cum ar fi semnul de carte
al prințului
în amurgul valpurgic

doar câteva umbre-ți calcă
pe urme
ca și cum ai veni
să anunți facerea lumii.

Scriind poeme de-o asemenea profunzime în substanță și de o asemenea finețe stilistică, Vladimir Udrescu cel tardiv ieșit la lumină ar trebui să nu mai facă spovedanii de învins, ci mărturisiri de învingător.”
Subsemnatul am comentat astfel: Pe 13 mai a.c., convins de excelența liricii sale, la rubrica Poezia zilei am postat pe-al nostru blog această poemă a lui Vladimir Udrescu –


o fi cu putinţă

e cineva

o boare de slavă atinge
floarea reginei crescută
acolo
pe un colţ de univers
numele întâmplării e privit cu sfială

n-ai de ales
lângă tine un fulg îşi răneşte
aureola
dar cine să scoată din flăcări
infinitul ce adie
în captivitate

(din volumul Îmblânzitorul de lumini, Colecţia Opera omnia, Ed. TipoMoldova, 2014)


Alţi scriitori:
Marin Sorescu, n. 19 februarie 1936 - m. 8 dec. 1996

miercuri, 7 decembrie 2016



Scriitorul zilei, 7 decembrie: Nicolae Grigore Mărăşanu, n. 7 dec. 1937
Poetul la 78 de ani...
      
 S-a născut la Măraşu (de unde şi numele pentru literatură), lângă Brăila, din părinţi ţărani. A făcut şcoala primară în satul natal, apoi o şcoală siderurgică la Brăila; după nişte ani, urmează liceul din Galaţi, după alţi câţiva ani se înscrie în 1964 la Drept, Universitatea din Iaşi, cu licenţă în anul 1969. Va fi corespondent de presă pentru judeţul Brăila şi cândva redactor, apoi redactor-şef la revista Flacăra. După 1989, lucrează la ziarul Viitorul românesc, apoi ca expert juridic la Camera Deputaţilor, iar din 1998 ca avocat la Baroul Bucureşti.
Debutul în 1963, cu poezii în ziarul judeţean din Brăila, debutul editorial cu Insula, 1973, după care se înşiră alte volume, selecţii, antologii, până la integrala poetică în Opera omnia, Poezie contemporană, la Editura Tipo Moldova: Fiara impară. Lirica lui N. G. M., fiind de fiecare dată vorba despre o poezie adevărată, se bazează pe inspiraţie, pe sentiment, pe starea meditativă, ea cântă frumosul şi armonia din natură, ambianţa atât de specific dunăreană, inclusiv zona insulei Brăilei (cu savori de limbaj amintindu-l pe Panait Istrati), dar extinzându-se şi în zona Deltei, cu un ciclu de poeme prilejuite de descinderea la gurile Dunării a echipajului Calypso, cu Jacques Ives Cousteau şi fiul său.  Mijloacele poetice îi stau la îndemână,  utilizate impecabil, de la poezia clasicistă, în formă fixă, cu un ocol prin baladă, trecând prin proba sonetului - şi până la notaţiile dezinhibate, ironice, de nu chiar argotice, de poezie în vers liber. Poetul la 75 de ani are vârsta poeziei sale, mereu stenică, neangoasată.
Opera literară: • Insula, Bucureşti, 1973;• Corabia de fosfor, Bucureşti, 1976;• Umbra fluviului, Bucureşti, 1979;• Enisala, Bucureşti, 1980;• Distanţa dintre mine şi un iepure, Bucureşti, 1983;• Geamandura, Bucureşti, 1985;• Capriciu pentru cele patru vânturi, Bucureşti, 1986;• Îngeri şi banjouri, Bucureşti, 1998;• Marţea canonului, Bucureşti, 2001;• Sufletul cântă despre sine, Drobeta Turnu Severin, 2002. Fiara impară, 2011; Maşinăriile mişcării, 2012.Arderea lui A, Convorbiri literare, Iaşi, 2013; Deşertul invizibil, colecţia OperaOmnia, Tipo Moldova, Iaşi, 2014; Parfumul de frezie auree / Recviem pentru frumoasele sinucise, Grai şi Suflet - Cultura Naţională, Bucureşti, 2015. 
Reeditări:Imparele, ediţia a doua revăzută şi adăugită, cu o prefaţă de Viorel Coman şi un eseu (Seducţia Imparului) al autorului, Editura Istros a Muzeului Carol I, Brăila, 2013. 
Antologii:Leviathanul, Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2004, cu un ciclu ineditExtazele; Balcanica (poeţi români şi sârbi), Ex Libris, 2007; Poeme desfrânate, Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2009, cu un ciclu inedit Poeme din Isarlâk; Fiara Impară, colecţia Opera Omnia, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, cu două cicluri inedite, Vocile cenuşilor şi Recviem pentru Sinele sinucis. 
Traduceri: Opera poetică a lui Nicolae Grigore Mărăşanu este tradusă în peste zece limbi străine, astfel: Fiara Impară / The Odd Beast,  versiunea  engleză  de Petru  Iamandi,  Grai  şi  Suflet-Cultura Naţională, 2008; Zvucot na zborot /Sunetul din cuvânt, versiunea macedoneană de Dimo Dimcev, Arka, Skopie, 2009; Oda na Slaveiot / Odă  privighetorii, versiunea  macedoneană  de  Dina Cuvata,  Matitza Makedonska, Skopie, 2009; Triumful inocenţei / Triumfi ipafajësisë, versiunea albaneză de Baki Ymeri, cu o prefaţă de dr.Luan Topciu, Grai şi Suflet-Cultura Naţională, 2011;    

