miercuri, 23 august 2017



Scriitorul zilei: Paul Everac, n. 23 aug. 1924  - d. 18 oct. 2011

Descriere: Descriere: ANd9GcQaYqC1TNd9G5z-Zw0f3pqyyKjnCMT-xlRLBPdQ6GHLK57od02H    
Bucureştean prin naştere, Paul Everac (pe numele său Petre Constantinescu), şi-a făcut şcoala primară şi liceul la Arad, unde părinţii lui erau profesori secundari, apoi a urmat Dreptul la Bucureşti, 1947. S-a angajat în cele mai diferite localităţi din ţară, cantaragiu, juristconsult şi până la urmă a devenit şef de protocol la Marea Adunare Naţională. A debutat scriind un poem dramatic, apoi un număr de piese de teatru, în replică la teme din cultura universală, antice sau moderne, dintre care unele au început să fie puse în scenă. Textele sale despre temele sociale ale momentului, dintre care unele adresate teatrului de amatori, au sfârşit prin a fi jucate şi pe scene profesioniste. Se pare că a scris nu mai puţin de 140 piese de teatru, dintre care un sfert sunt inedite. În paralel a scris poeme, eseuri, scenarii pentru radio, televiziune şi i s-au turnat 5 filme. A colaborat la reviste literare dar a scris şi în presa comunistă. Nu se poate imagina un scriitor mai prolific. S-a făcut apreciat prin câteva piese jucate în toată ţara, (dar traduse apoi şi jucate şi în străinătate): Costache şi viaţa interioară, Ştafeta nevăzută, Simple coincidenţe, Camera de alături, Un pahar cu sifon, A cincea lebădă, Cartea lui Ioviţă, Un fluture pe lampă, Cititorul de contor, Piatră la rinichi etc. După 1990, nealiniat politic însă simpatizant al lui Ion Iliescu, de care se va despărţi apoi, a fost în anii 1993-1994 director al Televiziunii române. Un Revelion de pomină, care a indignat o lume. P.E. dovedindu-se a fi de o insistenţă dusă dincolo de limite - în fiecare zi el avea dreptate şi ieşea pe sticlă spre a da lecţii tuturor. Ar fi de mirare, pentru un dramaturg, care îşi bazează demersul pe pluralitatea opţiunilor, dar nu e de mirare, căci măcar în cazul scriitorilor români avem a face cu personalităţi accentuate.
Mai tranşant, N. Manolescu îl trece la "autori mediocri", aserviţi partidului ori de câte ori era nevoie, dar care "nu au lăsat urme" .

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Everac



Poezia zilei, Ion Lazu:

Manuscris

Când poezii ce-ai scris cândva de mână
Îţi reapar, din vechi maculatoare,
Găseşti deodată slove uimitoare
Ca perle mari scăpate în ţărână.

Le salţi pe palme, sufletul se-ncântă
De-adânci răsfrângeri care-n licăr proaspăt
Îţi luminează casa ca un oaspăt
Ce din Juneţe-l aşteptai. Şi-i sfântă

Această clipă. Retrăieşti ca-n vrajă
Simţiri ce sus au fost pe bolta zilei
Dar scuturate-n pulberea argilei
S-au conservat sub a uitării coajă.

Ce veche-i slova! Dar ce proaspăt cântul
Cu care te înalţi, pe mâini săltându-l...


                

Alţi scriitori:

Corneliu Ştefanache, n. 1934

Andrei Pleşu, n. 1948

Ion Clopoţel, m. 1986  




Ion Lazu - Excursie de o zi la Balcic și Capul 

Caliacra, 2


castelul Reginei, înfipt în stâncă... și în cer...


Tronul de piatră...


Marea văzută de la ferestrele Reginei


Totul la Balcic este ridicat din lespezi de piatră: ziduri, turnuri, scări, alei...

Ușa de la salonul Reginei

Șemineul, asemănător cu cel de la castelul Bran...



