vineri, 30 septembrie 2016


30 septembrie: Mihail Săulescu, n. 23 feb. 1888 - d. 30 sep. 1916

  

Născut la Bucureşti, a fost custodele bibliotecii Socec. A publicat în 1906 un prim volum de Poezii, pe care imediat l-a repudiat şi s-a străduit să recupereze şi să distrugă întregul tiraj. Abia peste un deceniu şi ceva, în 1914 publică un nou volum, Departe, cu poeme simboliste, melancolice, aspirând spre o evadare în necunoscut. Doi ani mai târziu, în 1916 editează cel de al treilea volum de poezii, Viaţa, cu mai apăsată notă privind realitatea socială a timpului, ce stârneşte revolta autorului. La începutul războiului, deşi bolnav, îşi părăseşte logodnica şi se înrolează ca voluntar într-un regiment de infanterie, spre a se "căsători cu Transilvania", după propria declaraţie; va fi printre primele victime în luptele de la Predeal.
În 1921, la Teatrul Naţional din Bucureşti se pune în scenă drama într-un act Săptămâna luminată, text publicat şi în volum, tot atunci, dramă ce impresionează prin abordarea expresionistă, redusă la esenţial, a unei poveşti de crimă şi de zbucium primar,  protagoniştii fiind prinşi în chingile unor prejudecăţi şi eresuri. Mama unui criminal muribund, îl sugrumă cu perna, înainte de miezul nopţii, în credinţa că în săptămâna luminată sufletul nelegiuitului va ajunge totuşi în rai, cum prezisese şi ghicitoarea în bobi. Iraţionalul, ancestralul, încercarea de a păcăli un destin hidos, cu preţul altei crime - toate acestea scrise cu simţ dramatic şi ştiinţă a dialogului. De altfel, în 1943, pe acest text compozitorul Nicolae Brânzeu crează o operă muzicală, dirijată chiar de el, la Opera română. În 1947, Eugen Jebeleanu îngrijeşte o ediţie de Opere, în colecţia Scriitori români uitaţi.
Cu colaborări în diverse reviste ale vremii, se consideră că prozele scurte ale lui M.S. sunt insignifiante, iar poezile sale, totuşi bine strunite stilistic, sunt demne de atenţie. G. Călinescu îi consacră o jumătate de coloană, aceleaşi susţineri trec şi în Istoria critică a lui N. Manolescu. Dicţionarul Zaciu-Sasu-Papahagi reţine numele poetului. Un bulevard din Predeal şi Liceul din aceeaşi urbe poartă numele poetului Mihail Săulescu. Jertfa pe câmpul de luptă, poate mai mult decât performanţele scriitoriceşti, a forţat mâna istoriei.
La ieşirea din Predeal spre Braşov, chiar acolo unde s-au dat luptele, a fost înălţat un impresionant monument al eroului, de sculptorul Oskar Han, dezvelit la 5 septembrie 1930, cu inscripţionarea: "POETULUI EROU MIHAIL SAULESCU - CAZUT IN LUPTELE DE LA PREDEAL - 1916 - SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI".

Opera literară: Versuri, 1906; Departe, 1914; Viaţa, 1916; Săptămâna luminată, 1921; Opere, 1947.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_S%C4%83ulescu
http://www.cerculpoetilor.net/Mihail-Saulescu.html
 http://ro.tititudorancea.org/z/mihail_saulescu.htm
http://agonia.ro/index.php/author/0035343/index.html


Poezia zilei, Mihail Săulescu

Celei aşteptate


Tu ce mă faci să cânt şi să visez acuma,
Eu văd că eşti departe, şi poate n'ai să vii...
Şi cine eşti, eu nu ştiu, cum cine sunt, nu ştii;
Dar simt că eşti frumoasă, că ochi albaştri ai,
Că porţi ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care eşti departe — şi poate n'ai să vii...
            
... Şi cine ştie? Poate e visul meu de vină, 
Căci el îţi dete viaţă, şi doar în el trăeşti,
Tu, care azi nu eşti — 
Şi poate nici odată aevea n'ai să fii...
 
Dar eu visez — şi visul aripile-şi întinde,
Dar eu visez — şi visul din nou mai mult s'aprinde,
— Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu eşti astăzi, şi poate n'ai să fii
Ori eşti, — dar prea departe, şi pururi n'ai să vii.
 
Din volumul „Departe”
      

Et nunc et semper

Şi cei ce plâng ca şi acei ce râd 
O luptă duc amară,
- Năuntrul lor e-aceeaş tragedie,
Aceeaş iarnă tristă şi pustie, 
Aceeaş primăvară.
 
Pe orice faţă-o lacrimă de pică,
Un zâmbet de răsare,
În pieptu-oricui, furtuna dacă bate,
Ori raza bucuriei de străbate
E 'n toţi ceva ce ochilor n'apare.
 