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Nicolae_Grigore__Marasanu
http://www.obiectivbr.ro/poetul-nicolae-grigore-marasanu-implineste-75-de-ani_id74674
http://www.impactdb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=226:nicolae-grigore-mranu--o-cert-dimensiune-ontologic&catid=3:cultural&Itemid=5
http://libersaspun.3netmedia.ro/rezumate/%E2%80%9Emasinariile-miscarii%E2%80%9D-de-nicolae-grigore-marasanu/


Poezia zilei: Gabriela Creţan, n. 7 dec. 1955


Serbare  cu  vânt

Serbarea abia incepuse. prapuri si panglici
viu colorate dichiseau turnuri si porti.
exuberante. umflate de rasul
bubonic
rasucite sub o pala de vant spre o sumbra
lucire de doliu. ca varful de lance
impungand stridenta vopselelor.
in perechi musafirii la drum de seara picau
la asternut, maculandu-l
cu barbi despicate de capripezi sau de fauni
naclaite de-al vorbelor slin (deflorand
gingase urechi. ierbivore).
de-a curmezisul aleilor nori cu duiumul
rasturnau incarcatele care
si-un fulger alegea din multime pe unul
despicand simultan calaretul si calul
albindu-i
diluviene convoaie
procesiuni circumambulatorii de lazari
nomazi. plenipotentiari imbumbati si
prostime gangava si birnica
dau buluc inauntru cu prunci urdurosi
cu zavozi si cu fiare zdupaind
pe jeragaiul aprins. cu belciugul in nas.
tartacute ce suna a gol
sughitand voluptuos cand o mana materna
fara sila ii scarpina dupa lobul urechii
cu ciobul. 
Serbarea incepuse.
drepte si albe ca lumanari de botez
pasari abstracte sculptate in blocuri de aer
ciuguleau corzi de argint desenate in palme
(a vietii, a inimii sau via lasciva) si ochii
de feldspat ai vreunui mesean adormit
care cade pe spate, incet
din mormanul de perne
se infoca bairamul. ilaritatea si sila
se-nlocuiau rand pe rand. dupa capriciul
hazardului. ora inclinandu-si balanta
spre noaptea profunda
au fost aduse si tortele gata aprinse
asezate de-a lungul peretilor in ulcioare inalte
cat statul de om (si chiar oameni erau
cu brate intinse spre cer, arzand in extaz
intr-un cearcan de-un rosu corupt
si opac).
Era o lumina precara. de grota.
consacrati am mancat animalul totemic
mascuiti de sudori si secretii
agonice. leorpaind ganditori, melancolici
in blanita
creata si leoarca de sangele viu, de urina
calduta
l-am cusut pe unul de-ai nostri: cel mai bland,
cel mai drag, ascunzandu-l
in cuptorul adanc de pamant. in scutec de lemn
parfumat
sa se lamureasca in focuri si lacrime oaia
docila. cu gura de aur zbierand
si a fost o lucire de vechi testamente
pe masti smaltuite zabovind indelung
transformandu-le-n bestii. cu mandibule largi
cu frunte tesita si corn
inlunat. stralucind. si-au gemut melancolic
in ritmul acuplarii nocturne plesnindu-si
sezutul vanat-aprins. si-au urlat din rarunchi
pentru ei am ales desfatari musulmane
spre al carnii uituce rasfat: mesaline, bacante
gynandre barboase
culese din balciuri si gropi. un harem naravas
de ingeroaice carne cu sale
incapatoare ca beciurile in care-s inchisi
condamnatii la moarte
si sani revarsati opulent in caldari, dezgoliti
ca fructe prea pline ce le indoaie din talie
sa para smerite in mers. roada oprita din care
oricine poate gusta. nepedepsit. miruit
Cantau tibicine. un lanced plictis
se intinsese ca apa murdara pe treptele
noptii. domenii pustii. coborand
spre abatoare secrete prin marele vant,
manate in turme,
inlacrimate in rut, animale cu fruntile grele
plecate in piept in semn de supunere
oarba. si coame incurcate
furioase 