Lidia Lazu a cântat ”Marie, Marie”, în iatacul Reginei, pios omagiu:

https://www.facebook.com/mariana.gheorghe.5245961/videos/229889920870257/ 




Stela Maris


 




























marți, 22 august 2017



Scriitorul zilei: Alexandru Piru, n. 22 aug. 1917  - d. 6 nov. 1993

  Descriere: Descriere: ANd9GcTD6OhhPhCWxyhVKnqOIo9cyrsm6Znn6ITzfE3M3afPVOidmFa0lg
Băcăuan din satul Mărgineni, fiul unui notar, a făcut liceul la Bacău, facultatea de  Filologie la Iaşi, 1936-1940, după care a parcurs o carieră didactică mereu ascendentă, întâi ca profesor la Liceul Naţional Iaşi, apoi la Liceul de construcţii din Bucureşti, 1943/1944, devenind apoi cadru universitar, până la titlul de profesor; a funcţionat şi ca profesor universitar la Craiova, decan al facultăţii de Filologie din Bănie şi de asemenea redactor-şef la revista Ramuri, 1969-1974. Şi-a luat doctoratul cu o temă despre Garabet Ibrăileanu, 1947. A fost din 1946 unul dintre asistenţii lui G. Călinescu, împreună cu Dinu Pillat şi Adrian Marino, dar spre deosebire de acesta din urmă, rebarbativ, ranchiunos, resentimentar, dimpotrivă, Al. Piru i-a fost devotat fără limite Divinului critic, luptând enorm pentru reeditarea capodoperei maestrului, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, apărută la ed. Minerva în 1982, după ce în deceniile precedente fusese scoasă din biblioteci, rămasă interzisă, consultată doar de cercetătări, cu aprobare specială. O lacună majoră pentru intelectualii formaţi în comunism... În 1948 fusese scos din învăţământ pe motive politice; nevoit să-şi cîştige existenţa ca topograf, instalator gaze, strungar, asta până în 1956 când este reprimit la catedră. Şi-a luat docenţa în 1967.
A scris numeroase studii, sinteze, monografii, Istorii ale literaturii, a dat lucrări fundamentale despre Istoria literaturii vechi, în urma lui Nicolae Cartojan din interbelic; a scris substanţial despre marii noştri cronicari, văzuţi  în lumina umanismului european: Nicolaus Olahus, Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin, Nicolae Milescu, Stolnicul C. Cantacuzino, stăruind asupra lui Dimitrie Cantemir, cu a sa Istorie ieroglifică; a dat monografii despre Poeţii Văcăreşti, C. Conachi, Costache Negruzzi, Ion Heliade Rădulescu, a scris cu aplicare despre Valori clasice în literatura noastră: Eminescu, Creangă, Caragiale, dar şi despre Coşbuc, Liviu Rebreanu. A dat o Panoramă a deceniului literar 1940-1950, o alta, în continuarea precedentei, privind poezia românească contemporană, 1950-1975.
Admirator necondiţionat al lui Călinescu, l-a imitat la catedră, însă fără talentul aceluia, l-a urmat ca stil în monografia  despre Ibrăileanu, maestrul fiind nevoit să-i atragă serios atenţia: că e vorba despre altceva, în cazul vieţii lui Eminescu - ceea ce acolo are o proiecţie în mit, este un procedeu care dincoace nu se justifică nicicum...
După 1989 a fost unul dintre favoriţii FSN, deputat de figuraţie, asemenea ca director la Dimineaţa...

Opera critică: Istorii ale literaturii române: Literatura româna veche, ediţia întâi, 1961; Literatura româna veche, ediţia a doua, 1962; Istoria literaturii române de la origini până la 1830, 1977; Istoria literaturii române de la început până astăzi, 1981; Istoria literaturii române, ediţia revizuită de autor, apărută postum, 1993; Istoria literaturii române, 1994.Monografii critice: Liviu Rebreanu, 1965; C. Negruzzi, 1966; Ion Eliade Rădulescu, 1971. Alte studii: Varia; Poezia română clasică; Studii şi comunicări, în colaborare cu George Călinescu (1966); Universul poeziei, în colaborare cu George Călinescu; ediţia a II-a (1971); Analize şi sinteze critice (1973); Poezia românească contemporană (1975); Valori clasice (1978); Discursul critic (1987); Eminescu, azi (1993).
În 1969 i-a apărut singura lucrare literară de ficţiune, romanul Cearta.