- Porniţi pribegi, călătorim, purtând,
Ca să le pierdem toate,
Comori de visuri, de speranţe sfinte; 
Şi 'ndeplinirea veşnic e 'nainte 
Şi veşnic nu se poate!...
 
... Pe-acei ce plâng ca şi pe-acei ce râd,
Pe drumuri lungi ce-i mână?
Ce stea pe cer în veci luminătoare,
Ce rază pribegită dela soare
E cruda lor stăpână?...
 
Pe toţi îi cheamă 'n depărtare dorul 
De ce e nou, de ce-i necunoscut; 
Pe cel ce vine să pornească mâne, 
Pe cel ce 'n urma rândului rămâne, 
Pe cel ce s'a pierdut...
 
Din volumul „Departe”

Cei singuri

              Poetului D. Nanu
 
Cei singuri cu adevărat
Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;
Dar cei pe care-un gând îndepărtat
Îi poartă prin necunoscut,
Spre toţi acei ce plâng câte-au pierdut...
 
Cei singuri cu adevărat
Sunt toţi acei ce se pricep să tacă —
Sunt cei ce merg şi nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogăţii necunoscute —
În alte lumi setoşi să le strămute...
 
Cei singuri cu adevărat
Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades,
Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
Nu pentru gândul lor neînţeles —
Dar pentru ce, mergând o viaţă 'ntreagă,
Ei totuş n'au putut să înţeleagă...
 
Nu te gândi la scunda lor chilie!
Chilia lor e sufletul lor mare!
— Îi vezi trecând, şi îi aştepţi să vie;
Îi vezi pierzându-se în depărtare:
În orice parte sânt,
Şi 'nuntrul lor, duc un întreg pământ!...
 
În mijlocul oraşelor trăiesc! 
Şi-oraşele, cât sunt de frământate. 
Ei trec ca nişte răzleţiţi prin ele, 
- Fantastice corăbii ne 'nfrânate, 
Ne 'nvinse de talazurile grele...
 
Ei trec,
Pe străzile ce furnică de lume,
Pe uliţe cu fabrici zgomotoase,
Prin pieţele mizeriei din lume...
Ei trec —
Nu ştie nimeni, unde anume!
Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
Bucată cu bucată risipirea
De petice din sufletul cel mare,
Ne 'nchipuit, neaşteptat, pe care
Doar îl visează numai omenirea...
 
Din volumul „Viaţa” 
         
Texte culese din Mihail Săulescu, „Opere”, 
Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 
Bucureşti, 1947
 
 
Alţi scriitori:

Dan Stanca, n. 1955
Suto Andraş, m. 2006 




La Librăria Sadoveanu, lansare Mariana Petrescu: Semințe prăjite și brânzeturi franțuzești


 

  











joi, 29 septembrie 2016

ANUNȚ: Astăzi, joi 29 sept a.c., la orele 17:00, la librăria Mihail Sadoveanu va avea loc lansarea volumului Semnițe prăjite și brânzeturi franțuzești al scriitoarei Mariana Petrescu. În deschiderea ”ostilităților” va vorbi Ion Lazu. Vă așteptăm cu drag.



