luni, 18 martie 2024

 18 martie: Ioana Postelnicu, n. 18 martie 1910 - d. 28 noiembrie 2004   


Dintr-o străveche familie de oieri din Mărginimea Sibiului, I.P., pseudonimul Eugeniei Banu, a făcut liceul la Sibiu, primii doi ani de Filologie la Cluj, continuată la Bucureşti. Din 1937 frecventează cenaclul Sburătorul, iar în 1939 scoate primul roman Bogdana. Nu avem în toată literatura română cinci romanciere la nivelul Ioanei Postelnicu. Ciclul Vlaşinilor este o epopee a lumii pastorale din zona Mărginimii, acţiunea e plasată în secolul XVII şi îi are ca protagonişti pe antecesorii autoarei, personaje puternice, memorabile. A fost ea însăşi o fire puternică, directă,  tumultuoasă, frustă, de-o vitalitate care ilustrează de minune zestrea genetică a teribililor transhumanţi.  La 90 de ani, intervievată de poetul băcăuan Ovidiu Genaru, îşi păstrase intacte "memoria, vivacitatea, umorul...". Declara: "Meseria mea e să-mi aduc aminte... parcă-mi dictează cineva... eu nu revin pe text... nu schimb nici un cuvânt..."  Fericită natură. Pe care s-a altoit un talent nativ în afară de orice dubiu.

Opera: Bogdana, 1939; Beznă, 1943; 1953; Orașul minunilor, 1957; Șerfi, 1958; Adolescenții, 1962; Plecarea Vlașinilor, 1964; Toate au pornit de la păpușă, 1972; Roată gândului, roată pământului, 1977; Întoarcerea Vlașinilor, 1979; Frank and Smith Company, 1981; Milena și Crina povestesc, povestiri pentru copii, 1982; Seva din adâncuri, 1985; Eternele iubiri, nuvele, 1986; Remember, 1995; Urmașii Vlașinilor, 1999.


***

Am, cunoscut-o pe prozatoare încă prin 1980, şi nu oricum, ci la o întâlnire Învârtita Dorului, organizată la Vaideeni, jud. Vâlcea, comună de ciobani proveniţi de pe cealaltă parte a munţilor, din Mărginime. În acea zi de vară, ultima dumincă din iunie, când pornesc turmele la munte, scriitoarea era îmbrăcată în costumul ungurenilor, asta o făcea să trăiască o tinereţe dincolo de vârsta actelor: s-a prins în hora fetelor, în dansurile specifice; nu e de mirare că se simţea în elementul său, integrându-se perfect, participând în modul cel mai firesc la toate fazele sărbătorii pastorale, în timp ce noi ne comportam potrivit statutului de invitaţi, deci prevenitori, oarecum ca la muzeu. La joc, în cămară, la masă, la parada portului popular, IP se simţea ca acasă, la părinţi. Se interesa de muzica pastorală, în vederea ilustrării filmului ce se punea la cale după Plecarea Vlaşinilor. Relatarea detaliată a episodului, cu mulţi scriitori veniţi de la Bucureşti: Mihai Şora, Radu Cârneci, Grete Tartler, Ion Iuga, George Anca, dar şi indianista Amita Bhose, traducătoarea în hindu a lui Eminescu etc, este de găsit în Scene din viaţa literară, Ed. Ideea europeană, 2007.

Am revăzut-o pe teribila romancieră (coborâtă din Mărginime, ce-i drept, însă asemenea vreunei eroine dintr-o nuvelă de Slavici ) în anii de după Decembrie 1989, activă în viaţa literară, participând la conferiţe, la lansări, fie la Rotonda MLR, unde împreună cu Gh. Bulgăr şi subsemnatul am girat un debut în proză, fie la Sala Dalles, unde Lidia Lazu îşi lansa prima carte: Poezii de care uitasem, fie la Sala oglinzilor, unde şi-a lansat ea însăşi romanul Remember... La prezidiu se aflau venerabilii Barbu Brezianu, Pan M. Vizirescu, C. Baciu, dar şi poeţii din generaţia mea: Nora Iuga, Cezar Baltag, mai tinerii N. Ţone, A.T. Dumitrescu. Intrigată că lumea nu se mai interesează de literatură, tocmai acum, când puteam scrie în deplină libertate, se întreba ce e de făcut. Să iasă pe stradă şi să-şi vândă cărţile la tarabă? Puțin a lipsit să n-o facă, pe cât era de aprinsă.