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Piru
 http://inffo.ro/Scriitori/Al._Piru_biografie,_opera_Al._Piru.html
 http://www.romlit.ro/al._piru

Alţi scriitori:
Vasile Alecsandri, m. 1890
Ion Beldeanu, n. 1939
D. Iov, m. 1959
Saşa Pană, n. 8 august 1902 - d.22 august 1981.
Tudor Popescu, m. 1999 




Poezia zilei: Radu Cârneci


 




Ion Lazu - Excursie de o zi la Balcic și  Cap Caliacra 


Spiritul Bărăganului: Porumb, floarea soarelui, miriști, ciulini... și plopi, Plopi...

Cerul Cadrilaterului. Perdele de păduri, lanuri muncite în sudoarea frunții...

Coborâm în golfulețul Balcicului...

...Golfuleț străjuit la Nord și la Sud de formidabili pereți albi de calcare sarmațiene..., admirabilă priveliște,  irezistibilă, care a ispitit-o  pe sensibila Regină...

Un crâng la marginea orășelului,. O Maternitate...


Salutări din cea mai frumoasă grădină botanică. Înfloresc și sufletele noastre, cât de cât...

Totul e de văzut, de admirat, de fotografiat...


Împărăția cactușilor, mii și mii de specii... Natura împotriva deșertului. Viața triumfând iar și iar împotriva morții


Se spune că sunt fructe tămăduitoare...

Fiți bună, o poză cu aparatul meu...

Plaja golfulețului Balcic, priveliște admirată mereu de Regină.


Toată zona Castelului este dăruită cu izvoare, cu mici cascade... cu magnolii, cu smochini și flori, flori...

Studentele mediciniste din grupul nostru își fac fotografii ”super”...

Marea, la 50 de pași de Castelul Reginei... aceasta ar fi ideea. în jurul căreia s-a ridicat micul Castel și a rodit o mișcare artistică de talie europeană...

luni, 21 august 2017

Scriitorul zilei: 21 augustEugen Jebeleanu, n. 24 aprilie 1911 -   d. 21 august 1991

        

  
Născut la Câmpina, a făcut liceul Andrei Şaguna din Braşov şi Dreptul la Bucureşti. În Interbelic s-a ocupat de publicistică în ziarele de stânga. A debutat în 1927, în revista lui I. Valerian, a continuat la Bilete de papagal, 1928, iar în volum a debutat cu Schituri în soare, 1929 şi cu Inimi sub săbii, 1934, ambele în manieră expresionistă, cu tendinţe de abstractizare şi neuitând elementul de protest social. Între 1949 şi 1959 a publicat intens în presă şi i-au apărut numeroase volume de poeme pe tema păcii, împotriva războiului, a nedreptăţilor, a foamei şi durerii. A scris despre Al. Sahia, despre Bălcescu. O ilustrare elocventă şi convingătoare a poeziei militante. Nelipsit în manualele şcolare şi de liceu cu Lidice, cu fragmente din Surâsul Hiroşimei. S-a remarcat prin Surâsul Hiroşimei,1958, lung poem orchestrat simfonic, un montaj de tablouri succesive, stilul adaptându-se conţinutului, de la profeţie la bocet şi demascare, lucrare impresionantă ca mesaj dar şi ca mijloace lirice, mereu tradus în multe limbi şi prezentat pe scenă. Au urmat Elegii pentru Floarea secerată, 1967, Cântece împotriva morţii, 1968, Hanibal, 1972, Arma secretă, 1980 - dar deja este perceptibilă o trecere spre registrul intim, cu ignorarea problematicii sociale stricte.
A fost un harnic traducător al marilor poeţi de limbă maghiară, dar a tradus de asemenea din Hugo, Rilke şi desigur din poeţii angajaţi la stînga: Neruda, Hikmet, Maiakovski...
Ataşat Partidului, a devenit membru supleant în CC PCR, deputat în MAN, membru corespondent al Academiei, din 1955, iar din 1974 titular. Neschimbat în conducerea Uniunii Scriitorilor, Vicepreşedinte al FDUS, deci mâna dreaptă a lui N. Ceauşescu. Căruia îi luase un interviu în timpul procesului de la Braşov, lucru de care a făcut mereu caz, pe drept. Alţii, tot pe drept, au fost înlăturaţi de acelaşi Dictator comunist.
Opera literară: Schituri cu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934; Ceea ce nu se uită 1945; Scutul păcii, 1949; Poeme de pace şi de luptă, 1950; În satul lui Sahia, 1952; Bălcescu, 1952; Cîntecele pădurii tinere, 1953; Surîsul Hiroshimei, 1958; Cântece împotriva morţii 1963; Elegie pentru floarea secerată - (soţiei sale, graficiana  Florica Cordescu) 1967; Hanibal, 1973; Surâsul Hiroshimei şi alte versuri [pref. Ov. S. Crohmălniceanu], 1973; "Harfa si Minotaurul" ,[antologie], BPT, Ed. Minerva, 1977; "Arma secretă", 1980; "Deasupra zilei, 1981; "Poezii, 1988; Poezii, Antologie, tabel cronologic, prefaţă şi comentarii de Tudor Cristea, Ed. Albatros [col. Lyceum], 1990