Scriitorul zilei: Ernest Verzea, n. 5 oct. 1917 -  d. 29 sept. 2003

       Imagini pentru ernest verzea imagini
Fiu al unui subdirector de minister, s-a născut la Bucureşti, a început liceul în Capitală, l-a continuat la Călăraşi, întrerupându-se pentru a deveni ucenic la Griviţa, apoi mic funcţionar tot acolo. Urmează studii de arte plastice, în atelierul lui Jean Al. Steriadi. Va deveni redactor la revista Vieaţa a lui Liviu Rebreanu, 1941-1944. Frecventează cenaclul Sburătorul, dar şi cursurile de perfecţionare în franceză de la Institutul Francez. La recrutare, a fost selectat pentru a lucra la editarea unui studiu coordonat de N. Iorga.  În 1944, publicând un poem defetist, prezentat ca traducere din Li-Tai-Pe, a fost trimis în lagărul de la Tg. Jiu. Între 1945-1948 este şef de cabinet la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, apoi şef de cabinet al lui Ştefan Voitec. Concomitent, urmează Literele şi Filosofia, absolvite în 1948, iar în 1950 devine licenţiat şi în Drept. În 1950, este exclus din PMR, pentru cu alţi 15 scriitori, învinuiţi de a nu fi lăudat corespunzător realizările noului regim. Vizitat de un unchi fost deputat PNŢ, este arestat împreună cu soţia, deţinut între 1950 şi 1955. (Nu excludem ipoteza că în acest mod josnic, Şt. Voitec s-a debarasat de un colaborator inflexibil.). Eliberat, va lucra vreme de 12 ani ca paznic în parcul Herăstrău. Oricum, revine în lumea publicisticii abia în 1968. Între timp îşi desăvârşise cunoştinţele de pictură murală medievală la Patriarhia Română. Din 1968 până la pensionarea în 1977 a fost redactor la revista Forum.
A debutat încă în anii de dinainte de război, publicând cronici literare, teatrale, cinematografice şi de artă plastică, reportaje, interviuri, anchete. Cele trei plachete de versuri apărute înainte de război, în tiraje confidenţiale, n-au stârnit ecoul meritat. Ca de altfel şi cărţile editate după cele două decenii de interdicţie. A scris totuşi o poezie  elevată, de talent, intimistă, clară, sobră, calmă, neostentativă în vreun fel, "pură, palidă, în vârful picioarelor", după verdictul lui Geo Dumitrescu (care ştia el ce ştia...). 
S-a întâmplat să-i fiu lector la volumul Itinerarii oxidate, editat la Vinea în 1999, cu o prefaţă de Emil Manu, un portret de N. Hilohi şi un desen de Vasile Dobrian.  Am moderat lansarea volumului, în prezenţa autorului octogenar şi a câtorva supravieţuitori ai ceauşismului, la Rotonda Muzeului Literaturii Române, în pragul anului 2000. Un om de o modestie, urbanitate, delicateţe şi cumsecădenie prea rar întâlnite la actanţii vieţii noastre literare. Însă precizez imediat: o delicateţe a demnităţii, a unei înalte păreri despre menirea Artei şi despre rostul artistului în societate, cu respingerea oricăror compromisuri şi malversaţii. S-ar explica astfel de ce nu s-a străduit să-şi facă un loc în faţă, în lumea literară şi artistică a vremii (precum colegul de generaţie Geo Dumitrescu, , comentat iezi la Scriitorul zilei...), dar şi de ce a făcut lagărul de la Tg. Jiu şi apoi 5 ani de puşcărie atroce, dejisto-stalinistă.Incompatibilitatea cu structurile dictatoriale.

Opera literară: Îngeri de lut,  1933; Fugarnice, 1935; Uzina umbrelor tangente. Cântece mecanice, 1937; Alter ego!, 1942; Grădina cu portocali din norul 43, cu un portret de Eugen Drăguţescu, 1943; Portative pe sol, în văzduh şi pe ape, cu un portret de Silvan, 1944; Experienţe, 1949; Sub suliţele stelelor,  1950; Litoral sintetic, cu cromaje, coperta şi 14 grafointuitive ale autorului, 1968; Pasărea inimii, cu ilustraţii de Vasile Dobrian,  1979; 10 poeme,  1979; Combustii, cu un portret şi desene de Alexandru Ţipoia, 1980; Crepuscularia, prefaţă de Gh. Bulgăr, cu un portret de George Tomaziu, 1992; Itinerarii oxidate, prefaţă de Emil Manu,  1999; Îmblânzitorul muşcătoarelor nelinişti, prefaţă de Valeriu Râpeanu, postfaţă de George Anca, cu un portret de Dragoş Morărescu,2002. Antologii: Creaţia în artă văzută de Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Lucian Blaga...,  1994.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Ernest_Verzea
 http://agonia.ro/index.php/author/0035677/index.html


Poezia zilei
Ernest Verzea

Mirajul sfertului de pâine

Ce-o fi cu sfertul meu de pâine azi?
Împrăştie o boare delicată:
o trag în piept, şi parcă mă îmbată
ca freamătul pădurilor de brazi…
Mă uit atent şi nu-mi vine să cred
cât e de mic! Dar ce nu-mi aminteşte!
piftii, sarmale, saramuri de peşte,
şi mă calific: un vulgar biped.
Pe dinafară, coaja ruginie
mă ispiteşte s-o ciupesc neîntrerupt…
ori, să-l înghit având, dedesubt,
pufos şi proaspăt miezul mă îmbie.
Ce praznice o să trântesc cu el!
şi aprioric jubilez în gând
că mă vor delecta, în fine, rând pe rând:
cârnaţi, salate, sau costiţe de purcel!
Acum, mă simt aproape fericit -
şi cum îi sorb aroma încă-odată,
îmi pare că miroase… a ciocolată!
deci, voi avea şi-un “dulce” la sfârşit.
Dar, într-o clipă, insolitul vis gingaş
s-a risipit: vii, aburii de pe culoar
vestesc hârdăul care ne aduce iar,
aceeaşi porţie de… H2O cu arpacaş!


Copacii din văzduh

Pe orizontul noptatic jefuit,
Copacii de cristal, aerieni,
Neîncetat agită, pianizate frământări:
În paradisul oscilant al ramurilor
Vibrează lung super-melancolii autumnale…
Sub stele însă,
Mai departe de marile uzine siderale,
Sticlesc înfiorate linişti, elegii.
Atunci,
Întruchipare rece,
Ochiul mi-l desfac din lut
Şi vibratil îl urc pe cer, în grădina lui cu portocali
Din norul 43
În vreme ce ascult
Cum şueră adânc Necunoscutul, în glasuri tremurânde!