Cât s-a putut, am menţinut legătura, apoi mi-a comunicat că s-a decis să se mute la fiica Dsale, la Bacău. Unde a mai trăit încă 6 ani. Încântată de ambianţa pe care i-o creaseră confraţii de condei băcăoani.

 

Citeşte mai mult:   http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1057

 

Alţi scriitori:

Al. Colorian, n. 1896

Barbu Brezianu, n. 1909

Valeriu Anania, n. 1921

Romul Munteanu, n. 1926

Demostene Botez, m. 1973 


Ion Lazu - În Tineretului (lângă Capitoliu...) 




 








 
















duminică, 17 martie 2024

 17 martie: Al. O. Teodoreanu (Păstorel), n. 30 iulie 1894 - d. 17 martie 1964


 

 



Cu 3 ani mai mare decât fratele devenit faimosul prozator din Interbelic Ionel Teodoreanu, Păstorel, ar fi prea simplu să spunem că îi va lăsa mezinului grija prozodiei clasice, el rezervându-şi aspectele deconectante ale literaturii de amuzament, foarte rafinat, însă tot amuzament. Epigrame, pastişe, un fastuos Hronic al măscăriciului Vălătuc, considerat de G. Călinescu un echivalent al celebrei Gargantua şi Pantagruel de Rabelais; titlurile volumelor sale ilustrază domeniul în care a excelat acest spirit de înalt rafinament: Strofe cu pelin de mai, pentru/cotra Iorga Neculai, 1931, Vin şi Apă, 1936, Mici satisfacţii, Un porc de câine, 1934. În fapt, Păstorel, în textele sale se dovedeşte un stilist imbatabil. A dovedit-o şi în traducerile pe care ni le-a dat: Bravul soldat Sveik, de Iaroslav Haşek, Taras Bulba, alte traduceri din scriitori francezi. Oenolog fabulos, imbatabil, unanim recunoscut şi admirat, a elaborat un studiu de specialitate despre vinuri şi coniacuri, manuscris considerat pierdut.  Scrierile sale de mare gourmet despre arta culinară au fost editate şi reeditate: Gastronomice.

O adevărată legendă vie, una dintre prea puţinele cu darul de a ne descreţi frunţile în aceşti ultimi vreo 50 de ani, Păstorel, pseudonim devenit renume, aflat pe buzele tuturor, s-a născut la Dorohoi, dintr-o familie de intelectuali, nepot al lui Gavril Muzicescu; face şcoala de ofiţeri şi se întâmplă că foarte curând intră în focul luptelor din Transilvania şi Moldova, fiind grav rănit, decorat cu Steaua României şi avansat la gradul de căpitan. După ostilităţi, face Dreptul şi se prezintă la judecătoria din Tr. Severin, însă în anul următor, deja remarcat de Cezar Petrescu, este solicitat la Cluj, pentru a-l seconda pe maestru în editarea revistei Gândirea. Următorii 8 ani sunt o şcoală de mare preţ pentru literat. Cunoaşte pe cei mai mari scriitori, îi însoţeşte în turnee de şezători literare prin toată ţara. În 1928 îi apare la Cartea Românească un foarte bine primit volum de proză, romanul Hronicul măscăriciului Vălătuc, probă de virtuozitate stilistică, folosind un limbaj cronicăresc pentru a trece prin furcile caudine ale satirei aspecte ale contemporaneităţii. Spiritul fin, cultivat, umorul de cea mai bună calitate, hazul superior, fac deliciul acestor texte ce în tinereţea noastră se citeau în grupuri de prieteni, din ediţii interbelice, desigur. Pentru că acest boier al spiritului nu a acceptat niciodată să-şi reprime opiniile, cum o făcuse şi pe vremea când Iorga era prim ministru şi, la o vizită a acestuia la Iaşi, vitrinele librăriilor erau pline de "Strofe cu pelin de mai / contra Iorga Nicolai... A scris în acelaşi fel despre invadatorii sovietici, boema în mijlocul căreia a excelat întotdeauna îi prelua epigramele, care aveau o difuzare la concurenţă cu literatura tipărită - şi din aceasta i s-a tras detenţia de 3 ani din 1960. "Pe drumeagul din cătun / Trece un sodat şi-un tun./ Tunul rus. Şi rusul tun!"