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Jebeleanu


Poezia zilei, Eugen Jebeleanu 

Liniştită

am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mîngîiam părul de lumină
şi o linişteam spunîndu-i : a fost doar un vis, adormi.
 
şi adormi
 
şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.

 
            
vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine
 
Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea
 
care spre mine priveşte
cu ochii înţelegători
de mărgărite şi nouri uşori
 
cu gîndul la abatorul ce ni se pregăteşte
şi ei şi mie deopotrivă
de nevăzuta forţă nemilostivă.
 
şi fruntea sa e de zăpadă blîndă
şi nu poartă ochelari
şi tîmpla ei de lună şi mă păzeşte
şi nu stă la pîndă.
         

Şi am

Şi am ceea ce nu am vrut
şi nu aş fi visat
tot ceea ce n-aş fi dorit
nici unui om
 
fiţi veseli şi nu încercaţi
să înţelegeţi
de vreţi n-aveţi decît
să spuneţi că-s hermetic
 
că m-am închis în harfa unor gratii
ivite chiar din mine şi pe care
le zgudui fără să se-audă.
nemaiavînd nimic ce spune
spun că e bine.
 

Visul unui pescar bătrân

...dar ce aud?
din buciume vestindu-mi, 
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti, 
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma, 
iat-o…
si umbra tineretii mele, 
apropie-te, vino, 
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt, 
mult prea multi…


Alţi scriitori:
Dimitrie Cantemir, n. 26 oct.1673 - d.21aug.1723
Constantin Mohanu, n. 1933
Ioana Diaconescu, n. 1947
Dorina Rădulescu, m. 1982

Scriitorul zilei: 21 augustEugen Jebeleanu, n. 24 aprilie 1911 -   d. 21 august 1991

        