Interior

Vreau un cântec înalt
Şi subţire ca un delir de fum rătăcitor…
Să se ridice sus,
Din drum…
Peste moarte, peste văi, să sboare lin,
Peste frunzişul anilor tăi,
Şi ca o pasăre bolnavă
Să se stingă’n pelin…
Pe bărăganul gândurile noastre de venin,
E frig… Nici o lumină
Şi noaptea asta adâncă-i atât de străină.
…………………
Da, striveşte-mi sufletul în mână: e bine…
Şi soarbe însetată din el ca dintr’un ciorchine
Licoarea tuturor tăcerilor de seară înturnată
În mătasea anilor tăi de-arătare ciudată.
Luminat de melodia înaltă a unui cuvânt
Să cresc zâmbet de zăpezi târzii
La rădăcina unui gând, prin livezi,
Vezi,
E atât adânc sub fiece întindere de pleoapă
De par’că ar prăvăli
Torent de urlete ‘nfundate,
O mână uriaşă, poate-o groapă!…


Mal du siècle

Dantelată îți prelingi făptura,
Cercuri, văluri și priviri adiacente,
Ritm spumos între jupoane indecente,
Frânge pieptul, rotujindu-ți gura.
Sub balcoane vechi rugina șterge anii,
Mor atâtea primăveri pe sânii tăi,
Sau în ierni topite, lunecând pe sănii zurgălăi,
Suni cadențe moarte peste flăcări stranii!
Luna-ți pune diadema rece-n păr,
Un pian împrăștie dureri mărunte
Mâinile aleargă albe – și se aștern brumate -
Peste clape, peste frunte,
Cine plânge acum, Chopin sau Weber?…
Te-ai întors din drum când l-ai văzut aseară,
Luneci iar din vis în ireal…
Peste orele-ți bolnave, sufletul se scurge gol, banal
Lâncezind dureri adânci în ochii mari de domnișoară.
Frigul toamnei mătură alei pustii,
Parcul solitar începe încet să moară,
Vântul suflă’n lumânări de ceară
Peste goana frunzelor, uscate melodii…
Rece poleind cu-argint copacii; noaptea,
Te răsfrânge clar în unda apei grea,
Boala verde a apelor inundă sufletu-ți de catifea,
Și te-adoarme încet, în umed paradis, albastru, moartea…

(din Itinerarii oxidate, 1999)


Alţi scriitori:
Iorgu Iordan, n. 11 octombrie1888 -d. 20 septembrie 1986
Virgil Ierunca, n. 16 august 1920 - d. 28 septembrie 2006. 




Ion Lazu - Ce isprăvi a mai făcut Lidia, în aceeași 

seară de 26 sept.2016

(acompaniată de Nicu Nicușor)