Am avut prilejul să-l audiez la o comemorare a lui George Topârceanu, în Aula Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Bucureşti (vezi evocarea din Himera literaturii, Ed. Curtea Veche, 2007). Era nu mult după ieşirea sa din detenţie şi, din păcate, nu mult înainte de a se stinge, la vârsta de 70 de ani, când se pare că a dictat ultima sa epigramă, în stilul inconfundabil: "Spuneţi şi copiilor,/ (Culmea ironiilor!)/ Pun capăt beţiilor/ În Şoseaua Viilor." (Era adresa spitalului pe al cărui pat şi-a dat obştescul sfârşit...)  Un cavaler al spiritului, însă fără teamă şi prihană. Care a supravieţuit vreme de 20 de ani sub regimul bolşevic din biata ţărişoară... Supravieţuirea, ca  formă a ironiei?

 

Poezia zilei, Păstorel Teodoreanu

 Spovedanie

 

Cântat-am vinul şi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.
 
Am păstorit în viaţă vinuri rare
(De-aceea îmi şi zice Păstorel)
Şi de la Grasă pân' la Ottonel,
Le-am preţuit, pe rând, pe fiecare.
 
Din volumul „Caiet”, 1938
 
 

Statuii ostaşului sovietic

Soldate rus, soldate rus,

Te-ai înălţat acolo sus

Că liberaşi popoarele

Sau fiindcă-ţi put picioarele?

 ***

 

Citeşte mai multhttp://blog.citatepedia.ro/115-ani-de-la-nasterea-lui-pastorel-teodoreanu.htm

*

Am pus o placă memorială pentru Păstorel pe imobilul Emporiki Bank, str. Vasile Lascăr nr. 40, S. II. Imaginea casei apare şi în albumul  Literaturile Bucureştiului, ed. MNLR, 2010.

 

 

P.S. Am căutat cu dinadins în Odiseea plăcilor memoriale relatarea luptei mele "la baionetă" cu locatarii imobilului din Şos. Dorobanţilor nr. 144, unde aş fi vrut să-i pun o placă memorială neegalatului epigramist. N-am dat de consemnarea în chestiune. Într-o casă boierească, exact vis-a-vis de Televiziunea Română. Eu cu "baioneta" celor mai bune intenţii, faţă cu neclintirea de stâncă a locatarilor. Port-drapelul acestora, un anume domn-tovarăş Hegheduş, care s-a dovedit de piatră în refuzul său. Iar de altfel, personaj prea cunoscut în lumea culturii, deoarece vreme de 2-3 decenii a fost factotumul la Ministerul Culturii şi Educaţiei socialiste; iar ca să spun tot adevărul, a rămas pe post şi pe vremea ministeriatului lui A.P. ( nu e vorba de Ana Pauker, aţi ghicit...).  

 

Alţi scriitori:

Alecu Russo, n. 1819

Urmuz, n. 1883

Mihai Ungheanu, n. 1939

Al. Deal, n. 1944

Virginia Mușat, n. 1948

Liviu Călin, m. 1994

Adrian Marino, n. 5 septembrie 1921 - d. 17 martie 2005. 


Ion Lazu - Biserica Cărămidarii de Jos

Construită în forma actuală prin 1923, pe locul unei bisericuțe de lemn din anul 1711. Interiorul este pictat de Crișan Samoilă.