Alţi scriitori:
Ion Luca, n. 1894 – d. 30 ian.1972
Sorin Titel, n. 1935 – d. 17 ian. 1985
Ion Larian Postolache, n. 18 noiembrie 1916 - d. 7 decembrie 1997

marți, 6 decembrie 2016


Scriitorul zilei, Nicolae Baltag, n. 6 dec. 1940 – d. 20 februarie 1975.

  

 Plecat în etarnitate la doar 35 de ani, criticul literar N. B., fratele mai mic al poetului Cezar Baltag, a fost victima unui destin nedrept - leucemia nu i-a dat nici o şansă. Aspirând ca şi Cezar B, la luminile cuvântului scris, a avut neşansa/inabilitatea să nu intre la Filologia pe care fratele mai mare o terminase în triumf, inclusiv cu un debut fulminant în poezie; a irosit 7 ani din tinereţea sa ca muncitor necalificat. După absolvirea din 1968 o filologiei bucureştene, are rubrică permanentă: Cronica debuturilor, unde lansează tineri precum Gh. Istrate, Marin Mincu, Titus Vîjeu, Ion Drăgănoiu, Marius Robescu, Dan Rotaru, unii foşti colegi de facultate în plină afirmare, alţii deja cu bună cotă în lirica momentului: Constanţa Buzea, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru; dar scrie cu deplină siguranţă şi despre clasicii noştri: G. Călinescu, Emil Botta, Camil Petrescu, Zaharia Stancu. Boala neiertătoare i-a curmat ascensiunea. Poetul Gh. Istrate i-a editat volumul postum Polemos  vădind o vocaţie exegetică indubitabilă, din care nu trebuie să lipsească receptivitatea, acurateţea stilului, probitatea şi un simţ al scrisului pentru totdeauna.
Voi fi schimbat sau nu câteva cuvinte cu tânărul suplu, blond, luminos la chip - de nu va fi fost aici semnul ce avea să-l piardă fără vreme... Pentru fratele mai mare, o lovitură năucitoare, cum mi-a mărturisit. După dispariţia fratelui mai mic şi iubit, prematura plecare a Ioanei Bantaş, soţia. Câtă durere poate să îndure poetul? (Însă acum mă gândesc la ultima mea vizită la Cezar Baltag, la Fundeni, pe patul de suferinţă. Consternarea lui că anume leucemia îl ţintuise, când temerile lui şi ale medicilor se îndreptau în cu totul altă direcţie. Îşi va fi spus că este condamnat să plătească aceeaşi monedă ca fratele său.) Şi mă mai gândesc la dna Margareta, mama celor doi minunaţi fii, care i-a pierdut pe rând, după ce îşi pierduse soţul, pe preotul Porfirie. Asta poate pentru ca să înţelegem că nu există pe lume "cea mai mare durere" - când ne cutremurăm mai tare şi am spune că nu există un rău mai mare şi o altă limită a Durerii, viaţa ţine să ne arate că ne-am înşelat: există de fiecare dată o durere şi mai mare decât cea care ne-a încremenit...