miercuri, 28 septembrie 2016


Scriitorul zilei: Valeriu Râpeanu la 80 de ani, n. 28 sept. 1931

Consemnare:  Duminică dimineaţa, la sala Euterpe a Universităţii Spiru Haret,  în cadrul unei emisiuni cu înregistrare ce se va transmite pe TVRM, a avut loc întâlnirea cu Valeriu Râpeanu, sărbătorit la împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani. Pentru a evoca diferite aspecte din actiivitatea prodigiosului om de cultură VR, spirit enciclopedist, renumit critic şi istoric literar, editor, critic de teatru, realizator TV, critic de arte plastice, au fost convocaţi poetul Ion Brad, el însuşi octogenar, cunoscându-l pe sărbătorit încă din anii 50, când s-a reînodat firul Festivalului internaţional George Enescu;  şi mai tânărul scriitor şi om de Radio Costin Tuchilă, unul dintre merituoşii colaboratori, discipoli şi continuatori ai  maestrului.  Care şi-a început mărturisirea prin a sublinia rolul decisiv al şcolii în formarea viitotului intelectual. S-a născut într-o familie de învăţători, practic a făcut primii paşi în şcoală, considerată ca un loc sacru. A avut învăţători şi profesori eminenţi; de exemplu, încă din clasa I-a primară a avut profesor de muzică pe compozitorul şi muzicologul Danielescu. Le-a insuflat şcolarilor dragostea de muzică, socotită a fi una dintre manifestările esenţializate ale spiritului uman.  Exista un cor al şcolii, cu două repetiţii săptămânale şi un altul, al bisericii; şi a fost o dramă pentru colegii care nu aveau voce şi nu puteau participa la aceste forme de instrucţie.  Apoi, la liceul Petru şi Pavel din Ploieşti a avut profesori străluciţi, mari somităţi ale învăţământului şi ştiinţei, un Nicolae Simache, istoric redutabil şi infatigabil animator cultural, cel care a izbutit, în condiţii improprii, ca intelectual format antebelic, mereu obstrucţionat, supravegheat etc,  totuşi a reuşit să înfiinţeze muzee de istorie nu doar în Ploieşti, ci şi în Câmpina, Văleni, Rm. Sărat, Buzău etc.  Trăind el însuşi în condiţii de sărăcie la limită, dăruindu-şi timpul şi energia pentru binele obştei. Suntem, spune prof. Valeriu Râpeanu, generaţia care la începutul războiului aveam 13-15 ani. Generaţia care a dat jos din perete nu mai puţin de 5 şefi de stat, începând cu Carol II, apoi Antonescu, Regele Mihai, Gheorghiu-Dej, Ceauşescu. O experienţă teribilă, iar în fapt ultimele 6 decenii ale secolului XX, corespunzătoare unei istorii zbuciumate, necruţătoare.
Lucrări de referinţă:  
 George Mihail Zamfirescu, 1958; • Noi şi cei dinaintea noastră, 1966; • Vlahuţă şi epoca sa, 1966; • Călător pe două continente, 1970; • Interferenţe spirituale, 1970; • Pe drumurile tradiţiei, 1973; • Interpretări şi înţelesuri, 1975; • Cultură şi istorie, 1979; • Cultură şi istorie, vol. II - Nicolae Iorga - Gheorghe I. Brătianu, 1981; vol. III - Nicolae Iorga - I.G. Duca, 1989; • Ţărmul unde nu ajungi niciodată, 1983; • Memoria şi feţele timpului, 1983;• Scriitori dintre cele două războaie, 1986; • Nicolae Iorga. La vie de l’histoire et l’histoire d’une vie, 1989; • Nicolae Iorga - Mircea Eliade - Nae Ionescu, 1993; • Nicolae Iorga, 1994; ediţia revăzută şi adăugită, 1999); • Enescu Contribuţii documentare, Reconstituiri, Interpretări, 1998; • Orientări în cultura română modernă, 2001;• Nicolae Iorga - 1940-1947, vol. I, 2001.

Ediţii critice, studii introductive, note, comentarii...


Citeşte mai mult: www.crispedia.ro/Valeriu_Rapeanu

Alţi scriitori:
Vasile Pârvan, n. 1882

Chiril Tricolici, n. 1924



Lidia Lazu într-o prestație insolită, la Sala Calderon, 26 sept. 2016
(Foto Rodica Cocuzel)



 
  


marți, 27 septembrie 2016


Scriitorii zilei, Octav Botez, Ion Th. Ilea
Octav Botez, n. 15 mai 1884 - d. 25 sept. 1943

              
Frate mai mare al lui Jean Bart (Eugeniu P. Botez), era fiul generalului Panait Botez şi al unei descendente de căminar. Face liceul Naţional din Iaşi, 1894-1901, se înscrie la Litere şi Filosofie din urbea natală, cu licenţa în 1906, după care este profesor la Iaşi, la Bârlad, iarăşi la Iaşi, apoi conferenţiar la catedra lui Garabet Ibrăileanu, mentorul său, pe care îl va înlocui din 1930. Făcuse studii de specializare la Berlin, Geneva şi Grenoble, cu un doctorat în 1925 şi docenţa în 1930. Cardiac de la un timp, persoană retrasă, prezent doar prin semnătură în viaţa literară a vremii;  insaţiabil cititor, cunoscător în detaliu al problemelor de filosofie, estetică, evoluţia ideilor literare, de la antichitate la moderni, din România dar şi din Europa, informat cu privire la socilolgie, economie, politică; a debutat în revista Arhiva, 1904 şi a fost unul dintre membrii fondatori ai revistei Viaţa romînească.  G. Călinescu, într-un prea scurt articol din Istoria sa,  p. 667, (text ocupând un spaţiu mai redus decât fotografia autorului), îi recunoaşte "păreri judicioase" în articolele de critică literară şi respingerea poeziei moderniste. Calm, comprehensiv, fără partizanate şi parti-priuri, exact, cu câteva excepţii privindu-i pe Topârceanu şi Otilia Cazimir, supraevaluaţi), s-a exprimat clar, sobru, s-a dovedit comprehensiv, perspicace în depistarea valorilor, în rezumat un critic integru şi creditabil. A scris temeinic despre perceperea ideilor istorice de către A. D. Xenopol, despre opera unor B. Şt. Delavrancea, Titu Maiorescu, Calistrat Hogaş, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Gib I. Mihăescu, însă nu i-a "prizat" pe Ion Minulescu, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, nici "falsa psihologie" la H. P. Bengescu, nici estetismul la extrem al lui Eugen Lovinescu. Dispărut prea curând, i s-a editat postum o culegere de portrete şi note critice, iar în 1977 o ediţie de Scrieri.