 


 
 







  

 

 

 










 

sâmbătă, 16 martie 2024

 16 martie: Bujor Nedelcovici, n. 16 martie 1936. - d. 18 noiembrie 2023

 

 
  



Fiu de fost ofiţer, se naşte la Bârlad, îşi face liceul la Ploieşti şi Facultatea de Drept la Bucureşti, absolvită în 1958, când devine avocat la baroul din Ploieşti. În curând tatăl viitorului scriitor, deja în vârstă de 66 ani, este arestat şi condamnat la 10 ani detenţie pentru vina de a fi criticat Regimul. Prin consecinţă cadristă, tânărul avocat este radiat din barou, nevoit să meargă la munca de jos, pe şantierele din Bicaz, Braşov, Bucureşti. Este trauma care îl va marca definitiv pe tânăr, acesta realizează faptul esenţial că regimul este mereu discreţionar, el nu ţine seamă de activitatea efectivă a persoanei, nu are răbdarea şi buna credinţă să afle cine eşti cu adevărat, ci te abordează "la grămadă", după criterii de provenienţă socială, de apartenenţa la o fostă clasă socială, de regulă duşmănoasă. Unul dintre cei mai importanţi romancieri din a doua parte a secolului, BN va debuta cu mare întârziere, abia în 1970, cu romanul Ultimii, aplecându-se tocmai asupra rămăşiţelor acestei clase de "foşti", acum decimaţi de regim, supravieţuitori la marginea societăţii, trăind prin subsolurile imobilelor pe care cândva le ridicaseră, cu trudă; nedreptăţiţi, tânjind după o altă înţelegere din partea societăţii. Fosta actriţă de mare succes din vecini, trăind la limita subzistenţei, cu bovarismele de rigoare, murindu-i soţul, se teme că va fi suspectată că l-a suprimat, cineva o va acuza, ea îl omoară pe acela, apoi se va sinucide.

Alte trei romane din anii 70 sunt apoi reunite în Somnul vameşului, 1981, o cronică de familie în care tema trecutului ca balast social dar şi genetic, îl obsedează pe Iustin Arghir, care deschide o minuţioasă anchetă printre rubedenii, în dorinţa de a depista acel ceva care îl trage în jos, împiedicându-l să ducă o viaţă potrivit aspiraţiilor şi disponibilităţilor sale. Între timp autorului îi apăruse romanul Zile de nisip, 1979, cu subiect aşa-zicând poliţist, în fapt o investigaţie în psihologia unui medic de succes, care se vede frustat de simplul  fapt incidental că un puştan îi fură lucrurile de pe plajă. Aparenţele înving, tinerelul este trimis la puşcărie, fără alte probe decât cele obţinute abuziv, la anchetă. Se face un film pe acest subiect: Faleze de nisip, interzis de însuşi Ceauşescu, nu pentru că ar fi sesizat eroarea judiciară, ci din motive propagandistice, precum că autorul înfăţişează tendenţios clasa muncitoare, realizatoarea măreţelor înfăptuiri socialiste.

Fapt este că între timp BN devenise redactor-şef al Almanahului literar, dar şi şef al secţiei de proză din Asociaţia Scriitorilor Bucureşti. Şi cu toate acestea, se prezintă la Cartea românească cu manuscrisul unui nou roman Al doilea mesager, nici mai mult nici mai puţin decât o parabolă, localizată ce-i drept într-o insulă-colonie franceză, dar relatând despre un Guvernator de tip sud-american, conducând discreţionar, slăvit de supuşii săi - însă toate datele utopiei sunt transcrise după realităţi din România ceauşistă. Nu e vorba despre simple aluzii, ci de o demascare minuţios articulată, de un protest cu adresă explicită. Semn cum nu se poate mai clar că BN nu a luat trista sa experienţă (cu scoaterea din barou) drept o chestiune personală, în fond încheiată, căci era acum foarte bine văzut ca scriitor, avea mari perspective etc. Ci se obstinează să pună în discuţie, fără echivoc, conflictul ireconciliabil, strivitor, dintre persoană şi Sistem. Şi, în subsidiar, se arată îngrijorat de soarta scriitorului, ca reprezentant al conştiinţei semenilor săi, nevoit să colaboreze cu Guvernatorul... Manuscris mereu amînat, apoi respins de editură, lucru foarte de-nţeles, în fond, pentru că autorul a refuzat orice modificare a textului său; aşa că BN îl prezintă editurii Albin Michel din Paris. Va apărea în 1985, abţinând Premiul Libertăţii al Pen-Clubului francez. 