  
Născut la Câmpina, a făcut liceul Andrei Şaguna din Braşov şi Dreptul la Bucureşti. În Interbelic s-a ocupat de publicistică în ziarele de stânga. A debutat în 1927, în revista lui I. Valerian, a continuat la Bilete de papagal, 1928, iar în volum a debutat cu Schituri în soare, 1929 şi cu Inimi sub săbii, 1934, ambele în manieră expresionistă, cu tendinţe de abstractizare şi neuitând elementul de protest social. Între 1949 şi 1959 a publicat intens în presă şi i-au apărut numeroase volume de poeme pe tema păcii, împotriva războiului, a nedreptăţilor, a foamei şi durerii. A scris despre Al. Sahia, despre Bălcescu. O ilustrare elocventă şi convingătoare a poeziei militante. Nelipsit în manualele şcolare şi de liceu cu Lidice, cu fragmente din Surâsul Hiroşimei. S-a remarcat prin Surâsul Hiroşimei,1958, lung poem orchestrat simfonic, un montaj de tablouri succesive, stilul adaptându-se conţinutului, de la profeţie la bocet şi demascare, lucrare impresionantă ca mesaj dar şi ca mijloace lirice, mereu tradus în multe limbi şi prezentat pe scenă. Au urmat Elegii pentru Floarea secerată, 1967, Cântece împotriva morţii, 1968, Hanibal, 1972, Arma secretă, 1980 - dar deja este perceptibilă o trecere spre registrul intim, cu ignorarea problematicii sociale stricte.
A fost un harnic traducător al marilor poeţi de limbă maghiară, dar a tradus de asemenea din Hugo, Rilke şi desigur din poeţii angajaţi la stînga: Neruda, Hikmet, Maiakovski...
Ataşat Partidului, a devenit membru supleant în CC PCR, deputat în MAN, membru corespondent al Academiei, din 1955, iar din 1974 titular. Neschimbat în conducerea Uniunii Scriitorilor, Vicepreşedinte al FDUS, deci mâna dreaptă a lui N. Ceauşescu. Căruia îi luase un interviu în timpul procesului de la Braşov, lucru de care a făcut mereu caz, pe drept. Alţii, tot pe drept, au fost înlăturaţi de acelaşi Dictator comunist.
Opera literară: Schituri cu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934; Ceea ce nu se uită 1945; Scutul păcii, 1949; Poeme de pace şi de luptă, 1950; În satul lui Sahia, 1952; Bălcescu, 1952; Cîntecele pădurii tinere, 1953; Surîsul Hiroshimei, 1958; Cântece împotriva morţii 1963; Elegie pentru floarea secerată - (soţiei sale, graficiana  Florica Cordescu) 1967; Hanibal, 1973; Surâsul Hiroshimei şi alte versuri [pref. Ov. S. Crohmălniceanu], 1973; "Harfa si Minotaurul" ,[antologie], BPT, Ed. Minerva, 1977; "Arma secretă", 1980; "Deasupra zilei, 1981; "Poezii, 1988; Poezii, Antologie, tabel cronologic, prefaţă şi comentarii de Tudor Cristea, Ed. Albatros [col. Lyceum], 1990

Citeşte mai mult:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Jebeleanu


Poezia zilei, Eugen Jebeleanu 

Liniştită

am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mîngîiam părul de lumină
şi o linişteam spunîndu-i : a fost doar un vis, adormi.
 
şi adormi
 
şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată.

 
            
vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine
 
Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea
 
care spre mine priveşte
cu ochii înţelegători
de mărgărite şi nouri uşori
 
cu gîndul la abatorul ce ni se pregăteşte
şi ei şi mie deopotrivă
de nevăzuta forţă nemilostivă.
 
şi fruntea sa e de zăpadă blîndă
şi nu poartă ochelari
şi tîmpla ei de lună şi mă păzeşte
şi nu stă la pîndă.
         

Şi am

Şi am ceea ce nu am vrut
şi nu aş fi visat
tot ceea ce n-aş fi dorit
nici unui om
 
fiţi veseli şi nu încercaţi
să înţelegeţi
de vreţi n-aveţi decît
să spuneţi că-s hermetic
 
că m-am închis în harfa unor gratii
ivite chiar din mine şi pe care
le zgudui fără să se-audă.
nemaiavînd nimic ce spune
spun că e bine.
 

Visul unui pescar bătrân

...dar ce aud?
din buciume vestindu-mi, 
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti, 
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma, 
iat-o…
si umbra tineretii mele, 
apropie-te, vino, 
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt, 
mult prea multi…


Alţi scriitori:
Dimitrie Cantemir, n. 26 oct.1673 - d.21aug.1723
Constantin Mohanu, n. 1933
Ioana Diaconescu, n. 1947
Dorina Rădulescu, m. 1982