Opera critică:   Pe marginea cărţilor,  1923; Alexandru Xenopol, gânditor,  1925; Alexandru Xenopol, teoretician şi filosof al istoriei, 1928; În jurul teoriei genurilor literare, 1930; Naturalismul în opera lui Delavrancea, 1936; Titu Maiorescu şi locul lui în cultura românească, 1940;  Figuri şi note istorico-literare, 1944; Scrieri, ediţie îngrijită de Ilie Dan, prefaţă de Zaharia Sângeorzan, Iaşi, 1977.
Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Octav_Botez
 http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr35g.html


Poezia zilei, Ion Th. Ilea, 
(n.17 iunie 1908 - d. 25 sept. 1983)

Lentile

Nu se poate acoperi cu palma
farmecul cotidian.
Mulţumiri omeneşti strălucesc în amploare.
Cu palma nu se poate acoperi
nici gura de vulcani
şi lucrurile mari
vibrează într-o supremă chemare.

Nu se poate acoperi
cu palma veşnicia.
Iar soarele cu luna
tânjesc în rară euritmie.
Au apus coşmaruri.
Demnitatea îşi arată pe deplin măreţia.
Pe palme muncite
se întrupează adevărata omenie.

Nu se poate acoperi
cu palma un străvechi oraş,
oraşul creşte cu ziua deodată.
În podul palmei se naşte
şi creşte adevărul mândru nesinguraş,
iar ziua creşte mereu în intensitate -
creşte cu ţara toată. 

din Eflorescenţă (1972)


Alţi scriitori:
Henri Jacquier, n. 1900
D. Vatamaniuc, n. 1920
Mihai Stoian, n. 1927
Mihai Giugariu, n. 1929



Ion Lazu. Calendarul scriitorilor români, vol. I,II,III, ed. TipoMoldova, 2015
În loc de Prefață