La începutul lui 1987 scriitorul se exilează la Paris. Devine redactor la revista Esprit. Publică eseuri, articole, un foarte incitant Jurnal infidel, dar şi romanele: Cartea lui Ian Înţeleptul, Îmblânzitorul de lupi, 1991, Dimineaţa unui miracol, 1993, Provocatorul, 1997. Texte în care epica şi construcţia romanescă trec în plan secund, eseistica pe teme de filosofie, religie, morală, etică ocupînd prim-planul. Pornind de la nuclee poetice, de la intuiţii artistice-psihologice, atras de ascunzişurile şi chiar ciudăţeniile firii umane, doar în parte stăpân pe soarta sa, apăsată de trecut, de ereditate, de indescifrabile pornici transmise de "bătrânii din bătrâni", în continuare scriitorul se doreşte un cronicar al vieţii, apoi un înţelept ce ni se adresează prin parabole, ca mai de curând să abordeze frontal probleme de etică-morală-religie. Ar fi deja asumarea posturii unui factor de influenţare civică a cititorilor, cum se visează uneori creatorul de artă.

Din câte îmi dau seama, prozatorul Bujor Nedelcovici este singurul scriitor în viață care se poate lăuda cu o ediție completă de Opere, în 8 volume, o colecție de mare eleganță, apărută la prestigioasa editură Alfa din București. A venit de la Paris pentru lansarea la Tîrgul Gaudeamus a fiecărui volum în parte.

 

 Citeşte mai mult:

 http://www.romlit.ro/bujor_nedelcovici

 

 

Poezia zilei, Ion Lazu

 

Ninge în martie

             Lui Bujor Nedelcovici

 

Ninge într-un horn

Din care iese fum

Ninge tot mai dens

Copleşitor

Şi întoarce fumul din drum

 

Îl îndeasă la loc în cărbuni

Astupă flacăra

Reaşează focul în

Miezul însuşi al Pământului.

 

1978 

 

 

 

Alţi scriitori:

Margareta Sterian, n. 1897

Radu Brateş, n. 1913 -  d. 10 iulie 1973

Serafim Saka, n. 1935

Ștefan Ion Ghilimescu, n. 16 martie 1947

Haralambie Grămescu, m. 2003 




















 

vineri, 15 martie 2024

 

O imagine care spune (aproape) tot...


La Clubu sportiv de lângă biserica Mrea cașin, Horia Gârbea a lansat cea de a șaptea antologie a Filialei de poezie București, reunind poeziile a 65 de membri ai Filialei, fie din capitală, din alte orașe ale țării, sau de pe mapamond. . Fiecare dintre fericiții partiicipanți a rostit cuvinte de laudă pentru antologator, pentru editura neuma, pentru... și a citit un fragment din poezia antologată. Lidia, mai cu moț, îndemnându-i pe cei prezenâi să-i cute poezia antologată, a citit un fragmnet dintr-o altă carte, abia apărută la ed. eLiteratura: Zile la marginea zării.  După încheierea recitalului, s-a trecut într-o altă ssală a complexului sportiv, peentru tratații... Am făcutvreo sută pe fotografii, dar și ceilalți participanți. Mai greu e de rezolvat problema: Unde să le postezi pe toate?! (La postare, ordinea a ieșit invers: întâi petrecerea, apoi recitalul... Ce să mai zici?)