Alţi scriitori:
O. W. Cizek, n. 1897
Elena Tacciu, n. 1933
Dimitrie Popovici, n. 25 oct. 1902 -  m. 1952
I. M. Raşcu, m. 1971


Ion Lazu - un portret de Andana Călinescu
Primesc de la prietenul scriitor Daniel Dragomirescu acest desen aflat în arhiva OLC (Orizont literar contemporan), al cărui director este, cu sugestia de a-l folosi pe cop. IV a vreunei cărți în perspectivă... Avem deci portretul, rămâne să mai găsim și cartea... și...





luni, 5 decembrie 2016

5 decembrie: Aurora Cornu, n. 6 dec. 1931
S-a născut la Proviţa de Jos, judeţul Prahova (atenţie dlor lingvişti: Proviţa vine de la Prahoviţa!) dintr-o familie de agricultori. Lucrul ce se menţionează imediat după locul naşterii este faptul că a fost prima dintre cele trei soţii ale lui Marin Preda. S-au cunoscut când ea nu avea încă 20 de ani, tânără de o mare frumuseţe, iar Preda avea 32 de ani. Au fost împreună între anii 1954 şi 1959. S-au despărţit în principal pentru că Preda iubea mai mult decât orice pe lume propria-i creaţie literară, pe când Aurora Cornu dorea să vadă lumea, nu numai pe cea din România, bineînţeles. De fapt fusese colegă la Şcoala de Literatură cu Nicolae Labiş şi, după propria mărturisire, când a murit Labiş şi-a dat seama că în comunism totul este posibil, în rău, fireşte, şi a dorit să stea cât mai departe. 
La Paris a făcut critică literară la emisiunile Monicăi Lovinescu. A jucat în 1970 rolul principal dintr-un film Le genou de Claire, apoi a făcut un film de autor. A trecut pentru trei ani în Anglia, unde a făcut film şi a fost soţia unui reporter Aurel Cornea. Au urmat cinci ani în Statele Unite, după care a revenit la Paris. La o revenire în România, prin 1979, Marin Preda i-ar fi cerut permisiunea de a scrie despre dragostea şi căsnicia lor. Cum a scris despre toate acestea, în Cel mai iubit dintre pământeni este altă poveste; A. C. opinează că autorul a croit lucrurile după necesităţi romaneşti, luând de ici şi de colo ceea ce intra în reţeta romanului, şi că în general, s-a cam grăbit cu elaborarea romanului, poate presimţindu-și sfârşitul. În România, Eugen Simion a insistat să-i fie publicate scrisorile de dragoste primite de la autorul Moromeţilor, prozator de care criticul literar s-a ocupat cu asiduitate. Alte scrieri ale Aurorei Cornu, (care debutase în presă, apoi şi editorial cu volume de poezii), de data asta proze scurte şi romane, scrise în engleză însă localizate  pe plaiuri dunărene, sunt prevăzute să apară în România.
Opera literarăStudentă. Poem, Editura Tineretului, Bucureşti, 1954;  Distanţe. Versuri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1962;  La déesse au sourcil blanc‎, 1984;  Romanian Fugue in C Sharp. A Novel and Nine Stories, 2003; Fugă spre centru, Editura Albatros, Bucureşti, 2005 (traducere de Radu Paraschivescu).
Citeşte mai mult:  http://www.autorii.com/scriitori/aurora-cornu/
 http://agonia.ro/index.php/author/0032557/index.html


Ion Lazu : Ultimele tușe ale Toamnei...