Aduceţi condeiul şi cerneala / Să facem socoteala!,  vorba lui Arghezi.
Va fi desigur o socoteală pe scurt, sintetică, fiind vorba despre cifre. Şi musai să fac acest bilanţ de etapă pentru că, ducând la bun sfârşit rubrica mea „Scriitorul zilei”, aşa precum am năzuit, de-acum înainte va trebui să mă ocup de altceva..., fie că acel nou lucru se pretează blogului ori mă va trimite înapoi, la plaivaz...
Noul meu blog, meşterit chiar de mine (n-aş putea să spun cum anume) şi lansat la apă pe data de 23 iulie 2011, (după incredibila şi definitiva pierdere a blogului precedent - pagubă greu de evaluat şi suferinţă nevindecată nici până în ziua de azi...), şi pe care nou blog am postat zi de zi, cu o consecvenţă ce mă surprinde şi pe mine, blog unde am adăugat, în afară de Scriitorul zilei, de Poezia zilei, de Consemnări / comentarii, nu mai puţin de 5-10 fotografii în fiecare zi (ajungându-se la un total de peste 3. 000 fotografii postate pe acest blog, toate ale subsemnatului - ceea ce a "tulburat" rău socotelile – cum altfel decât oculte? - ale Domnului Google, care în două rânduri mi-a arătat fără drept de apel cartonaşul roşu, somându-mă să-mi vin în fire, să reduc numărul fotografiilor postate - palpitant, nu?), acest blog, etalând cu nonşalanţă munca mea de scrib, ce-mi păruse până de curând o lucrare de taină – fiind vorba tot de scris, nu-i așa?, a stârnit un mult dorit de mine interes, în primul rând din partea confraţilor scriitori, ceea ce nu e puţin lucru, cunoscută fiind reticenţa durabilă a scriitorului român - clasicizat încă din timpul vieţii - pentru digital...
În peste 500 zile, sunt înregistrate nu mai puţin de 66.550 vizitări, cifră în sine impresionantă, dacă nu mai mult de-atât! În luna decembrie, exemplul cel mai la îndemână, am totalizat un număr de 6. 221 vizitări, scor aflat în creştere de la o  lună la alta. S-au adunat în acest răstimp 969 comentarii - o cifră ce ar părea abracadabrantă, de n-ar fi vorba de o  înregistrare oficială. Cum spuneam, oarecum împotriva aşteptărilor, s-au lăsat atraşi în această aventură în primul rând prietenii scriitori. O dificultate pentru toată lumea a venit chiar din faptul că nu oricine a reuşit să-şi posteze comentariile direct pe blogul meu, - nici eu nu reuşeam, la început (iar alţii au renunţat, descurajaţi, să mai posteze, continuând însă vizitarea blogului meu -, deci multe comentarii, deşi identificabile, apar ca din partea unui omnipotent Anonim. Câţiva vizitatori, la îndemnul meu, mi-au trimis comentariile lor pe mail şi eu le-am postat imediat pe blog, menţionând de fiecare dată numele autorului. Totuşi, un punctaj riguros nu se poate face, în această situaţie.
S-au remarcat încă de la început scriitorii Nicolae Ciobanu din Piatra Neamţ şi Tudor Cicu din Buzău, după locul său de muncă, dar de extracţie dobrogeană, cum se ştie. Nu am lipsa de delicateţe nici să le dau calificative acestor vajnici colaboratori direcţi, cum fără ezitare îi voi numi, nici să-i laud fără limită, aşa cum de altfel o merită din plin, ci voi spune curat că aceştia doi, prin atenta lor co-participare la forjarea de zi cu zi a blogului meu de scriitor, mi-au sporit energiile spre a duce mai departe rubricile principale. Dar câţi alţi scriitori nu au intervenit cu comentarii strălucite!!! Ion Murgeanu, Elisabeta Isanos, Magda și Petru Ursache din Iași, Sânziana Batişte din Brad, Florin Costinescu, Vocea de Departe - probabil din America, Ileana Costea (tot de-acolo), Doina Ţetcu, Petruţ Pârvescu din Argeş, Mihaela Rădulescu din Alexandria, George Motroc din Bucureşti, D.A. Doman din Piteşti, Florin Hălălău, Andana Călinescu, revistele Melidonium şi Ideea Europeană, Felix Sima și Ioan Barbu din Rm. Vâlcea, Camilian Propinaţiu, Oana Oros, Bujor Voinea, Daniel Lăcătuş, studentul Yigru Zeltil din Constanţa, alţi actanţi, îndeobşte studenţi la Filologie, masteranzi, doctoranzi, interesaţi în primul rând de viaţa şi opera scriitorilor comentaţi de mine. Până şi criticul literar Alex Ştefănescu, atât de prins cu emisiunile sale televizate, a găsit timpul necesar să-mi mulţumească pentru prezentarea ce i-am făcut la aniversară. Bune aprecieri am primit verbal de la mulţi alţi co-breslaşi: Radu Voinescu, Nicolae Ţone, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Grămescu, A.M. Baros, Emil Lungeanu, Florentin Popescu, Lucia Negoiţă, Victoria Milescu, Niculina Oprea, Tatiana Rădulescu,  Daniel Drăgan, Adrian Munteanu, Lucian Gruia, Dan Pomârjanschi, Daniel Dragomirescu, Elena Fluieraşu, Dan Tipuriţă, venind la momentul potrivit cu încurajări ce mi-au ridicat tonusul.
Nu mai trebuie să spun în ce constă rubrica Scriitorul zilei, cei interesaţi ştiu deja că ea a fost iniţiată pe data de 3 noiembrie 2011, la aniversarea prozatorului Alexandru Ecovoiu, şi s-a augmentat în timp: la portretul autorului și fotografii cu copertele cărţilor sale am adăugat, când s-a putut, în afară de ”viața și opera”, privite desigur în survol, fragmente din Jurnalele mele consemnând întâlniri cu scriitorul în cauză, note de lectură la cărţile sale, mai recente sau extrase din volumele Scene din viaţa literară, din Himera literaturii, din Odiseea plăcilor memoriale, text aflat pe-atunci în manuscris; în câteva cazuri, am postat evocarea unor scriitori care au însemnat mult pentru cariera mea literară; am adăugat şi fotografii cu casele unde au locuit scriitorii comentaţi, cu plăcile memoriale puse de subsemnatul, în urmă cu 4-5 ani.  Şi apoi: cînd a fost cazul, texte lirice ale scriitorilor comentaţi au fost plasate la rubrica Poezia zilei, măcar o poezie de-a autorului, de nu s-a putut mai mult - cu menţiunea că unele coperte, nefiind de găsit pe Google, le-am scanat chiar eu, după cum s-a întîmplat că multe dintre poeziile postate, au fost selectate de mine din biblioteca proprie şi bătute pe calculator. Să mai spun că la Poezia zilei am postat și poezii de-ale mele, dedicate cîndva scriitorului sărbătorit, sau dedicate retroactiv, în contexte care sperăm că nu vor scăpa cititorului atent.
Nu neapărat ca o scuză, ce ţine de urgenţa postării în fiecare zi a altui scriitor, ci ca o promisiune pe care aş dori să o pot onora, aceste texte de la rubrica Scriitorul zilei, compilate/conspectate în fapt de ici şi colo, de pe internet, din dicţionare, din istorii literare şi alte tipărituri, fără vreo pretenţie de originalitate, consider că voi putea să le augmentez, tacit, pe rând, în măsura în care îmi va permite timpul şi mă vor ajuta puterile, la această vârstă a resemnărilor tacite...
Toate acestea au constituit pentru ultimii ani o muncă foarte incitantă şi cu reale câştiguri pentru mine în ceea ce priveşte cunoașterea cvât de cât a scriitorul român, clasic ori contemporan. Rog a se avea în vedere că vin dintr-o profesiune care m-a ţinut departe de cursurile filologice, de studiile de istorie şi critică literară. Surprizele s-au ţinut lanţ, menţinându-mi vie atenţia, interesul. Alegând să scriu zilnic despre un autor român, m-am orientat după Calendarul din România literară al criticului Nicolae Oprea; ce-i drept, nu e chiar simplu şi lipsit de riscuri să alegi unul dintre cele 5-10 nume dintr-o zi, musai să dai de-oparte nume importante; o faci, în speranţa că nu-l vei scăpa din vedere la cealaltă dată calendaristică: de naştere, de deces...  Este de înţeles că majoritatea numelor se referă la autori care deja sau de multă vreme nu se mai află printre noi. Căci nu i-am dat de-oparte pe cronicari, pe un Cantemir, un  Ivireanu, Bărnuţiu, Ilarian, Bariț, Bolintineanu, Odobescu, Duiliu Zamfirescu, sub niciun motiv. Totuşi, în destule cazuri am ales nume de scriitori din stricta contemporaneitate: Nora Iuga, Lucian Vasiliu, Aura Christi, Ileana Mălăncioiu, Romulus Rusan, Bujor Nedelcovici, Ana Blandiana, Daniel Corbu, George Bălăiţă, Liviu Antonesei, Vasile Vlad, Petru Ursache, Gelu Ionescu, Ştefan Agopian, Nicolae Ţone, Dinu Flămând, Dorin Tudoran, Angela Marinescu, Nicolae Dabija, Micaela Ghiţescu, Aurel Sasu, Ion Simuţ, Mihai Gălăţanu, Gh. Schwartz, Marian Popa, Maria Urbanovici,  D.M. Ion, Al. Miran, Paul Goma, Livius Ciocârlie, Cornel Moraru, Ion Brad, Ovidiu Genaru, Ion Cocora, Anghel Dumbrăveanu, Eugen Negrici, Vasile Baghiu, Radu Voinescu, Gh. Glodeanu, Magda Ursache - şi înşiruirea ar putea continua... Indiferent că-mi sunt prieteni sau necunoscuţi -, din Bucureşti, din Timişoara sau din... toată ţara, - din Basarabia, din diaspora...din trupele de asalt milenarist, din grupări fratricide...
Dar câţi să fie scriitorii comentaţi la rubrica al cărei bilanț de etapă îl închei acum? O cifră apropiată de 420 - mi-ar lua ceva timp să fac o numărătoare exactă.  Alte câteva zeci s-ar adăuga de la rubrica Poezia zilei. În acţiunea Plăci memoriale ajunsesem la 220 scriitori cărora le-am fixat plăci memoriale în București și le-am fotografiat locuințele; am continuat să fac fotografii ale unor case în care au locuit scriitori, ajunsesem la aproape 360 fotografii. Cu Scriitorul zilei, văd că cifra s-a augmentat, cât de cât. Şi mă opresc - tocmai acum?! Da, pentru bunul/răul motiv că orice lucru început are şi un sfârşit... Care, sperăm noi, să facă loc unui alt început... Cu voia celui de Sus.
În aceste împrejurări ce ar fi să-l descurajeze pe omul dedicat unor proiecte culturale, și
fără a face la rigoare promisiuni solemne, nu spun decât că îmi doresc să merg mai 
departe cu blogul meu. Cu vizitatorii mei fideli, la care sper să se ataşeze şi noi  veniţi:
 proaspeţi, receptivi, inventivi, cooperanţi etc...  comentatori atenţi  şi civilizaţi, spre 
bucuria intelectuală a celor ce ne urmăresc, nu-i aşa? De  încurajarea acestor prieteni în
virtualitate am nevoie ca de aer...
Căci, vorba poetului, "Altfel e greu pe pământ!". Devotat, Ion Lazu. 
 
NOTĂ: La rubrica Alți scriitori, am dat cu italice numele celor despre care am scris în alt loc din acest Calendar, fie că e vorba de data nașterii sau a dispariției.
De la data trimiterii la tipar a acestei lucrări, am continuat munca la Calendar, așa încât în varianta online sunt deja nume noi și vor apărea altele, până către sfârșitul anului, când voi pune punct definitiv Calendarului.
Mâine voi posta pe blog Cuprinsul cărții, pentru ca oricine dorește să-și poată face o idee cu privire la numele pentru care am optat empatic, iar nicidecum canonic. Empatia fiind chiar mobilul acestui calendar de amator.
I.L.


Ion Lazu - O lansare eclatantă, cu multe autografe...

Mariana Petrescu - Semințe prăjite și brânzeturi franțuzești, ed. SEMNE 94